Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX
CURTEA DE APEL C________
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din data de 08 octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte - A______ G_______
Judecător - E____ C_____ G______
Grefier - I______ P___
S-a luat în examinare apelul privind litigii cu profesioniștii formulat de apelanta reclamantă SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE "T___________" S.A., cu sediul în B_____, ________________.2, județul B_____, înregistrată la registrul comerțului sub nr.JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, împotriva Sentinței civile nr.442/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. T____ E______ 2002 S.A. Neptun, cu sediul social în stațiunea Neptun, Hotel T____, _________________________ C________, identificată prin CUI RO14630120, JXXXXXXXXXXXX, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii A__.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde av.R___ Ș_____ pentru apelanta reclamantă în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimata pârâtă..
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din (N) Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual. Învederează că apelul este motivat și timbrat cu taxa judiciară de timbru de 50 lei, conform chitanței depuse la dosar (fila 10).
Curtea, constatând că părțile nu au cereri de formulat și că nu sunt incidente de soluționat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocatul apelantei reclamante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond pronunțată în cauză în sensul admiterii acțiunii prin care a solicitat anularea Hotărârii AGEOA a _____________________ S.A. Neptun din data de 04.11.2014.
Învederează că fără a relua oral motivele de nelegalitate și netemeinicie din cererea de apel, ține să sublinieze faptul că hotărârea AGEOA din data de 04.11.2014 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor imperative privitoare la competența adunărilor generale, fiind astfel lovită de nulitate, dar și cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la respectarea dreptului la informare a acționarilor, cerințele privitoare la cvorum și la majoritate nu au fost respectate, motiv pentru care apelul este fondat.
Curtea declară dezbaterile încheiate și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
C U R T E A
Asupra apelului civil de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 24.12.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului C________ sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, reclamanta S__ T___________ SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta _____________________ SA anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor _____________________ SA din data de 04.11.2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr.7016/16.12.2013, prin care s-a aprobat „contractarea unui împrumut care se va utiliza pentru reparații și modernizări la Hotelul T____” și „garantarea creditului cu activele societății”; cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr.442/02.04.2014, Tribunalul C________ a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr.5039/27.09.2013 a fost publicată convocarea făcută de _____________________ SA pentru Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor în data de 04.11.2013, ora 14.00, cu următoarea ordine de zi: 1) aprobarea unui împrumut care se va utiliza pentru reparații și modernizări la Hotelul T____ și 2) garantarea creditului cu activele societății, în condițiile legii.
Față de această convocare, reclamanta a formulat o adresă către pârâtă la data de 04.10.2013 prin care a solicitat ca pârâta să-i prezinte informațiile și documentele aferente ordinii de zi, respectiv: valoarea creditului care va fi contractat de societate, condițiile de creditare, conform adreselor primite de societate, termen de rambursare și capacitatea societății de rambursare a creditului.
Prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor societății din data de 04.11.2013 s-a aprobat atât contractarea unui împrumut care se va utiliza pentru reparații și modernizări la Hotelul T____, cât și garantarea creditului cu activele societății, cu împuternicirea administratorului unic al societății pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor acestei hotărâri.
Au fost prezenți acționarii care dețin împreună 1 235 826 de acțiuni, ceea ce reprezintă un procent de 93, 649% din capitalul social al societății, astfel cum s-a consemnat în Monitorul Oficial al României cvorumul la luarea deciziei.
Potrivit procesului-verbal al ședinței, au fost prezenți acționarii: Al-Borayashi Taha, cu 54, 025% din capitalul social, și S__ T___________ SA, cu 39, 624% din capitalul social.
Lucrările AGOA au fost deschise de către Al-Borayashi Taha, acționar majoritar al societății. Adunarea acționarilor a ales în unanimitate secretariatul tehnic-comisia de redactare a procesului-verbal pe dl Muhamed Taha și președinte de ședință pe dl Al-Borayashi Taha.
Reprezentantul reclamantei a învederat în cadrul ședinței că operațiunea de constituire garanții este de competența Adunării Generale Extraordinare a Asociaților și că nu i s-au pus la dispoziție informațiile necesare pentru vot, așa încât a votat „împotrivă”.
În ceea ce privește încălcarea art.15322 din lege invocată de către reclamantă, instanța de fond a reținut că art.115 face parte din grupul textelor de lege ce reglementează aspectele privind adunarea generală extraordinară prevăzută de art.113 și urm. din Lege, însă trimiterea din art.15322 din Lege se referă exclusiv la cvorumul necesar pentru luarea unei hotărâri privind înstrăinarea, închirierea, schimbul ori constituirea de garanții asupra bunurilor aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, în sensul că este necesar cvorumul de cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocarea următoare, de cel puțin o cincime din numărul total de drepturi de vot, trimiterea la art.115 nefăcându-se inclusiv la forma adunării acționarilor ca fiind adunare extraordinară, și nu ordinară.
