R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX
Număr în format vechi 2163/2012
DECIZIA CIVILĂ NR.65 R
Ședința publică de la 14 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE : M____ C_______ S______
JUDECĂTOR : G_____ B_____ F_______
JUDECĂTOR : R_____ Z______
GREFIER : V______ G___
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva Sentinței civile nr.6442 din 01.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât S______ S_____ B_____.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței de recurs lipsa de procedură cu intimatul-pârât S______ S_____ B_____, citația fiind restituită la dosar, cu mențiunea destinatar mutat.
Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.98 Cod procedură civilă în ceea ce-l privește pe intimatul-pârât S______ S_____ B_____, având în vedere că nu s-a notificat instanței o eventuală modificare a adresei și reține cauza spre soluționare.
C U R T E A
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr. XXXXXXXXXX10, pe rolul Tribunalului București reclamanta creditoare Administrația Finanțelor Publice sector 1 a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului ______________________, pentru o creanță în cuantum de 1 607 341 lei, neachitată în termen legal.
Prin sentința comercială nr.4302/03.06.2011 Tribunalul București a admis cererea creditoarei, în temeiul art. 33 alin. 6 din lege a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva societății.
Prin sentința civilă nr. 7560/21.10.2011, Tribunalul București a dispus _________________________ procedura generală a insolvenței, conform art. 107 alin.1 lit. A b și c din lege; în temeiul art. 107 alin. 2 din lege a dispus ridicarea dreptului de administrare și dizolvarea societății debitoare, a desemnat lichidator judiciar.
Prin sentința civilă nr. xxxxx/09.11.2012, Tribunalul București a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar; în temeiul art. 132 alin. 2 din lege a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare.
Prin cerere, înregistrată în termen legal, cu respectarea art. 138 alin. 5 sub nr.XXXXXXXXXXXXXXX, pe rolul Tribunalului București Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului București, în numele Administrației Finanțelor publice sector 1, în calitate de creditor majoritar cu o pondere de 98,86% la masa credală a solicitat atragerea răspunderi patrimoniale a pârâtului S______ S_____ B_____, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c din lege.
S-a susținut că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 28 din lege , nu a depus documentele necesare analizării activității societății, făcând imposibilă verificarea de către lichidatorul judiciar a modalității de înregistrare a evidențelor contabile, cauzele concrete care au determinat insolvența, și momentul la care a intervenit încetarea plăților, raportat la care pârâtul era obligat să sesizeze instanța în condițiile art. 27 din lege.
Au fost invocate dispozițiile art. 72 și 73 legea 31/1990 art. 374 cod comercial, art. 6 și art.10 alin. 1 legea 82/1991.
Prin sentința civilă nr. 6442/01.06.2012, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că nesesizarea instanței cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, raportat la art.27 din lege constituie o împrejurare ulterioară instalării insolvenței nu o cauză a acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta creditoare Direcția G_______ a Finanțelor Publice, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului București, invocând motive de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
În motivarea cereri au fost reluate, în esență argumentele invocate prin cererea introductivă, subliniindu-se obligația legală ce revenea administratorului statutar de a sista o activitate neprofitabilă ce avea drept consecință agravarea stării de insolvență.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
A rezultat din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, înregistrat la dosarul cauzei la 23.08.2011, că nefiindu-i puse la dispoziție documentele prevăzute de art. 28 din lege nu poate exprima un punct de vedere pertinent cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 din lege.
Ulterior, așa cum rezultă din cele cuprinse în raportul nr. 1 de activitate, administratorul statutar S______ S_____ B_____ a predat documentele prevăzute de art. 28 din lege, fiind întocmit procesul verbal nr. 3063/12.10.2011; de asemenea, în lipsa documentelor contabile primare ca urmare a deteriorări acestora s-a procedat la analizarea activității societății conform situațiilor fiscale publicate pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice.
În raportul de activitate nr. 3 lichidatorul judiciar a consemnat cele menționate de administratorul societății, potrivit cărora societatea nu a mai funcționat în fapt începând cu anul 2008 când licența de funcționare nr. 0045/19.12.2004 i-a fost anulată.
Raportat la acestea, cu privire la faptele sancționate prin art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, constând în dispunerea continuării activității, în interes personal, de către membrii organelor de conducere, deși aceasta conducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți apreciază că aceste dispoziții nu privesc sancționarea neîndeplinirii obligației de sesizare a instanței în cazul instalării stării de insolvență decât în cazul probării rezoluției delictuale a pârâtului reține că pe de o parte obligația sesizării instanței potrivit art.27 alin. 1 privește exclusiv situația instalării stării de insolvență, prin art. 27 alin. 2 legiuitorul lăsând la latitudinea debitoarei decizia de sesizare a instanței sau de continuare a unei activități în condițiile în care apariția stării de insolvență este iminentă, pentru această situație prevederile având un caracter dispozitiv nu imperativ.
Pe de altă parte, fapta sancționată prin art. 138 alin. 1 lit. c conține elemente definitorii ce nu se circumscriu obligației prevăzute de art. 27 alin. 1, și anume continuarea unei activități ce ducea în mod evident la insolvență, în interes personal.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor susmenționate rezultă că debitoarei îi este permisă continuarea activității și în situația în care insolvența este iminentă, în condițiile practicării unei strategii manageriale viabile, a unei administrări eficiente cu perspective de redresare a societății, prevalând soluția salvării debitorului insolvent.
Prin art. 138 alin. 1 lit. c din lege, nu se sancționează decizia continuării unei activități în condițiile în care insolvența este iminentă, ci reaua credință a persoanelor aflate la conducerea societății, continuarea unei activități comerciale ineficiente, exclusiv în interes personal cu consecința prejudicierii creditorilor societății.
Acesta cu atât mai mult cu cât, în cauză însă a rezultat că societatea și-a încetat în fapt activitatea, în anul 2008, fără să fi îndeplinit formalitățile necesare dizolvării și lichidării pe calea dreptului comun, omisiune ce nu intră sub incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 din lege.
Din probatoriul administrat nu a rezultat o eventuală hotărâre de a continuare a activității ce tindea a devenii neprofitabilă, cu consecința intrări în încetare de plăți, a fost determinată de interese personale; din verificările efectuate de administratorul judiciar și lichidatorul judiciar nu a rezultat că această măsură a profitat pârâtului.
În consecință, apreciem că în mod corect instanța de fond a reținut ca nefiind întrunite condițiile răspunderii civile speciale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c, văzând dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ. și ale art. 312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva Sentinței civile nr.6442 din 01.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât S______ S_____ B_____.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M____ C_______ S______ F_______ G_____ B_____ R_____ Z______
Grefier,
V______ G___
Red.Jud.C.Ș – 23.01.2013
Nr.ex.: 2
Fond:Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecător sindic – O___ S_________