R O M Â N I A

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Decizia civilă nr.948

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTELILIANA C_______

JUDECĂTORMIHAELA I____ B____-P________

GREFIERFLORENTINA D______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 5020 din 15.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul V_______ M_____ B___.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat D______ B_________ cu împuternicire avocațială nr. xxxxxxx/2014 aflată la fila 11 dosar, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Intimatul, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe cererea de apel.

Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală. Solicită să se constate că apelanta prin motivele de apel nu a formulat critici, ci doar și-a reluat apărările din cererea introductivă de instanță. Totodată, solicită să se constate că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, întrucât apelanta nu a dovedit nicio faptă săvârșită de către intimat în interes personal pentru continuarea activității societății. Pentru toate aceste aspecte, precum și pentru considerente expuse pe larg prin întâmpinare solicită respingerea apelului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza spre soluționare.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII – a Civilă sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX Administrația Finanțelor Publice sector 4 prin reprezentantul său Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice București în calitate de creditor majoritar a solicitat, în temeiul art.138 lit. c din Legea nr.85/2006, suportarea pasivului rămas neacoperit al debitoarei S.C. Sky Travel S.R.L. de către pârâtul V_______ M_____ B___.

Prin sentința civilă nr. 5020 din 15.05.2014 Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă a respins cererea, reținând, în esență, următoarele:

Pentru aplicarea art. 138 alin. 1 lit.c din Legea nr. 85/2006, creditorul trebuie să explice în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator în interes personal și care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetarea de plăți, nefiind suficiente argumentele referitoare la faptul că administratorul nu a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și a continuat să desfășoare activități.

Lichidatorul judiciar nu a putut determina cauzele apariției stării de insolvență, întrucât la sediul declarat la registrul comerțului nu funcționa societatea debitoare, astfel încât nu a putut să intre în posesia documentelor financiar-contabile ale societății. În această împrejurare reclamantul este cel care trebuie să-și dovedească susținerile.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel creditorul Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice, in reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate in sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului.

În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. din N.C.pr.civ., s-au susținut, în esență, următoarele:

Prin continuarea unei activități ineficiente, reprezentanții debitoarei au încălcat dispozițiile art.27 din Legea nr. 85/2006, care instituie obligativitatea acestora de a se adresa tribunalului cu cerere pentru a fi supusă dispozițiilor acestei legi, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

Formularea acestei cereri nu este o opțiune a debitorului, ci o obligație pe care administratorul nu o poate încălca, iar dispozițiile art.138 lit.c reprezintă o sancțiune care trebuie aplicată administratorului care a încălcat dispoziții imperative ale legii, interesul acestuia fiind prezumat, datorită faptului că mandatul său este unul comercial, prezumat a fi oneros.

Fapta administratorului debitoarei de a nu depune documentele contabile, evidențiază că acesta a acționat contrar dispozițiilor legii, iar imposibilitatea constatării exacte a situației patrimoniale a debitoarei este cauzată de conduita pârâtului, consecința fiind aducerea în stare de faliment a societății.

Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților are natură contractuală, iar administratorul este considerat culpabil, fără a mai produce alte dovezi împotriva acestuia.

Neindeplinirea obligațiilor legale creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor si creditelor societății debitoare de către pârât în alte scopuri, dovedește culpa acestora în ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată.

Mai multe categorii de obligații la bugetul de stat nu au fost vărsate la termenele prevăzute de lege, acumularea acestora precum si a dobânzilor si penalizărilor aferente, constituind cu siguranța unul din motive pentru care debitoarea a ajuns in încetare de plați.

Fapta ilicită consta in exercitarea unui management defectuos, in sensul ca pârâtul a dispus continuarea unei activități care ducea in mod vădit societatea debitoare in starea de insolvență.

Prejudiciul s-a stabilit in cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciara, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, tabel necontestat.

În ceea ce privește culpa, primează calitatea de mandatar a reprezentanților societății, iar pe tot parcursul desfășurării procedurii de faliment si in cursul judecării cererii intimatul nu a dovedit existenta unor cauze care sa îl absolve de aceste obligații contractuale.

O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorii sau asociații sai manifesta dezinteres in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, respectiv nu tin o contabilitate in conformitate cu prevederile legale, nu varsă la buget sumele constituite ca taxe si impozite, nu depun documentele contabile prevăzute de lege. Singurul rezultat, previzibil al acestei atitudini de dezinteres este falimentul societății.

Acesta este raportul de cauzalitate intre faptele culpabile ale asociaților si administratorului ce constau in neindeplinirea obligațiilor legale (nerespectarea si neaplicarea legii) si prejudiciul creat creditorilor prin _______________________________.

Apelul este scutit de plata taxelor de timbru, in conformitate cu dispozițiile art. 229 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Asupra apelului:

Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, susținându-se, în esență, faptul că reprezentantul debitoarei a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea in mod vădit la încetarea de plăți, deși avea obligația de a solicita declanșarea procedurii de reorganizare judiciara a societății, manifestând dezinteres în ceea ce privește funcționarea normală a societății.

Față de aceste susțineri, prin prisma ansamblului criticilor invocate prin cererea de apel, Curtea arată că atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere nu reprezintă o consecință a invocării prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestora, în condițiile în care se administrează dovezi privind săvârșirea faptelor invocate, precum și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptelor și insolvența societății.

În cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că neținerea contabilității, în una din cele trei ipoteze prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, a determinat _________________________________.

Nedepunerea situațiilor financiare și neplata datoriilor față de bugetul statului reprezintă aspecte care pot fi circumscrise managementului defectuos, însă nu pot fi asimilate faptei prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Nu s-a probat faptul că intimatul, în timpul mandatului de administrator, a săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile acestuia de a prejudicia pe creditori.

În cauză nu s-a probat interesul personal al pârâtului în continuarea activității, nu au fost indicate și probate modalitatea și perioada de timp in care s-a realizat continuarea activității, precum si faptul că insolvența a fost determinată, în tot sau în parte de fapta ilicită a pârâtului.

Împrejurarea că nu s-a formulat cerere de deschidere a procedurii la momentul apariției stării de insolventa nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale, în lipsa administrării unor probe în acest sens, iar exercitarea unui management defectuos nu se poate circumscrie ipotezei reglementată prin dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Derularea unei activități economice este un aspect normal din timpul funcționarii unei societăți comerciale, iar imposibilitatea de a face fata plaților nu este, prin ea însăși, un act imputabil administratorului.

De asemenea, în cauză nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între săvârșirea faptelor invocate și insolvența societății.

Culpa administratorului nu este prezumată, ci trebuie dovedită de către partea interesată, distinct de dovedirea celorlalte condiții obligatorii cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. D___ în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terții, însă această situație nu se regăsește în cauză.

Concluzionând, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, _____________________, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 5020 din 15.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul V_______ M_____ B___, cu domiciliul în București, _______________________.74, sector 5.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L______ C_______ M______ I____ B____-P________

GREFIER,

F_________ D______

Red./tehnored.Jud.L.C.

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte: Judecător-Sindic A___ B_______