Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 598/C__

Ședința publică de la 25 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G______ U_____

Judecător I__ N_____

Judecător I__ C_____-M____

Grefier M_____ S_____ P_______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe recurent B______ S______ și pe intimat I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE G______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din data de 19.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință și când instanța motivată de lipsa de timp pentru a delibera în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea în cauză la data de 25.06.2014, când:

INSTANȚA

Asupra cauzei de față;

Prin sentința civilă nr. 197/22.01.2014 Judecătoria G______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul B______ S______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN G______, ca neîntemeiată și a menținut dispozițiile procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/10.01.2012.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 10 ianuarie 2012, în jurul orelor 12.30, petentul B______ S______ a efectuat un apel la Serviciul de urgență 112, prin care a reclamat faptul că a fost accidentat ușor, pe _____________________ din mun.G______, de un autoturism cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

La locul presupusei fapte s-a deplasat un echipaj de poliție care, constatând că faptele pretinse nu se confirmă, a încheiat procesul-verbal, contestat în prezenta cauză, prin care petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii, în cuantum de 100 lei.

II.În drept

Potrivit art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în varianta aplicabilă la data săvârșirii presupusei fapte) „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:...11.alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat;”.

Art.4 alin.(1) lit.a) din actul normativ susmenționat prevede: „Contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. ... 11)...;”.

În temeiul art.75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Accidentul de circulatie este evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii:
a) s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea ____________________; b) a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale; c) in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare;

d) s-a produs ca urmare a incalcarii unei reguli de circulatie.”

Art.17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului,, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

În conformitate cu prevederile art.19 alin.(1) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 „În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor...”.

Potrivit art.21 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Art.34 din actul normativ susmenționat: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.

III.Opinia instanței

1.Cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat

a)Instanța a arătat că petentul a precizat prin cererea de chemare în judecată că agentul constatator Z_____ D____ „nu era competent să întocmească această amendă, în baza Legii nr.61/1991, fără ca eu să fiu de față, când a întocmit această amendă insidios... ”.

Din conținutul procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/10.01.2012 nu reiese că petentul ar fi lipsit la încheierea procesului-verbal contestat, ci doar că a refuzat să semneze. De altfel, instanța notează că la rubrica „Alte mențiuni” este consemnat că „I-a fost adus la cunoștință conținutul procesului-verbal. recalcitrant, filmând și fotografiind tot timpul.”, ceea ce presupune că petentul se afla de față la momentul încheierii respectivului act administrativ atacat, astfel că susținerile petentului sunt neîntemeiate, iar procesul-verbal este legal întocmit în ceea ce privește aspectele învederate de petent.

Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care petentul (presupusul contravenient) nu s-ar fi aflat de față la încheierea procesului-verbal, instanța a precizat că acest fapt nu este de natură să afecteze legalitatea procesului-verbal din perspectiva competenței agentului procedural de a încheia procesul-verbal în această situație, câtă vreme lipsa petentului este atestată de un martor-asistent, potrivit art.19 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 (suscitat).

Față de prevederile art.19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 (suscitat), instanța a arătat că în cauza de față, refuzul petentului de a semna procesul-verbal încheiat este atestat de martorul-asistent F_____ M____.

b)De asemenea, instanța a constatat că petentul a precizat că agentul constatator ar fi comis un abuz, consemnând faptele reținute în sarcina petentului „pe un proces-verbal de contravenție prevăzut de codul rutier și nu de legea nr.61/1991...”.

Cu privire la aceste aspecte, instanța a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr.61/1991 nu există un model de proces-verbal specific faptelor reținute în baza acestui act normativ, modelul procesului-verbal prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2001, fiind general valabil, pentru toate tipurile de contravenții, cu câteva excepții.

De asemenea, instanța a arătat că nerespectarea unui model de formular prevăzut de un act normativ nu afectează ipso facto legalitatea procesului-verbal, neconstituind unul dintre cazurile de nulitate expresă prevăzute de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, ci nulitatea se va determina în funcție de producerea unei vătămări în drepturile petentului.

