ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 670

Ședința publică din data de 21 octombrie 2015

Președinte - G______ M____ F________

Judecător - L______ F______ A______

Grefier - V______ M_____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județul Prahova, împotriva sentinței nr.321/24.03.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I______ R_____ V_______, domiciliată în Câmpina, __________________, _____________________________________________.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și împrejurarea că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului civil de față, constată, următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.XXXXXXXXXXXXXXXX creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, în calitate de creditor al debitoarei ___________________, a chemat în judecată pe pârâta I______ R_____ V_______, solicitând instanței ca prin hotărârea ce pronunța să dispună atragerea răspunderii solidare pentru pasivul rămas neacoperit al societății debitoare în sumă de 60.560 lei, conform dispozițiilor art.138 lit. c din Legea nr.85/2006.

În motivarea acțiunii creditoarea a arătat că, în îndeplinirea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor împotriva societății debitoare, stabilind pasivul societății în cuantum de 60.560 lei, reprezentând creanța AJFP Prahova.

Mai arată că pârâta, în calitate de administrator, a manifestat o gravă neglijență în ceea ce privește conducerea activității debitoarei, faptele pârâtei determinând în mod direct ajungerea societății în insolvență și prejudicierea creditorilor, prin nerecuperarea creanțelor acestora; răspunderea administratorului față de societatea debitoare însăși este circumstanțiată prin regulile generale aplicabile în materia mandatului.

În contextul acestor precizări, elementele generale ale răspunderii patrimoniale a persoanei care a asigurat conducerea societății debitoare sunt: existența faptei ilicite, existența vinovăției în forma prevăzută de lege, existența unui prejudiciu și existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat.

Menționează creditoarea că, deși debitoarea se afla în încetare de plăți de mai mult de 30 de zile, conducerea societății nu a solicitat deschiderea procedurii de insolvență, continuând o activitate care ducea în mod vădit la acumularea de datorii pe care societatea nu avea capacitatea de a le acoperi din veniturile sau bunurile sale și, ca urmare a apariției stării de insolvență, creditorii se văd în situația de a nu își recupera creanțele asupra societății.

Creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.138 lit. c și d din Legea nr.85/2006.

Pârâta I______ R_____ V_______ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința nr. 321/24.03.2015 Tribunalul Prahova a respins acțiunea având formulata potrivit art.138 din Legea 85/2006 de creditoare.

Pentru a pronunța această sentință judecătorul-sindic a reținut că, potrivit art.138 lit. c din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății debitoare ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere sau orice altă persoană care a contribuit la ajungerea debitoarei în această situație prin faptul că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, respectiv lit. d, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, fiind guvernată de principiile consacrate în materie, respectiv art. 998 – 999 Cod civil. Pentru a se angaja răspunderea acestora trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.

În speță aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.

Or, în cauza de față creditoarea a formulat acțiunea în temeiul unor prezumții rezultate din evidențele contabile ale debitoarei, fără a administra probatorii privind situația societății și alte probe din care să rezulte faptele săvârșite de administrator și vinovăția acestuia la cauzarea stării de insolvență.

Prima condiție a răspunderii civile delictuale se referă la săvârșirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de lege. Nici o faptă gravă care nu se încadrează între cele prevăzute de art.138 nu poate angaja răspunderea persoanelor prevăzute de acest text de lege. Pe de altă parte, între fapta ilicită și prejudiciu trebuie să existe o relație de la cauză la efect. Conform art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 răspunderea va fi angajată numai dacă persoana împotriva căreia se exercită acțiunea „a cauzat starea de insolvență a debitorului”.

Astfel, săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două condiții necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006. Or, este imperios necesar să se probeze că prin săvârșirea faptei de către pârât a fost cauzat un prejudiciu debitorului și, indirect, creditorilor, respectiv trebuie să se rețină că insolvența a fost determinată, în tot sau în parte, de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere.

De asemenea, în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență pentru debitoarea ___________________, lichidatorul judiciar a concluzionat că, din verificarea documentelor contabile puse la dispoziție de debitoare, nu a rezultat că în cauză ar fi incident vreunul din cazurile prevăzute de art.138 din lege, în sensul ca administratorul statutar să se facă vinovat de fapte care să atragă răspunderea sa materială pentru pasivul societății.

Or, cauzele aducerii societății debitoare în stare de insolvență sunt obiective, determinate de contextul economic și nu de continuarea unei activități în interesul propriu al pârâtei sau al altor persoane.

Prin probatoriile administrate în prezenta cauză, tribunalul a constatat că nu s-a demonstrat legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptul că pârâta ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, susținând că, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen maxim de 30 zile de la apariția stării de insolvență.

Deși se afla în încetare de plăți, debitoarea, prin reprezentantul sau legal, nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin care să solicite deschiderea procedurii de insolvență, continuând o activitate care ducea, în mod vădit, la pierderi.

Scopul instituirii răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 este acela de a asigura acoperirea pasivului rămas în patrimoniul debitorului după lichidarea bunurilor și distribuirea sumelor obținute.

