R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1692/A/2015

Ședința publică din data de 3 septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C_______ M___________

JUDECĂTOR: I____-R______ M________

GREFIER: G_______ C______

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M_______ I_____ împotriva sentinței civile nr. 71 din 12 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, privind și pe intimata pârâtă _________________ administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL, având ca obiect acțiune în constare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată îndeplinită procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, neformulându-se întâmpinări în cauză.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea în lipsă.

C U R T E A

P___ Sentința civilă nr. 71 din 12.01.2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul M_______ I_____ în contradictoriu cu pârâta S.C. M_____ S.A. prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, reclamatul a fost salariat al societății pârâte în baza unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, începând din data de 25.09.1979. Angajatorul i-a eliberat reclamantului o adeverință din care rezultă perioada, funcția, locul de muncă în care acesta și-a desfășurat activitatea, grupa de muncă acordată și procentul în care și-a desfășurat activitatea în grupa de muncă. Astfel, din adeverința nr. G13/1242/30.01.2012 (fila 14) rezultă că activitatea acestuia a fost încadrată în grupe superioare de muncă, după cum urmează: perioada 25.09.xxxxxxxxxxxxx80 a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, în baza prevederilor pct. 23, anexa I din Ordinul nr. 50/1990, perioada 25.06.1981 – 01.12.1981 a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, în baza prevederilor pct. 23, anexa I din Ordinul nr. 50/1990, perioada 01.12.xxxxxxxxxxxxx83 a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, în baza prevederilor pct. 23, anexa I din Ordinul nr. 50/1990, perioada 01.03.xxxxxxxxxxxx84 a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, în baza prevederilor pct. 23, anexa I din Ordinul nr. 50/1990, perioada 01.03.1984 – 01.07.1985 a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, în baza prevederilor pct. 23, anexa I din Ordinul nr. 50/1990, perioada 01.07.1985 – 01.04.1986 a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, în baza prevederilor pct. 23, anexa I din Ordinul nr. 50/1990, perioada 01.04.1986 – 15.06.1987 a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, în baza prevederilor pct. 23, anexa I din Ordinul nr. 50/1990, perioada 15.06.1987 – 01.04.2001 a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, în baza prevederilor pct. 23, anexa I din Ordinul nr. 50/1990, perioada 01.04.2001 – 10.01.2005 a fost încadrată în condiții deosebite de muncă, în baza prevederilor H.G. nr. 261/2001, H.G. nr. 1337/2001 și avizului nr.64/2002, perioada 10.01.2005 – 01.12.2006 a fost încadrată în condiții speciale de muncă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 226/2006 și a avizului nr.34/2005. În perioada 01.12.xxxxxxxxxxxxx08, reclamantul a fost încadrat pe postul de agent de pază și nu a beneficiat de încadrare în grupă de muncă .

Pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, instanța a reținut că în conformitate cu art. 30 alin. 4 din Legea nr. 263/2010 „este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzute la alin. 1 lit. b perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în gr. I și II de muncă și care, potrivit art. 20 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă”.

Din dispozițiile legale arătate, rezultă că încadrarea în condiții speciale este limitată la activitățile de cercetare, explorare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații, iar activitatea reclamantului, de electrician și termist tratamentinst, anterioară datei de 01.04.2001 nu se încadrează în condiții speciale de muncă.

Instanța a reținut că pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001 sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr.19/2000 și din Legea nr.263/2010 privind clasificarea locurilor de muncă în condiții normale, deosebite și speciale, precum și procedurile reglementate de H.G. nr. 261/2001, H.G. nr. 246/2007 și de H.G. nr. 1025/2003, H.G. nr. 1284 din 2011, pentru obținerea avizelor necesare încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și speciale de la instituțiile publice competente.

În baza avizul emis de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj, care are anexată „Lista locurilor de muncă avizate în condiții deosebite”, locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamantul în perioada 01.04.2001 – 10.01.2005, respectiv controlor tehnic calitate cu locul de muncă în cadrul Oțelăriei Electrice fost încadrat în condiții deosebite de muncă, în baza prevederilor H.G. nr. 261/2001, H.G. nr. 1337/2001 și avizului nr. 64/2002.

Nu este posibilă încadrarea în condiții speciale a locurilor de muncă în cadrul cărora a prestat munca reclamantul, ignorând-se procedura obligatorie și competențele instituite în sarcina altor instituții ale statului, prevăzute în mod expres de dispozițiile HG nr. 1025/2003, având în vedere și faptul că societatea angajatoare deține acte și i-a eliberat reclamantului o adeverință din care rezultă încadrarea în grupă de muncă așa cum a fost aprobată și a fost înregistrată în actele pârâtei.