Or, în cauza de față, chiar presupunând că ar fi existat un model de formular specific pretinsei contravenții reținute în sarcina petentului, instanța arată că petentul nu a învederat care este vătămarea produsă prin neconsemnarea faptelor reținute în sarcina sa pe un anumit model de proces-verbal, sens în care nu poate constitui un motiv care să impună anularea respectivului proces-verbal.

Totodată, verificând în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat în prezenta cauză, sub aspectul mențiunilor obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, instanța a constatat că acesta a fost legal încheiat, neexistând motive care să impună anularea din oficiu a acestuia.

2.Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat

a)Instanța a reținut că la data de 10.01.2012, în jurul orelor 12.30, petentul a sunat la poliție pentru a interveni pe _____________________ din mun. G______, reclamând că fusese victima unui accident „ușor”, produs de o mașină cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Din probele administrate în cursul procesului (adresa nr.xxxxxx/25.06.2013), instanța a reținut că intimatul a specificat că în Registrul cu Evidența Cazurilor Semnalate prin SNUAU 112, nu s-a identificat vreo sesizare făcută de petent la data de 10.01.2012 (f.18-19).

În acest sens, instanța a înlăturat declarațiile agenților de poliție Z_____ D____ și B_____ C_______, care au precizat în procesul verbal întocmit la data de 10 ianuarie 2012, că ar fi fost îndrumați, prin serviciul 112 să se deplaseze pe ____________________, întrucât petentul B______ S______ a fost victima unui accident. De altfel, în raportul efectuat către șeful Biroului Rutier din cadrul IPJ G______, agentul de poliție Z_____ D____ a arătat că la data 10.01.2012, în timp ce efectua serviciul de patrulare împreună cu agentul B_____ C_______, au fost sesizați (fără să precizeze prin ce modalitate) să se deplaseze pe ____________________, deoarece petentul a sesizat că ar fi fost implicat într-un eveniment rutier.

În ceea ce privește afirmațiile petentului, în cursul dezbaterilor asupra fondului, acesta precizând că crede că ar fi solicitat intervenția organelor de poliție, prin Serviciul 112 și nu sunând direct la poliție, instanța a arătat că a reținut informațiile oficiale furnizate de intimat ca instituție a statului, în urma controalelor efectuate în evidențe oficiale.

De asemenea, instanța a arătat că modul în care a fost solicitată intervenția organelor de poliție (direct sau prin Serviciul 112) este mai puțin relevantă pentru analiza motivului care a determinat sancționarea petentului (alertarea organelor de poliție fără motiv întemeiat), cu atât mai mult cu cât petentul nu a fost sancționat potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național Unic pentru apeluri de urgență, ci în temeiul dispozițiilor Legii nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.

b)Astfel cum reiese din procesul-verbal de constatare a contravenției, în urma apelului telefonic primit, echipajul de poliție a ajuns la fața locului în jurul orelor 12.34.

Aceștia au constatat că petentul se afla lângă o bicicletă de culoare neagră, iar petentul le-a declarat că în timp ce mergea cu bicicleta pe _____________________ accidentat de o mașină cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Faptul că se afla cu bicicleta și că ar fi fost accidentat „ușor” este recunoscut chiar de petent în fața instanței (f.27), iar martorul-asistent F_____ M____ declară că la momentul la care i s-a solicitat să participe în calitate de martor a constatat că petentul era cu bicicleta.

În continuare, pentru a se putea stabili dacă apelul făcut de petent la organele de poliție a fost întemeiat sau nu, instanța a analizat dacă într-adevăr petentul a suferit un accident și care au fost consecințele acestuia.

Pentru a putea constata că a avut loc un accident rutier, instanța a raportat la întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 (suscitate), respectiv dacă s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea ____________________; dacă a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; dacă în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare; dacă s-a produs ca urmare a încălcării unei reguli de circulație.

