Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL G_____

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 700/2012

Ședința publică de la 19 Martie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_______ C_______

Judecător B_____ F____

Judecător A____ I___

Grefier M_______ H________

-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pentru astăzi fiind amânată judecarea cauzei Litigii de muncă privind recursul declarat de reclamanta C_______ (fostă Horeanga) M______, domiciliată în Focșani, ___________________, _____________________ împotriva sentinței civile nr.813/8.11.2011 pronunțată de Tribunalul V______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu pârâtul C________ L____ O_______, având ca obiect - acțiune în constatare.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.03.2012, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.03.2012, când,

C U R T E A

Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel G_____ Secția Conflicte de muncă și Asigurări Sociale.

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr.813/8.11.2011 Tribunalul V______ a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta C_______ M______ domiciliată în Focșani, _____________________, _______________________ în contradictoriu cu pârâtul C________ L____ O_______ cu sediul în O_______, ________________________, județul V______.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de 14.09.2011 sub nr. XXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului V______ reclamanta C_______ M______ a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orășenesc O_______, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxx95 se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.

In motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că în perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxx95 a lucrat ca tehnician dentar în cadrul Spitalului Orășenesc O_______, activitatea ce presupunea și activitate de polizare, șlefuire, lustruirea pieselor din materiale feroase și neferoase.

Conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 1, pct. 8 și 30, precum și anexa 2, pct 23 și Ordinului nr. 125/1990, anexa 2, pct. 29, activitatea prestată de tehnicianul dentar se încadrează în grupa a II a de muncă.

A susținut reclamanta că s-a adresat cu cerere pârâtei, dar aceasta nu i-a eliberat adeverință în care să se ateste că munca prestată se încadrează în grupa a II a.

A mai arătat că prevederile Ordinului nr. 50/1990 se aplică pentru perioada ulterioară anului 1969, că până în anul 1989 nu erau necesare buletine de determinare a noxelor, iar pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a ordinului nr. 50/1990 sunt necesare dovezi care să ateste că activitatea desfășurată s-a făcut în aceleași condiții, că a presupus aceeași muncă. Din adeverința eliberată de pârâtă rezultă că în toată perioada cât a lucrat în cadrul pârâtei nu a survenit vreo modificare.

Încadrarea în grupele superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite, a uzurii capacității de muncă, în raport de existența condițiilor nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente și îmbolnăviri profesionale.

Dacă s-ar accepta ideea că accesul la o grupă superioară de muncă se face numai pentru funcțiile enumerate expres în forma inițială a ordinului ar însemna crearea unui nou criteriu de discriminare tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egal și nediferențiat a celor care au activat în condiții similare de muncă și în contradictoriu cu principiile Codului muncii, a art. 141 din Tratatul CE, a protocolului nr. 12 la CEDO și a jurisprudenței CEDO.

La data de 25.10.2011 reclamanta a modificat acțiunea sub aspectul persoanei pârâte, manifestându-și voința de a se judeca în contradictoriu cu C________ L____ O_______, ce a preluat în administrare și conservare Spitalului Orășenesc O_______.

Pârâtul C________ L____ O_______ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând, în esență, că activitatea reclamantei nu s-a încadrat în ipotezele prevăzute de cele două ordine indicate de reclamantă în acțiune.

În dovedirea cererii s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizand actiunea prin prisma motivelor formulate, a probelor administrate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul a constatat că este nefondată

Astfel, deși din probele administrate rezultă că reclamanta a lucrat în funcția de tehnician dentar în perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxx95, o astfel de activitate nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de ordinele 50/1990 și 125/1990 pentru a se reține dreptul reclamantei de a fi încadrată în grupa a II a de muncă.

În acest sens, Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2, 3, 6, 7, 8 și 13 din Ordinul nr. 50/1990 privitor la încadrarea în grupele de muncă, pentru a se putea reține că munca prestată de reclamantă se încadra în condițiile grupei a doua de muncă este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții:

- locul de muncă să se înscrie în una din ipotezele prevăzute în Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990;

- reclamanta să fi lucrat cel puțin 70% din programul de lucru într-un astfel de loc de muncă.

