Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

(Număr intern 2413/2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 6/R/2013

Ședința publică de la 07 ianuarie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE:G_____ B_____ F_______

JUDECĂTOR:M____ C_______ S______

JUDECĂTOR:D______ V_____

GREFIER: V______ G___

Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva Sentinței civile nr. 5210 din 07.05.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-pârâți A_________ T____ și S_________ R_____ G_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât A_________ T____, prin avocat N______ A________, cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. xxxxxx/2012, lipsind recurenta-creditoare și intimatul-pârât S_________ R_____ G_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței de recurs faptul că intimatul-pârât A_________ T____ a depus la data de 27.12.2012, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, în două exemplare.

Curtea acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale active invocate pe calea întâmpinării, apoi pe fondul recursului.

Apărătorul intimatului-pârât A_________ T____ solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active astfel cum a fost invocată, pe considerentul că partea adversă nu are calitate procesuală pentru a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului conform Legii nr. 85/2006. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate pe calea întâmpinării.

În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A,

Deliberând, constată următoarele:

I. Prin Sentința civilă nr. 5210/07.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea AFP Sector 2, în contradictoriu cu pârâții A_________ T____ și S_________ R_____ G_____, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii administratorilor, întemeiată pe art. 138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârâți a faptelor prevăzute la art.138 lit.c) din lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare.

II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului București, pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 2, solicitând a se dispune în sensul admiterii cererii și obligării pârâților la suportarea în întregime a datoriilor societății debitoare, astfel cum au fost stabilite în tabelul definitiv al creanțelor împotriva societății debitoare ___________________________ SRL.

În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, caz prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.

Recurenta subliniază incidența dispozițiilor art. 138 lit.c), față de continuarea activității debitoarei în situația în care insolvența era vădită, precum și neîndeplinirea obligației reprezentanților debitoarei de a formula o cerere de deschidere a procedurii.

Se susține că este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat creditorilor și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.

III. La data de 27.12.2012, intimatul-pârât A_________ T____ a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a DGFP-MB în formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, cu motivarea că doar Comitetul creditorilor ar fi putut formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și că lichidatorul a arătat în raportul necontestat că nu este cazul formulării unei astfel de cereri, fără a omite să formuleze cererea. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

IV. Asupra excepției lipsei calității procesuale active, Curtea reține că, potrivit art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.

În speță, în cuprinsul raportului de activitate nr.1 din 22.11.2010, administratorul judiciar a precizat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 (fila 92 dosar nr. XXXXXXXXXX09).

Cererea de atragere a răspundere a fost formulată de creditoarea AFP Sector 2, care deținea mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală (220.748 lei din total pasiv de 418.212,73 lei), conform tabelului definitiv consolidat (filele 125-126 dosar nr. XXXXXXXXXX09).

Deoarece recurenta este creditor majoritar, rezultă că avea legitimare procesuală activă pentru a formula cererea de atragere a răspunderii administratorilor, în temeiul art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006. Ca urmare, excepția lipsei calității procesuale active va fi respinsă.

V. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru următoarele considerente:

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.

Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.

Pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006, recurenta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâții au decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.

Simpla continuare a unei activități nerentabile, care duce vădit la insolvență nu este suficientă pentru stabilirea răspunderii daca nu este făcuta și dovada interesului personal. Acuzația adusă pârâților privind managementul defectuos nu este sancționată de art.138 din lege.

Recurenta a susținut că pârâții nu au solicitat declanșarea procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că aceștia au continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unui interes personal.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, reclamanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către pârâți a faptei ilicite, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență. Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

În temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale active.

Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva Sentinței civile nr. 5210/07.05.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G_____ B_____ F_______ M____ C_______ S______ D______ V_____

GREFIER,

V______ G___

Red. jud.G.B.F. / 06.02.2013 (2 ex.)

Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Judecător sindic – P________ N______