DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECȚIA A-II-A CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1436

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.11.2014

Judecător sindic – P____ P______

Grefier – I______ T___

-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta _______________________ G_____ prin lichidator judiciar CII V_____ M______ împotriva pârâtului D_____ C______ domiciliat în G_____, _______________________ , în baza Legii 85/2006.

La apelul nominal au lipsit reclamanta și pârâtul.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că s-a depus la dosar întâmpinare, însoțită de acte, de către pârât, după care;

Judecătorul sindic,

Prin cererea înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXXXXXX CIPI V_____ M______ GALATI in calitate de lichidator judiciar al debitoarei _______________________ a chemat in judecata pe paratul DONOSA C______ solicitând admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru art. 138 lit. a,e din Legea 85/2006.

În motivarea cererii reclamanta arată că după deschiderea procedurii în evidența contabilă a debitoarei au fost găsite înregistrate mijloace fixe, categoria mijloace de transport, în valoare totală de 147.474,06 de lei(din care 128.674,55 de lei valoare amortizată). La solicitarea acesteia de a-i pune la dispoziție aceste mijloace de transport(Audi A6 2.5 TDI, Ford Tranzit și Dacia L____) în vederea valorificării, fostul administrator statutar a comunicat verbal că nu mai deține fizic niciunul dintre cele trei mijloace de transport, pentru fiecare dintre acestea având o explicație legată de lipsa lor, în schimb din evidența contabilă a debitoarei lipsește cu desăvârșire orice act de înstrăinare a acestor bunuri.

Împrejurările în care au dispărut aceste mijloace, relatate de D_____ C______, au părut cel puțin stranii, motiv pentru care a solicitat o declarație scrisă acestuia, însoțită de eventuale documente, din care să rezulte modalitatea în care aceste bunuri au dispărut din patrimoniul debitoarei. La această solicitare fostul administrator a făcut câteva precizări foarte succinte, dar în opinia sa dacă aceste precizări sunt corecte, consideră că pârâtul nu a făcut demersurile necesare și suficiente de a recupera aceste mijloace de transport, prejudiciind astfel patrimoniul debitoarei, fapt care se încadrează în prevederile art. 138 lit. a și e cu privire la răspunderea membrilor organelor de conducere.

Examinând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține:

Potrivit art.138 (1) din Legea nr.85/2006: „În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Art.138 din Legea nr.85/2006 – circumscrie limitat situațiile în care judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană fizică ajuns în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în această stare.

În doctrină și jurisprudență s-a admis în mod unanim că, răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale-art.1350 c.c- și, în consecință, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile acestui tip de răspundere, respectiv: a) fapta ilicită determinată în textul art.138 printr-o acțiune sau neacțiune de natură a conduce societatea la încetarea plăților prin urmărirea unor interese personale, defavorizarea unor creditori sau imposibilitatea controlării situației reale a societății; b) prejudiciul produs în patrimoniul creditorilor constând în imposibilitatea constatării situației reale a societății; c) raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu; d) vinovăția membrilor organelor de conducere care există sub forma intenției, întrucât ei contribuie la ajungerea societății în insolvență.

Fapta ce se impută pârâtului este cea prev. de art.138 lit.”a”si e.

Răspunderea administratorilor în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este instituită pentru faptele enumerate limitativ de art. 138 din lege și numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raporturilor de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciu.

Doctrina românească a ajuns la concluzia că răspunderea pentru insuficiența activului poate fi angajată numai dacă acest prejudiciu a rezultat direct din greșeala de gestiune, iar la încetarea plăților societății a contribuit și administratorul prin faptele sale culpabile.

Existența raportului de cauzalitate între culpa(greșeala de gestiune a administratorului), starea de încetare de plăți a societății și lipsa unei părți din activ, trebuie astfel dovedită în fața judecătorului, nefiind prezumată.

Răspunderea administratorului este o răspundere specială, care împrumută prin reglementarea sa caracteristicile răspunderii delictuale, care, pentru a fi angajată, este necesar a se constata îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale ale acestei răspunderi, astfel cum prevăd dispozițiile art.1350 Cod civil, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.

În raport de aceste reglementări se constată că, legal judecătorul sindic a reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.”a si e” din Legea nr.85/2006, întrucât reclamantul nu a înțeles să probeze în niciun fel afirmațiile sale, obligație care îi revenea potrivit art. 249 c.p.c.

Având în vedere că, potrivit art.249cpc „cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească”, se constată că, în cauză, reclamantul era cea care avea sarcina de a dovedi că, pârâtul a săvârșit faptele sus-menționate, susținerile din cerere fiind simple afirmații neconfirmate prin probe.

Faptul că fostul administrator nu a predat documentele contabile, nu constituie o prezumție că, acesta ar fi „deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul” .

În speță, lichidatorul judiciar nu a administrat niciun fel de dovezi din care să rezulte existența raportului de cauzalitate între culpa pârâtului ca administrator de fapt al societății debitoare și starea de încetare de plăți a societății, în cererea de antrenare a răspunderii acestuia lichidatorul judiciar invocând doar dispozițiile art. 138 lit. a si e din Legea nr. 85/2006, fără însă a argumenta și a proba vreuna din faptele incriminate de textele de lege ca fiind săvârșite de pârât.

Prin urmare, cum din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă fapte culpabile prin care s-a ajuns la starea de insolvență, nefiind dovedită culpa directă a acestui la incapacitatea de plată, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, astfel cum reiese din art. 1350 Cod civil

Funcție de aceste considerente, judecătorul sindic urmează a respinge cererea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta _______________________ G_____ prin lichidator judiciar CII V_____ M______ împotriva pârâtului D_____ C______ domiciliat în G_____, _______________________ , în baza Legii 85/2006, ca nefondată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 25.11.2014.

Judecător sindic, Grefier,

P____ P______ I______ T___

Red. P.P./3.12.2014

Tehnored. I.T.

4 ex./4.12.2014