Având în vedere că angajatorul a dovedit prin avizele depuse la dosar că în situațiile în care s-a constatat existența unor condiții speciale pentru anumite locuri de muncă au fost luate măsurile necesare încadrării personalului în grupa de muncă corespunzătoare, iar funcția și locul de muncă ocupat de reclamant nu au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, instanța a respins cererea formulata de către reclamant privind constatarea încadrării activității desfășurate în condiții speciale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M_______ I_____, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul obligării intimatei să îi recunoască activitatea prestata în perioadele cuprinse între 25.09.xxxxxxxxxxxxx80; 25.06.xxxxxxxxxxxxx81; 01.12.xxxxxxxxxxxxx83; 01.03.xxxxxxxxxxxxx84; 01.03.xxxxxxxxxxxxx85; 01.07.xxxxxxxxxxxxx86; 01.04.xxxxxxxxxxxxx87; 15.06.1987-01.0.2001 și 01.04.xxxxxxxxxxxxxx05 ca fiind desfășurata în condiții speciale cu consecința eliberării unei adeverințe care să ateste aceste realități.

În motivare a arătat că motivarea sentinței nu este legală, hotărârea este dată cu aplicarea greșita a normelor de drept material.

Prima instanța deși a identificat corect normele de drept material aplicabile în speța, consideră că a dat o interpretare greșita acestora și a ajuns la o soluție vădit neîntemeiată.

În primul rând arată că deși instanța a constatat că intimata a obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor de încadrare în condiții speciale și a reținut ca la pct. 23 anexa 1 din Legea nr. 263/2010 activitatea desfășurata de personalul din oțelării se desfășoară în condiții speciale, în mod greșit i-a respins acțiunea considerând că activitățile desfășurate de inginerii, inclusiv de apelant, sunt corect excluse de intimată de la beneficiul grupei speciale.

Potrivit pct.23 anexa 1 - Activitatea desfășurată de personalul din oțelării:

a) încărcarea cuptoarelor, precum și elaborarea oțelului în cuptoare, în convertizoare, în cuptoare electrice, inclusiv instalații de retopire sub zgură și tratament termic în vid, care au capacitatea de ce! puțin 5 t pe șarjă; b) turnarea oțelului prin procedeul continuu și în lingouri la uzinele siderurgice; c) pregătirea gropii de turnare, turnarea și evacuarea oțelului; d) cazanele recuperatoare de la oțelăriile cu convertizoare, sunt de drept, în temeiul legii activități specifice condițiilor speciale de munca.

Deși tot personalul din oțelării a desfășurat numai una sau mai multe din activitățile enumerate enununțiativ și nu limitativ la pct.23, intimata a acordat după anul 2001 condiții speciale de munca numai pentru muncitori și maiștri, excluzând fără nici o justificare categoria profesionala a inginerilor, inclusiv pe apelant. Intimata a nesocotit voința legiuitorului în procedura de acordare a grupei speciale și a acordat acest beneficiu numai unor categorii de personal deși toți salariații au lucrat în aceleași condiții de munca și chiar daca anterior anului 2001, conform Ordinului nr. 50/1990, au fost toți beneficiari ai grupei I de muncă. Instanța în loc să sancționeze conduita abuziva și discriminatorie a ISCT a apreciat ca inginerii inclusiv apelantul nu pot fi nominalizați în categoriile profesionale care beneficiază de grupe speciale, fără a indica în fapt și în drept motive concludente care să justifice această excludere.

În urma apariției H.G. nr. 1905 din 2003 angajatorul avea obligația să demareze o procedura prin care trebuia să solicite Inspectoratului Teritorial de munca încadrarea locurilor de munca din oțelarii, unde apelantul și-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă”. Pârâta a demarat aceste proceduri, dar a făcut o selecție personala, arbitrara și subiectiva numai pentru muncitori, nu și pentru cei încadrați ingineri. Aceasta omisiune a pârâtei care nu s-a supus prevederilor legale imperative i-a cauzat nemijlocit un prejudiciu care în prezent nu poate fi remediat efectiv decât prin hotărâre judecătorească.

În al treilea rând, instanța fără a avea probe suficiente a considerat că apelantul nu poate beneficia de grupa speciala pentru că nu îndeplinește cumulativ toate criteriile legale de încadrare, fără să indice în mod precis criteriul nerealizat.

Prevederile H.G. nr. 1025/2003 definesc locurile de muncă în condiții speciale ca fiind acele locuri de munca unde exista factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de munca și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematura a capacității de muncă, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților.

Aceeași hotărâre de guvern menționează la art. 1 faptul ca persoanele încadrate în locuri de munca în condiții speciale sunt angajații care își desfășoară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca definite ca atare de lege.

Este adevărat ca în sarcina angajatorului era nominalizarea acestor locuri de muncă. Locul de munca al apelantului este în temeiul legii o activitate desfășurata în condiții speciale deoarece acest loc de munca este prevăzut în Anexa I, pct.23 din H.G. nr. 102S/2003, nefiind la voința-angajatorului sa excludă o parte din angajații care desfășurau activitatea de munca în oțelarii de la beneficiul acordării condițiilor speciale cu încălcare legii.

Legea nr. 226/2006 prevede la art. 1 alin.3 că în situațiile în care potrivit legii, unitățile din anexa 2 își schimbă denumirea, sediul ori se reorganizează, chiar prin preluarea totală a patrimoniului de către o altă unitate, locurile de muncă în care până la data modificărilor s-au desfășurat activitățile din anexa 1 rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă, dacă respectivele condiții speciale de muncă se regăsesc la noua societate.