În ceea ce privește prima condiție, instanța a constatat că aceasta sunt întrunite, deci că pretinsul eveniment s-a petrecut pe un drum deschis circulației publice (locul unde a fost solicitată intervenția organelor de poliție) și că ar fi fost implicate o mașină și o bicicletă aflate în mișcare la acel moment.

Legat de prima condiție în mod intrinsec este și a treia condiție și anume să fi fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.

Cu privire la această condiție, instanța a precizat că din probele administrate nu există dovada, fără urmă de îndoială că măcar unul din vehicule (bicicleta petentului sau autoturismul despre care petentul a afirmat constant că l-ar fi accidentat) se aflau în mișcare la momentul pretinsului accident. În acest sens, instanța a precizat că nici martorul asistent F_____ M_____ și nici echipajul de poliție ajuns la fața locului unde s-a solicitat intervenția nu au văzut autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, ci ceea ce au putut vedea a fost bicicleta petentului despre care agenții de poliție au declarat că nu prezenta urme de accident. Totodată, nici martorul D_____ N______, audiat de instanță la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2014, nu își amintește să fi circulat cu mașina la acea dată pe ________________________________ G______.

De asemenea, instanța a reținut că dinamica presupusului accident reclamat de petent nu a fost vizionată de nicio altă persoană, în calitate de martor, în condițiile în care evenimentul rutier ar fi avut loc la orele prânzului, pe o stradă din G______.

Referitor la a doua condiție prevăzută de art.75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, respectiv ca evenimentul respectiv, pentru putea fi calificat ca fiind accident să fi avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale, instanța precizează următoarele:

În primul rând, instanța arată că petentul, audiat de către instanță, a precizat că „...în urma accidentării nu am căzut de pe bicicletă pentru că mă aflam lângă un gard de protecție de care m-am sprijinit...” (f.27).

Cu acest prilej, instanța a menționat că agenții de poliție au declarat în procesul-verbal întocmit în exercitarea serviciului că bicicleta nu prezenta nicio urmă de accident, iar martorul F_____ M____ a menționat în fața instanței că bicicleta prezenta urme de noroi, dar nu a declarat că aceasta ar fi purtat semnele vizibile ale producerii unui accident (f.9); mai mult, acesta a declarat că ar fi văzut că petentul însuși ar fi trântit la pământ propria bicicletă („L-am văzut pe petent înainte de a semna actul sancționator acesta a luat bicicleta și a trântit-o de pământ.”).

Așadar, în ceea ce privește bicicleta petentului, nu s-a putut înregistra vreo avariere, respectiv pagubă materială care să caracterizeze prezența unui accident.

Cât privește rănirea petentului, instanța a reținut că agenții de poliție prezenți la fața locului i-au propus petentului să fie condus la spital pentru o examinare medicală, însă acesta a refuzat (f.5). De altfel, nici petentul audiat în fața instanței nu a precizat că s-ar fi dus la spital pentru a se constata rănile suferite în urma impactului cu mașina cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și nici nu a depus dovezi că ar fi necesitat/suportat vreun tratament medical.

În consecință, instanța a reținut că nici a treia condiție (art.75 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002) nu este îndeplinită și, întrucât nu s-a putut stabili prin probe că mașina cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX ar fi fost prezentă pe acea stradă la data și ora pretinse de petent ca fiind cele ale evenimentului rutier, instanța va considera că nici condiția de la lit. d) a art.75 nu este îndeplinită (evenimentul să se fi produs ca urmare a încălcării unei reguli de circulație). În acest context, instanța nu va mai aborda în analiza întreprinsă aspectele legate de regulile de circulație a vehiculelor pe ________________________________ G______.