Că asta a fost voința legiuitorului reiese și din dispozițiile art.150 alin.1 din Lege, care prevede că administratorul va putea să înstrăineze/dobândească bunuri către/de la societate, cu o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete, „numai după obținerea aprobării adunării generale extraordinare, în condițiile prev de art.115”. Prin urmare, atunci când legiuitorul a intenționat ca o anumită hotărâre să fie luată de către acționari în ședința adunării generale extraordinare, a spus-o în mod expres.
De asemenea, din faptul că art.111 lit. f) din Lege stabilește că adunarea generală ordinară hotărăște gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau a mai multor unități ale societății, fără nicio condiționare privind ponderea unității respective în societate, reiese că art.15322 din Lege face trimitere doar la cvorumul prevăzut de art.115, nu și la forma adunării acționarilor.
Chiar dacă s-ar aprecia că dispozițiile art.15322 din Lege fac trimitere nu numai la cvorumul și votul din art.115, ci și la forma adunării generale a acționarilor ca fiind adunare generală extraordinară a acționarilor, trebuie să se țină cont de faptul că nulitățile virtuale sunt nulități relative, pentru care partea care se pretinde vătămată trebuie să dovedească vătămarea. Or, reclamantul nu a invocat și susținut probator nicio vătămare.
În contextul în care hotărârea atacată a fost adoptată cu majoritatea voturilor exprimate, chiar de la prima convocare, la care au fost prezenți acționarii deținând cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, nu s-ar putea vorbi de o vătămare produsă reclamantului acționar prin aceea că adunarea acționarilor a purtat o titulatură inexactă.
În ceea ce privește invocarea nulității absolute a hotărârii A__ în temeiul art.117 alin.6 din Lege, instanța a constatat critica neîntemeiată.
Astfel, reclamanta a formulat adresă către pârâtă, la data de 04.10.2013, prin care a solicitat ca aceasta să-i prezinte informațiile și documentele aferente ordinii de zi, respectiv: valoarea creditului care va fi contractat de societate, condițiile de creditare, conform adreselor primite de societate, termen de rambursare și capacitatea societății de rambursare a creditului. Or, solicitările reclamantei nu fac parte din categoria celor întemeiate, având în vedere că modalitatea și condițiile de creditare sunt aspecte ulterioare manifestării lui affectio societatis în sensul de a se contracta sau nu un împrumut pe care să-l garanteze cu activele societății. Condițiile de creditare sunt aspecte ulterioare hotărârii A__, ce se vor negocia de către administratorul societății cu diferitele instituții bancare până ce se vor găsi condițiile optime pentru societate. Prin urmare, detaliile de informare solicitate de reclamantă apar ca premature la momentul adoptării hotărârii A__.
În ceea ce privește invocarea nulității absolute a hotărârii A__ în temeiul art.129 alin.1 și 2 din lege, instanța a constatat că și această critică este neîntemeiată. Din procesul-verbal al ședinței reiese că ședința a fost deschisă de către acționarul majoritar al societății, în neconcordanță cu textul art.129 alin.1 care prevede că ședința este deschisă de către administratorul societății.
Referitor la susținerea reclamantei că acționarul majoritar a prezidat ședința, s-a constatat că legiuitorul nu a specificat dacă cel ce deschide ședința are și atribuția prezidării întregii ședințe, așa încât practica judiciară și doctrina au apreciat că acționarii reuniți vor putea desemna persoana care să prezideze ședința A__. În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că a fost încălcat alin.2 al art.129, secretariatul fiind asigurat de către administratorul societății, și nu de către unul dintre cei doi acționari, instanța a reținut că administratorul societății nu a fost desemnat secretarul ședinței potrivit art.129 alin.2, ci secretarul tehnic al ședinței potrivit art.129 alin.5.
Dispozițiile invocate nu au caracter imperativ, atâta vreme cât prin actul constitutiv sau prin înțelegerea participanților la ședință se pot lua măsuri procedurale derogatorii de la lege. Reclamantul nu a invocat și susținut probator nicio vătămare, iar în momentul în care s-a votat președinția și secretariatul tehnic al ședinței, acționarii au votat în unanimitate. Atâta vreme cât reclamanta nu a invocat faptul că s-a prezidat ședința în așa fel încât să se fraudeze votul acționarilor sau că nu s-a consemnat poziția sau votul vreunuia dintre acționari, instanța nu reține nicio vătămare adusă reclamantei.
