Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1256/2013
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B_______ P______
Grefier C_____ P_______
Pe rol fiind pronunțarea cauzei privind pe reclamant S_____ Q_______” S.P.R.L. LICHIDATOR JUDICIAR AL _____________________ și pe pârât M_______ GH. N___ M____, având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 11.12.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași și fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 21.08.2013 sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXXX reclamanta S_____ Q_______ SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. Monade Comserv S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M_______ H. N___ M____, obligarea acestuia, la plata sumei de 8.840.022, 44 de lei reprezentând pasivul debitoarei falite.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că, procedura generală a insolvenței a fost deschisă la data de 14.04.2010, procedura simplificată a falimentului la data de 15.06.2011, raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la aparaiția stării de insolvență fiind înregistrat la data de 23.11.2010.
Reclamanta a mai specificat că raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a fost întocmit doar în baza documentelor contabile din perioada 2006 -2009 precum și a balanței de verificare din 30.04.2010. Lipsa actelor de evidență sintetice (acte care au fost distruse în incendiul din data de 25.12.2009 ce a avut loc la locul de depozitare a actelor societății) din perioada 2006 -2009 și a documentelor ce au stat la baza efectuării de mențiuni în aceste evidențe, a unei evidențe a contractelor încheiate de societate cu diferiți furnizori sau instituții de creditare, a altor contracte comerciale care să fi condus prin clauzele lor la un blocaj financiar, a litigiilor în care societatea a avut atât calitatea de pârât cât și de reclamant, în vederea recuperării creanțelor societății a împiedicat administratorul judiciar să își formeze o opinie cu privire la activitatea reală a societății și implicit asupra activității manageriale a acesteia. Totodată, analiza nu a fost însoțită și de procesul verbal de inventariere a bunurilor în patrimoniu.
Prin raportul întocmit în urma finalizării operațiunilor de inventariere au fost completate concluziile lichidatorului din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență prin nominalizarea persoanelor vinovate de apariția stării de insolvență și altor elemente cu incidență asupra acestei stări.
Conform concluziilor acestuia principala cauză privind insolvența societății o reprezintă neîncasarea debitelor de la clienți și neachitarea la termenele d scadență a datoriilor înregistrate, ceea ce a dus la adăugarea de majorări și penalități de întârziere și în consecință, mărirea artificială a pasivului societății. Urmare a inventarierii patrimoniului societății debitoare au fost identificate minusuri de inventar în valoare contabilă totală de 11.329.084 lei
Reclamanta a mai menționat că, potrivit art. 27 din Legea 85/2006 administratorul avea obligația formulării cererii de dclanșare a procedurii d insolvență în perioada ulterioară celor 30 de zile constatării apariției acesteia, neîndeplinirea acestei obligații constituind o măsură managerială care a cauzat prejudicii societății.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, d, e art. 140 din Legea 85/2006.
Cererea este scutită de plată taxelor de timbru și a timbrului judiciar conform disp. art. 77 din Legea 85/2006.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința civilă nr. 447/14.04.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei. Ulterior, prin Sentința civilă nr. 799/15.06.2011 s-a dispus __________________________________ în formă simplificată.
Din furnizarea de informații eliberată de Oficiul Național al Registrului Comerțului instanța reține faptul că, societatea falită a fost înființată la data de 13.01.1998, pârâtul având calitatea de administrator începând cu data de 21.02.2003.
Analizând conținutul tabelul definitiv al creanțelor instanța reține faptul că totalul creanțelor înscrise în acesta este de xxxxxxx, 44 de lei în urma valorificării de bunuri fiind obținută suma de xxxxxx, 03 lei.
În drept, potrivit dispozițiilor articolului 138, alin.1 din Legea 85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Instituția răspunderii organelor de conducere sau de supraveghere este definita si analizata atât in practica cat si in mare parte a doctrinei ca o răspundere speciala care prezintă caracteristicile principale ale răspunderii delictuale, ca o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate de lege s-a ajuns la starea de insolvență.
Din prevederile legale in materie rezulta ca se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul - elemente pe care reclamantul trebuie să le dovedească.
În cazul specific reglementat de Legea 85/2006 reclamantul trebuie sa mai probeze ca faptele enumerate la art. 138 au contribuit la insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile și calitatea specială a persoanei chemată să răspundă în sensul că face parte din organele de conducere sau de supraveghere sau a cauzat starea de insolvență. Angajarea răspunderii intervine doar daca prejudiciul a rezultat din fapta culpabilă a administratorului sau a persoanei care face parte organul de supraveghere.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat – cuprins în actul constitutiv – atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 instanța reține că potrivit mențiunilor din cuprinsul raportului cauzal și din cuprinsul cererii de chemare în judecată analiza evoluției financiar contabile a fost realizată în baza documentelor contabile din perioada 2006 -2009 precum și a balanței de verificare întocmită la data de 30.04.2010 rezultând că, debitoarea a ținut în mod constant contabilitatea. Mai mult, lichidatorul judiciar nu a indicat în concret dacă au existat o ________ nereguli descoperite în ținerea contabilității de către debitoare și nu a demonstrat impactul acestora asupra intervenirii stării de insolvență, respectiv legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și insolvență ori prejudiciul produs.