Potrivit art. 7 din același ordin, pentru încadrarea în grupa I, reclamanta trebuia să lucreze cel puțin 50% în vreunul din locurile de muncă prevăzute în Anexa I.

Ordinul nr. 50/1990 stabilește la art. 6 și procedura de nominalizare a persoanelor care se încadrează în grupa a II a de muncă, stipulându-se faptul că această nominalizare se face de către „conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective”.

Împrejurarea că locul de muncă al reclamantei nu a fost nominalizat într-o listă întocmită conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 nu constituie, de plano, un argument suficient pentru a se respinge cererea reclamantei, deoarece eventuala omisiune a conducerii unității de a-și îndeplini obligațiile legale de nominalizare a locurilor de muncă nu poate fi imputabilă angajatului, cu consecința prejudicierii drepturilor sale, dacă, în concret, din probele administrate în fața instanței ar rezulta că munca acestuia se încadra în condiții specifice grupei a II a.

Din această perspectivă urmează a se analiza probele administrate pentru a se stabili dacă, din cuprinsul acestora, rezultă că munca prestată de reclamantă în perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxx95 a fost în condiții specifice grupei a II a.

Reclamanta a indicat că activitatea prestată s-ar încadra în ipotezele prevăzute în Ordinul nr. 50/1990, anexa 1, pct. 8 și 30, precum și anexa 2, pct. 23, precum și în Ordinul nr. 125/1990, anexa 2, pct. 29.

Cercetând dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 și 125/1990, invocate de reclamantă, Tribunalul constată că acestea au următorul conținut și sunt inaplicabile situației reclamantei:

a) Pct. 8 din anexa I a Ordinului 50/1990 – reglementează locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă:

„fabricarea abrazivilor din cuarț (toate operațiile aferente procesului de fabricație). Șlefuirea și polizarea cu abrazive naturale din cuarț” – după cum se observă activitatea de tehnician dentar nu are ca obiect fabricarea de abrazivi din cuarț.

De asemenea, nu s-a făcut dovada că operațiunile de șlefuire și polizare, componentă a activității de tehnician dentar, s-au realizat cu abrazive naturale din cuarț ori, chiar în aceste condiții, cel puțin 50% din timpul de lucru al reclamantei a fost destinat exclusiv unor astfel de operațiuni de șlefuire și polizare cu abrazive naturale din cuarț.

b) Pct. 30 din anexa I a ordinului 50/1990– reglementează locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă:

„măcinarea, prăjirea, aglomerarea, șarjarea, precum și topirea minereurilor sau a concentratelor de plumb. Rafinarea termică a plumbului, inclusiv cupelarea. Elaborarea aliajului plumb-cadmiu. Activitatea de producție în instalațiile pilot cu profil de pirometalurgie neferoasă. Elaborarea aliajelor cu peste 50% plumb. Topirea aliajelor cu peste 50% plumb și turnarea de piese din aceste aliaje în proces de fabricație industrială. Topirea, elaborarea și rafinarea metalelor neferoase în incinta uzinelor din metalurgia plumbului.

Sudura în plumb.

Obținerea pe cale industrială a miniului de plumb, a ceruzei și a litargei, toate operațiile din cadrul procesului tehnologic, precum și ambalarea acestora. Vopsirea la dublul fund al navelor” – din enumerarea acestor locuri de muncă rezultă cu evidență că activitatea de tehnician dentar nu se încadrează în ipoteza acestei norme.

c) Pct. 23 din anexa II a ordinului 50/1990 - reglementează locuri de muncă încadrate în grupa II de muncă:

„Prepararea nisipurilor și a amestecurilor de formare și miezuire.

Confecționarea cojilor de bachelita și a modelelor ușor fuzibile.

Curatarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei

curatatoriei.

Sablaj umed.

Polizarea, slefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase.”

Dintre toate ipotezele prevăzute la acest text singura care ar putea fi pusă în discuție din perspectiva aplicabilității în speța de față este ultima, și anume, „polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase”.

După cum se observă însă, nu este vorba despre orice activități de polizare, șlefuire și lustruire, ci doar acelea care se realizează asupra unor „piese” din metale feroase și neferoase.