Instanța a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, având în vedere că nu s-a făcut dovada achitării unui onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S__ T___________ SA, care a criticat soluția instanței de fiind ca fiind nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte:
În ceea ce privește dreptul de a angaja societatea în relații contractuale cu instituții financiar - bancare privind solicitarea și contractarea anumitor credite prin constituire în garanție a unor bunuri aflate în patrimoniul societății, motivarea instanței de fond cu referire la art.153 din lege este netemeinică.
Așa cum arată și doctrina, ori de câte ori trebuie adoptată o hotărâre privind o problemă care nu este prevăzută de lege ca fiind de competența uneia dintre cele două forme de adunare generală și nu rezultă din contextul situației respective că este o problemă legată de gestiunea curentă a societății, se prezumă că ea este de competența adunării generale extraordinare. În acest sens este și formularea din art.113 lit. m), care se referă la „oricare altă hotărâre" pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare, ceea ce implică intenția legiuitorului de a extinde sfera de competență a adunării extraordinare.
Aceiași autori, la comentariul art.111 alin.(2) lit.f) din Legea nr.31/1990 arată că, în cazul în care valoarea unității (dacă este reflectată ca atare în contabilitate) sau activelor care compun o unitate a societății este mai mare de jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor societății la data încheierii actului juridic, actul de închiriere sau constituire în garanție a unității este de competența adunării generale extraordinare, conform art.153 din L. S.
Având în vedere că singurul activ al pârâtei este hotelul T____, este indubitabil că valoarea acestuia depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor pârâtei, iar garantarea creditului trebuie să se circumscrie situației mai sus menționate.
În concluzie, art.15322 făcând trimitere la dispozițiile art.115 din Legea nr.31/1990, legiuitorul consideră că contractarea anumitor credite prin constituire în garanție a unor bunuri aflate în patrimoniul societății este un atribut exclusiv al adunării generale extraordinare a acționarilor.
Ori, contractarea creditului în speța pendinte a fost hotărâtă în cadrul unei adunări generale ordinare și nu extraordinare, iar hotărârile criticate fiind adoptate cu încălcarea normelor ce reglementează regimul juridic privind atribuțiile și competența adunărilor generale ale acționarilor, se impun a fi anulate pe acest temei.
Și în ceea ce privește încălcarea dreptului la informare al acționarilor, soluția pronunțată de instanță este greșită, apreciindu-se că solicitările reclamantei nu fac parte din categoria celor întemeiate.
Arată apelanta că prin adresa nr.xxxxx/04.10.2013 a solicitat expres informații referitoare la valoarea creditului, condiții de creditare, ofertele primite, termene de rambursare, capacitatea societății de rambursare a creditului etc, însă aceste informații nu i-au fost furnizate, administratorul unic rezumându-se la un răspuns de numai trei rânduri. Ori, din moment ce nici valoarea creditului nu se cunoaște, înseamnă că administratorul poate contracta un credit de orice valoare, chiar dacă acesta este oneros pentru societate și nu poate fi rambursat.
Conform prevederilor art.153 din Legea nr.31/1990 consiliul de administrație va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor. Din aceste dispoziții legale reiese fără echivoc că aprobarea adunării generale este necesară pentru fiecare act juridic care se circumscrie prevederilor mai sus menționate; în aceste cazuri, legiuitorul a avut în vedere un mandat special dat administratorilor de către A.G.E.A., pentru a încheia un act juridic determinat, și nu de un drept de dispoziție acordat acestora, în sensul de a putea contracta un împrumut în valoare și în condiții stabilite discreționar de aceștia; pentru a permite administratorilor să încheie astfel de acte juridice A.G.E.A. care ar urma să le aprobe ar trebui să aibă în față proiectul actului juridic care urmează a fi încheiat de administratori ori, în cazul nostru, nu se cunoaște nici măcar valoarea creditului; aceste dispoziții reprezintă opțiunea legiuitorului de a proteja și de a încunoștința acționarii unei societăți despre măsurile cu un anumit grad de importanță pe care administratorii sau directorii acesteia urmează să le ia. De aceea, aprobarea prealabilă cerută din partea adunării generale extraordinare a acționarilor pentru tranzacțiile prevăzute de acest text legal se constituie într-o cerință imperativă și de ordine publică.
Astfel, deși se impunea întocmirea și susținerea unui referat cu privire la necesitatea și oportunitatea contractării creditului și garantarea acestuia cu activele societății, un astfel de referat nu există.