Lipsa actelor de evidență sintetice este justificată chiar de către lichidatorul judiciar, aceasta indicând că aceste acte au fost distruse în incendiul din data de 25.12.2009 ce a avut loc la locul de depozitare al actelor societății.
Se mai reține faptul că, potrivit art. 55 din Legea 85/2006 ulterior intrării în procedura simplificată, în cazul în care documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b) - e) și i) nu sunt prezentate de către debitor, lichidatorul desemnat va reconstitui, în măsura posibilului, acele documente, cheltuielile astfel efectuate urmând a fi suportate din averea debitorului, acesta neputând invoca lipsa documentelor contabile.
Nu s-a justificat de către reclamant care este fapta/faptele săvârșite de către pârât de natură a-i atrage răspunderea în baza acestui temei juridic și modalitatea în care acestea au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare.
Cu privire la faptele prevăzute de art. 138 lit. a și e din Legea 85/2006 instanța reține faptul că, în cuprinsul completării la raportul cauzal s-a specificat că, în urma inventarului întocmit au fost sesizate lipsuri în categoria imobilizărilor corporale în valoare totală de 5.939.388 lei și plusuri în valoare de 101.100 de lei prin raportare la datele înregistrate în contabilitate.
Instanța reține faptul că, lichidatorul judiciar de la data deschiderii procedurii insolvenței a supravegheat operațiunile de gestionare a patrimoniului debitorului (art. 20 lit. e LPI ) iar de la data deschiderii procedurii falimentului a condus activitatea debitorului (art. 25 lit. c LPI), luarea măsurilor pentru conservarea bunurilor revenindu-i. Minusurile identificate cu ocazia realizării inventarului prin ele însele nu conduc la reținerea faptei prevăzute de art. 138 lit. a și e LPI în lipsa probării faptului că anumite bunuri au fost folosite în folosul propriu sau în al unei alte persoane juridice, au fost ascunse sau au fost deturnate anterior deschiderii procedurii insolvenței de către pârât cu scopul de obține un câștig personal. Or, lipsa unor bunuri constată în urma inventarului putea surveni și după deschiderii procedurii insolvenței, moment din care administratorul/lichidatorul judiciar este răspunzător de acestea.
Mai mult, având în vedere faptul că, administratorul judiciar a predat balanța de verificare întocmită la data de 30.04.2010 (deci după data deschiderii procedurii insolvenței) orice neconcordanțe de natură scriptică trebuiau a fi determinate în momentul întocmirii raportului cauzal.
În plus, instanța reține faptul că, dispozițiile art. 139 din Legea 85/2006 reglementează două momente distincte de la care începe să curgă termenul de prescripție, respectiv un termen subiectiv marcat de data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență și un termen obiectiv de doi ani de la data deschiderii procedurii insolvenței.
Instanța apreciază că prevederile art. 139 din Legea 85/2006 reglementează nu numai termenul de prescripție și momentul de care acesta începe sa curgă dar si data maxima pana la care se poate întocmi raport cauzal.
Astfel, din cuprinsul acestor prevederi reiese faptul că, în lipsa identificării persoanelor culpabile la data întocmirii raportului cauzal (cum este cazul în prezenta speță) se poate determina persoana care a cauzat starea de insolvență cel mai târziu în termen de 2 ani de la data deschiderii procedurii insolvenței (în speță cel mai târziu până la data de 14.04.2012), or completarea la raportul cauzal a fost întocmită la data de 12.08.2013.
Judecătorul sindic reține faptul că, potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 situația premisă pentru introducerea unei acțiuni în angajarea răspunderii patrimoniale este identificarea în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția insolvenței debitorului a unor persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență rezultând astfel că, în termenul maxim de 2 ani prevăzut de art. 139 din Legea 85/2006 se poate întocmi în mod excepțional raport cauzal dacă există motive bine justificate.
Simpla constatare a lichidatorului judiciar nu produce efecte juridice în lipsa materializării acesteia în forma prescrisă de lege (respectiv raportul prevăzut de art. 59 LPI) în termenele stipulate de legea insolvenței.
Prin urmare, se constată și faptul că, în raportul cauzal inițial întocmit nu au fost identificate persoane vinovate de producerea stării de insolvență, iar completarea la raportul cauzal a fost întocmită la 3 ani de la data deschiderii procedurii deși aspectele menționate în cuprinsul acesteia puteau fi cunoscute chiar din momentul analizării actelor contabile cu ocazia conceperii primului raport.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către S_____ Q_______ SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. Monade Comserv S.R.L., cu sediul în _____________________, nr. 11 A, jud. Bacău în contradictoriu cu pârâtul M_______ H. N___ M____, cu domiciliul în Bacău, ________________________. 6, ____________, _________________ ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2013.
|
Președinte, B_______ P______ |
|
|
Grefier, C_____ P_______ |
|
Red.jud. B.P/ Tehnored. B.P.
4 ex/03.03.2014
_____________. 2 ex.