Or, chiar dacă s-ar accepta interpretarea că în categoria „pieselor” intră și anumite lucrări dentare realizate de tehnicianul dentar, în cauza de față nu s-a făcut dovada că cel puțin 70% din activitatea desfășurată de reclamantă a fost alocată operațiunilor de „polizare, șlefuire și lustruire a anumitor piese dentare din metale feroase și neferoase”.

În același sens, nici nu există elemente care să conducă la o prezumție în acest sens, cunoscut fiind faptul că funcția de tehnician dentar presupune și alte activități, pe lângă cele alocate procesului de „polizare, șlefuire și lustruire a anumitor piese dentare din metale feroase sau neferoase”.

În consecință, activitatea concretă a reclamantei nu poate fi încadrată în grupa a II a în considerarea incidenței pct. 23 din anexa II a ordinului 50/1990 .

d) Pct. 29 din anexa II a Ordinului nr. 125/1990 - reglementează locuri de muncă încadrate în grupa II de muncă:

„Slefuirea și lustruirea pieselor din materiale plastice cu perii metalice, de pisla, fetru, tesaturi textile, fibre vegetale sau par de animal, folosind diverse paste”

După cum rezultă din simpla citire a textului funcția de tehnician dentar nu presupune activitățile enumerate la această ipoteză legală.

Așadar, după cum rezultă din analiza de mai sus, activitatea prestată de reclamantă nu se încadrează în ipotezele invocate de aceasta, pentru a se putea reține că munca s-a desfășurat în condițiile grupei a II a.

Împrejurarea că alte persoane ce au exercitat funcția de tehnician dentar au obținut adeverințe emise de angajatori prin care li s-a atestat că au desfășurat muncă în condițiile grupei a II a este irelevantă în cauza de față, instanța de judecată fiind obligată să aplice și să se pronunțe pe baza legii, iar nu pe baza aprecierilor făcute de alte instituții/societăți/autorități în cuprinsul unor acte emise de acestea.

De asemenea, trimiterile făcute de reclamantă la prevederile „principiilor Codului muncii, a art. 141 din Tratatul CE, a protocolului nr. 12 la CEDO și a jurisprudenței CEDO” sunt irelevante, pentru admiterea acțiunii reclamanta trebuind a face dovada că locul de muncă în care și-a desfășurat, în concret activitatea se încadrează în vreuna din ipotezele prevăzute de cele două ordine.

În ceea ce privește susținerea reclamantei că enumerarea locurilor de muncă în cuprinsul celor 2 ordine nu este una limitativă, aceasta, chiar dacă ar fi acceptată, nu poate conduce la pronunțarea unei alte soluții.

Astfel, după cum rezultă din cuprinsul art. 6 din ordinul nr. 50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadreazã în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreunã cu sindicatele libere din unități, tinându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Or, chiar acceptând punctul de vedere al reclamantei că enumerarea locurilor de muncă în cuprinsul celor 2 ordine nu este una limitativă, nu se poate reține că activitatea de tehnician dentar constituie o activitate comparabilă cu situațiile prezentate în Anexa II a ordinului nr. 50/1990 din perspectiva efortului fizic și nervos depus pentru exercitarea acestei activități și a riscului deosebit de a contacta anumite boli profesionale, pentru a se putea reține că munca prestată de reclamantă se încadrează în grupa a II a de muncă.

Având în vedere considerentele expuse mai sus Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C_______ (Horeanga) M______ considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive :

-În mod nelegal instanța de fond a reținut că tehnicianul dentar nu este supus riscului îmbolnăvirii profesionale acesta este supus stresului fizic și psihic, suprasolicitării nervoase, afecțiuni ale coloanei vertebrale, inhalării pulberilor de la materialele polizate și șlefuite a noxelor de la diferitele substanțe folosite

-În mod nelegal instanța de fond nu a avut în vedere că pentru această activitate au fost eliberate adeverințe care au recunoscut faptul că activitatea este încadrată în grupa a II a de muncă.

În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

În drept a invocat disp.art.304 pct.8 și 9 și art.304 indice 1 c.pr.civilă.

Intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp.art.304 indice 1 c.pr.civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente :

Instanța trebuie să analizeze dacă intimata a respectat dispozițiile legale atunci când a considerat că activitatea prestată de recurentă nu se încadrează în grupa a II a de muncă.

Potrivit art.20 din Decretul Lege nr.68/1990 locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă pentru perioada 1969-1990 vor fi stabilite de Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății la propunerea ministrului.

În baza art.2 din Decretul Lege nr.68/1990 s-a emis Ordinul nr.50/1990 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II în vederea pensionării.

Astfel, potrivit art.7 din Ordinul nr.50/1990 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe cu condiția ca pentru grupa II, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 % și pentru grupa a II a cel puțin 70 % din programul de lucru.

Este adevărat că potrivit art.14 din Ordinul nr.50/1990 pentru activitatea desfășurată între 18.03.xxxxxx-31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat conform precizărilor Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr.xxxxx/1969 fără a condiționa existența buletinelor de determinare a noxelor.

Însă, după 1 ianuarie 1990 încadrarea în grupele I și II de muncă se face numai în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru nominalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile de muncă prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim de normele de protecția muncii.

Potrivit art.4 și 5 din Ordinul nr.50/1990 existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau în Laboratoarele de specialitate al unităților.

De asemenea, determinările de noxe trebuie confirmate de către inspectorii teritoriale pentru protecția muncii care constată că s-au aplicat toate măsurile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal.

În conformitate cu disp.art.6 și 15 (2) din Ordinul nr.50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă s-a făcut de către conducerea societății și atât timp cât meseria de tehnician dentar nu este prevăzută de anexa 2 pct.23 a Ordinului, voința legiuitorului a fost că aceasta să nu beneficieze de grupa a II a de muncă..

Este adevărat că recurenta a lucrat în condiții de muncă cu diverse riscuri de îmbolnăviri, dar simpla existență a condițiilor grele de muncă este într-un sector de activitate nu este un motiv pentru acordarea automată a grupei a II a de muncă, iar pentru aceasta trebuie urmată procedura prev. de Ordinul nr.50/1990.

Or, beneficiul grupelor de muncă se acordă limitativ activităților enumerate în anexe, cu condiția exercitării acestora pentru o perioadă mai mare de 50, respectiv 70 % din programul de muncă, în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prev. în aceste grupe depășesc nivelul maxim admis prev. în Normele republicate de protecția muncii.

Chiar dacă s-ar constata că un salariat a lucrat în aceleași condiții, atât timp cât nu s-au respectat prev. Ordinului nr.50/1990 și nu a fost nominalizat pentru persoanele care au beneficiat de condiții deosebite de muncă, instanța nu poate adăuga la lege, iar pe de altă parte s-ar încălca principiul contributivității cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, dreptul din asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurării sociale plătite.

Pentru considerentele arătate mai sus, primul motiv de recurs este neîntemeiat.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentă nu este întemeiat.

Corect a reținut instanța de fond împrejurarea că alte persoane ce au exercitat funcții de tehnician dentar au obținut adeverințe emise de angajator prin care li s-a atestat că a desfășurat munca în condițiile grupei a II-a este irelevantă în prezenta cauză, instanța fiind obligată să aplice legea și să se pronunțe în baza ei și nu pe baza aprecierilor făcute de societate în cuprinsul unor acte emise de acestea.

În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul disp.art.312 alin.1 c.pr.civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

R e s p i n g e ca nefondat recursul declarat de reclamanta C_______ (fostă Horeanga) M______, domiciliată în Focșani, ___________________, _____________________ împotriva sentinței civile nr.813/8.11.2011 a Tribunalului V______ pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

I r e v o c a b i l ă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2012.

Președinte, M_______ C_______	Judecător, B_____ F____	Judecător, A____ I___
	Grefier, M_______ H________

Red.CM-09.04.2012

Tehn.M.H. 09 Aprilie 2012/2 ex.

Fond : judecător V_____ Voingea/Tribunalul V______

Asistenți judiciari : S.C.S_____-A.E.S______