Referitor la planșele fotografice depuse de petent la dosarul cauzei, instanța a precizat că cele de la fila nr.10 nu sunt relevante față de situația de fapt analizată, nefiind implicată nicio mașină cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. Planșele fotografice depuse la termenul de judecată din data de 15.01.2014 nu dovedesc în niciun fel că ar fi fost surprinse la data de 10 ianuarie 2012. Mai mult, instanța a constatat că două dintre acestea prezintă o stradă pe care este pus indicatorul „Accesul interzis” împreună cu imaginea unui agent de poliție, dar nu este surprinsă mașina cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, iar în următoarele două, este surprinsă o mașină despre care martorul D_____ N______ (identificat ca fiind șoferul mașinii cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX) a declarat în fața instanței că nu știe dacă este mașina lui, deoarece nu i se vede cu exactitate numărul de înmatriculare. În ultima planșă foto este surprins un bărbat urcând niște scări și interpelat de instanță, la solicitarea petentului, martorul D_____ N______ a afirmat că „...persoana care urcă scările, s-ar putea să fiu eu, însă nu îmi dau seama foarte bine și nu știu unde se află aceste scări.”

În concluzie, instanța a înlăturat planșele fotografice depuse de petent la dosarul cauzei, din materialul probator, deoarece acestea nu sunt relevante față de pretinsele fapte care ar fi avut loc la data de 10 ianuarie 2012.

În acest context, instanța a reținut că sancționarea petentului cu amendă pentru alertarea organelor de poliție, solicitându-le prezența la fața locului fără motiv justificat, este întemeiată, deoarece din cuprinsul probelor administrate nu s-a putut deduce, în lipsa unui accident rutier, ce ar fi putut determina petentul să apeleze organele de poliție în vederea intervenției acestora.

3.Individualizarea sancțiunii

Instanța a reținut că limitele sancțiunii amenzii pentru fapta prevăzută la art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991 sunt între 100 și 500 lei.

Instanța a precizat că fapta de a alerta organele responsabile în mod nejustificat, pentru fapte lipsite de însemnătate care nu necesită intervenția acestora prezintă un grad de pericol social ridicat, deoarece sunt susceptibile de a întârzia intervenția acestora în cazuri grave, în care poate fi implicată sănătatea sau chiar viața oamenilor, astfel că aplicarea sancțiunii amenzii se face între limite ce prezintă un cuantum ridicat.

Așadar, instanța a notat că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii orientată spre minimul acesteia, agentul constatator individualizând această sancțiune în funcție de circumstanțele reale în care s-a produs evenimentul; instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului, orientată spre minimul acesteia, este corect dozată, așa încât nu se impune reindividualizarea acesteia, luând în considerare condițiile în care s-a petrecut fapta și gradul de pericol abstract ridicat al contravenției reținute prin procesul-verbal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul – contestator B______ S______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul – contestator B______ S______ a fost citat cu mențiunea de a timbra recursul cu 20 lei taxă judiciară de timbru, obligație căreia acesta nu s-a conformat.

Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:

În conformitate cu art. 20 din Legea nr. 146/1997 taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță, se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

Recurentul – contestator B______ S______ a fost citat atât pentru termenul de judecată din data de 19.06.2014, cu mențiunea de achita taxă judiciară în valoare de 20 lei, dispoziție căreia nu s-a conformat.

Astfel, văzând că în cauză recurentul-contestator B______ S______ nu s-a conformat dispozițiilor instanței, tribunalul va anula ca netimbrat recursul.

Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 cod proc. civ. va anula ca netimbrat recursul formulat de recurentul contestator B______ S______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului G______, împotriva sentinței civile nr. 197/22.01.2014 a Judecătoriei G______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 312 cod proc. civ.,

Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurentul contestator B______ S______, domiciliat în mun. G______, ________________, jud. G______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului G______, cu sediul în mun. G______, ______________, jud. G______, împotriva sentinței civile nr. 197/22.01.2014 a Judecătoriei G______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2014.

Președinte, G______ U_____	Judecător, I__ N_____	Judecător, I__ C_____-M____
	Grefier, M_____ S_____ P_______

Red. Jud. U.G.

Jud. fond S.A.

Thred. DMV 2 ex./2014