Răspunderea persoanelor menționate la art. 138 este condiționată de existența unui pasiv neacoperit, stare de fapt existenta în prezenta cauză, iar debitoarea, deși avea dificultăți financiare, a continuat activitatea, ceea ce, până la urmă, a determinat încetarea plăților și starea de insolvență.

Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut eronat că data depunerii cererii de atragere a răspunderii a fost depusă de instituția creditoare după data închiderii procedurii, respectiv la data de 06.11.2014.

Cererea a fost depusă în termenul legal, înainte de închiderea procedurii, fapt dovedit și de faptul că dosarul a primit nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, dosar asociat.

Apelanta apreciază că se află în interiorul termenului de apel împotriva sentinței despre care a făcut vorbire.

Solicită admiterea apelului și, pe fondul cauzei, admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, respectiv obligarea intimatei la plata pasivului neacoperit, în cuantum de 60.560 lei, potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006.

Prin întâmpinare intimata-pârâtă I______ R_____ V_______ a arătat că la data de 07.11.2014, data depunerii cererii de atragere
a răspunderii, nu mai deținea calitatea de administrator al ___________________, aceasta calitate încetând din data de 06.11.2014, ca efect al radierii societății. Pe cale de consecința, cererea de atragere a răspunderii este îndreptată împotriva unei persoane care nu mai deținea calitatea de administrator al societății debitoare.

Intimata arată că societatea pe care a administrat-o a avut în ultimii ani activitate economică în declin, încheind exercițiul financiar pe anul 2013 cu o pierdere de 41.777 lei.

Precizează că, observând că activitatea este în declin, iar societatea nu mai putea face față datoriilor, la data de 17.02.2014 a introdus cerere de deschiderea procedurii insolvenței.

În raportul privind cauzele și împrejurările apariției stării de insolvență a debitoarei nu au fost identificate cauze de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere, acest raport fiind aprobat în adunarea creditorilor din data de 12.05.2014.

Solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează

Potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a - g din textul legal, printre care și dispunerea, în interes personal, a continuării unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți (lit. c), temei pe care creditoarea și-a întemeiat cererea de instituire a răspunderii pârâtei pentru pasivul debitoarei ___________________.

Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale.

Pentru a se angaja răspunderea membrilor organelor de conducere în temeiul acestor dispoziții legale trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate în mod limitativ în textul legal, existența prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde, după cum a reținut și judecătorul sindic.

Răspunderea reglementată de art.138 din Legea 85/2006 este una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.

Întrucât legea nu a instituit o prezumție de vinovăție si de răspundere in sarcina paratului, ci doar posibilitatea instituirii răspunderii, in situația in care se dovedește că prin săvârșirea faptelor enumerate a fost cauzată starea de insolvență a societatii debitoare, potrivit dispozițiilor art. 249 Cod de procedură civilă reclamantului îi revine sarcina probei, in speța apelantei-creditoare.

În cauză, apelanta a invocat săvârșirea de către pârâtă a faptei prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, în cadrul răspunderii civile delictuale.

Curtea reține că răspunderea în baza acestui text legal se poate institui numai dacă s-a făcut dovada tuturor elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv a faptului că activitatea societății a continuat în interesul personal al organelor de conducere, precum și a culpei pârâtei și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, după cum în mod corect și temeinic a reținut judecătorul-sindic, constatând că nu au fost administrate dovezi din care să reiasă comiterea faptei invocate.

Într-adevăr, sub acest aspect, nu se poate prezuma interesul personal al pârâtei în continuarea activității societății debitoare, iar simpla existență a unor datorii ale societății sau proasta ei administrare nu poate duce automat la instituirea răspunderii. Managementul defectuos nu poate fi încadrat în ipoteza textului legal invocat.

În speță nu rezultă, pe de altă parte, desfășurarea unor activități comerciale riscante care să atragă insolvența debitoarei; pe cale de consecință, nu a fost probat nici raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

De altfel, lichidatorul judiciar reține în raportul său că nu a identificat elemente care să atragă răspunderea materială a fostului administrator al debitoarei pentru pasivul societății.

De asemenea, Curtea consideră că nu se poate dispune atragerea răspunderii intimatei-pârâte cu motivarea că debitoarea nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență, deoarece aceasta este o împrejurare ulterioară apariției insolvenței, iar dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează o răspundere care poate fi angajată pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat această stare.

Simpla continuare a activității debitoarei în raport cu starea de insolvență nu este de natură să atragă automat răspunderea patrimonială pentru pasivul debitoarei, în baza dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, ci este necesar să fie îndeplinită cerința interesului personal al pârâtului.

Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, nefiind dovedită fapta ilicită a administratorului, sentința pronunțată de judecătorul sindic fiind legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, apelul formulat se privește ca nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județul Prahova, împotriva sentinței nr.321/24.03.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I______ R_____ V_______, domiciliată în Câmpina, __________________, _____________, _____________, județul Prahova, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

G______ M____ F________ L______ F______ A______

GREFIER

V______ M_____

Red.LFA

Tehnored.VM

4 ex/2.12.2015

d.f.nr. XXXXXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova

j.f. Ștefuc L______

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006