Intimata nu a explicat de ce nu au întreprins demersurile legale prevăzute în H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locurile de muncă în aceste condiții, aleatoriu, numai pentru muncitori, deși erau întrunite toate criteriile, pentru tot personalul din oțelarii așa cum imperative stabilesc normele legale.

Mai arată că apelantul și-a desfășurat activitatea pe toata durata timpului normal de lucru numai în cadrul secției OTELARIA ELECTRICA 1 și CTC, nu a avut alte activități nici măcar parțial în alte secții sau sectoare ale intimatei. Acest lucru, respectiv natura sarcinilor și condițiile de realizare a acestora a dorit să le dovedească cu fișa postului, insă intimata nu i-a eliberat acest document și iar instanța deși a solicitat nu a încuviințat aceasta probă.

În drept, a invocat prevederile art. 268 Codul Muncii, Legea nr. 226/2006, Legea nr. 263/2010.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, într-adevăr în cuprinsul art. 30 alin. 4, s-a prevăzut că „Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzut la alin. 1 lit. b, perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit art. 20 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă”, iar la art. 123 alin. 1 din HG nr. 257/2011 privind normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 s-a menționat că „Se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 3 la lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă”.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 226/2006 „(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1. (2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare”, iar potrivit art. 2 alin. 2 „(2) Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale”.

Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al reclamantului, pozițiile 79 și 86, acesta a fost încadrat în perioadele 25.09.xxxxxxxxxxxxx80 și 25.06.xxxxxxxxxxxxx01 în grupa I de muncă, în procent de 100%, potrivit Ordinului nr. 50/1990 Anexa I, pct. 23.

Din economia prevederilor art. 30 alin. 4 din Legea nr. 263/2010 și ale art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006, anterior menționate, rezultă condiția esențială pentru asimilarea perioadelor de activitate prestate anterior datei de 01.04.2001 în gr. I de muncă ca fiind lucrate în condiții speciale, și anume, încadrarea în astfel de condiții speciale a perioadei lucrate după data de 01.04.2001.

Potrivit mențiunilor cuprinse la poziția 100 din carnetul de muncă al reclamantului, activitatea prestată de acesta în cadrul pârâtei ulterior datei de 01.04.2001 a fost încadrată în condiții deosebite potrivit HG nr. 261/2001 și HG nr. 1337/2001 în baza Avizului nr. 64/2002.

P___ dispozițiile HG nr. 1025/2003 adoptată în temeiul art. 20 din Legea nr. 19/2000, legiuitorul a stabilit criteriile ce se impuneau a fi întrunite în mod cumulativ și procedura ce trebuia să fie urmată, în mod obligatoriu, pentru încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.

Chiar dacă în cazul reclamantului, potrivit susținerilor acestuia, au fost întrunite toate aceste criterii, urma a fi îndeplinită o procedură obligatorie, stabilită prin dispozițiile art. 3 și urm. din HG nr. 1025/2003, care cuprindea mai multe etape, și anume: nominalizarea locurilor de muncă; solicitarea de verificare a activităților, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratelor teritoriale de muncă; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele sau cu reprezentanții angajaților și efectuarea expertizei medicale.

Parcurgerea acestor etape era condiționată de rezultatul verificării de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal și era urmată de depunerea de către angajator a unui dosar la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, care acorda avizul final.

În cauza dedusă judecății, societatea pârâtă _______________________ a urmat procedura instituită prin prevederile HG nr. 1025/2003, obținând Avizul nr. 34/04.05.2005 privind încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, eliberat de Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, însă, astfel cum rezultă din lista actualizată a locurilor de muncă care au fost încadrate în gr. I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001, și care se regăsesc în Anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006, procedura urmată nu a avut în vedere și locul de muncă în care reclamantul a desfășurat activitatea corespunzătoare postului de inginer.

P___ urmare, o cerere de constatare a desfășurării activității într-un interval de timp determinat la un loc de muncă în condiții speciale, fără ca anterior locul de muncă respectiv să fi fost încadrat în condiții speciale potrivit procedurii obligatorii descrise mai sus, este neîntemeiată, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantului fiind astfel temeinică și legală.

Cum intenția legiuitorului a fost aceea de a crea prin intermediul HG nr. 1025/2003 o procedură obligatorie, în cadrul căreia sunt conferite drepturi și obligații doar anumitor instituții în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, și de a nu lăsa la latitudinea fiecăruia dintre salariați inițiativa de a solicita recunoașterea condițiilor de muncă în care își desfășoară activitatea, demersul efectuat de către salariat în afara acestui cadru legal nu poate fi primit.

Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat, urmând a fi păstrată ca legală și temeinică hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M_______ I_____ CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Câmpia Turzii, ___________________, jud. Cluj, cu sediul procesual ales la cab. av. T____ Salagean, în Câmpia Turzii, ____________________. 19, jud. Cluj împotriva Sentinței civile nr. 71 din 12.01.2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 03 septembrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECATOR

C_______ M___________ I____-R______ M________

GREFIER

G_______ C______

Red. I.R.M/S.M

2 ex./09.10.2015

Jud. fond: F_____ C______ J_____