Respectarea dreptului la informare al acționarilor reprezintă atât o măsură de protecție, cât și un mijloc eficient de control asupra societății. Astfel, în lipsa unei fidele informări între administrație și acționari, este lipsită de scop însăși funcționarea societății, care a fost constituită pe principiul bunei credințe contractuale dintre acționari, din care derivă și îndatoririle de loialitate și cooperare.
Conform doctrinei, „nerespectarea normelor privind constituirea cadrului de exprimare a voinței sociale - convocarea, publicitatea și respectarea dreptului de informare în privința adunărilor generale - și a regulilor privind formarea voinței sociale - constituie cauze de nulitate absolută. Acestea nu reprezintă o simplă viciere a voinței exprimate ci reprezintă obstacole legale în privința chiar a formării voinței sociale."
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor legale referitoare la desfășurarea lucrărilor adunării generale, și sub acest aspect, considerentele hotărârii atacate sunt total nefondate, deoarece dispozițiile art.129 alin. 1 din Legea nr.31/1990 prevăd imperativ că lucrările adunării generale a acționarilor sunt deschise și conduse de președintele consiliului de administrație sau de cel care îi ține locul. Administratorul unic sau înlocuitorul acestuia, dacă este cazul, este considerat de drept președintele adunării; ori, în aceste condiții, este indubitabil că acesta nu poate fi ales deoarece ședința poate fi deschisă numai de președintele de drept al acesteia, deoarece acesta este momentul în care se verifică dacă adunarea generală este valabil constituită, iar aceasta nu poate lua hotărâri valabile înainte de această verificare a legalei ei constituiri.
Ori, în speță, AGOA din 04.11.2013 a fost deschisă și condusă de acționarul majoritar Al-Boravashi Taha, deși d-nul Muhamed Taha – administratorul unic al pârâtei a fost prezent în ședință.
Susține apelanta că, numai prin excepție, adunarea generală este prezidată de o altă persoană, situație în care legiuitorul a precizat expres acest lucru. Astfel, în cazul în care convocarea adunării generale se face în condițiile art.119 alin. (3) din Legea nr.31/1990, instanța care autorizează convocarea adunării generale la cererea unor acționari care dețin cel puțin 5% din capitalul social, aprobă ordinea de zi, stabilește data de referință, data ținerii adunării generale și, dintre acționari, persoana care o va prezida.
În ceea ce privește susținerea reclamantei în că a fost încălcat alin.2 al art.129, secretariatul fiind asigurat de către administratorul societății, și nu de către unul dintre cei doi acționari, instanța de fond a reținut în mod nefondat că administratorul societății nu a fost desemnat secretarul ședinței potrivit art.129 alin.2, ci secretarul tehnic al ședinței potrivit art.129 alin. 5.
Susține apelanta că această susținere este netemeinică deoarece alegerea unui secretariat în condițiile prevăzute de art.129 alin.2 din Legea nr.31/1990 este obligatorie pentru legala desfășurare a adunării generale.
Acest secretariat este ales de adunarea generală dintre acționarii prezenți ori, așa cum reiese fără echivoc din procesul verbal al AGOA din 04.11.xxxxx, la ședință au participat doi acționari, respectiv Al-Borayashi Taha și S.I.F. T___________, iar secretar de ședință a fost ales dl. Muhamed Taha.
În schimb, secretariatul tehnic prevăzut de dispozițiile de art.129 alin. 5 din Legea nr.31/1990 este opțional și nu se alege de adunarea generală, ci este desemnat de președintele de ședință.
În concluzie, confuzia făcută de instanța de fond, cu privire la secretariatul de ședință, este indubitabilă.
Rațiunea care a stat la baza acestor texte de lege constă, așa după cum a evidențiat doctrina, în „asigurarea unei garanții de obiectivitate, conformă cu natura colectivă a societății”, „garantând libera exprimare a opiniilor acționarilor ... împiedicând și reprimând excesele de orice fel”.
Consideră că acest motiv de nulitate este suficient pentru a impune concluzia anulării hotărârilor criticate, în măsura în care adunările generale au fost prezidate de o persoană fără nicio calitate, situație care conduce la neformarea voinței sociale exprimate în hotărârea A.G.A.
Față de aceste considerente, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate la fond și apel.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Referitor la obiectul hotărârii luate de adunarea generală la data de 4.11.2013, respectiv aprobarea unui împrumut de către societate și garantarea lui cu activele societății, se reține, într-adevăr, că acesta se încadrează în dispozițiile art.153/22 din Legea nr.31/1990 care condiționează încheierea actelor juridice de aprobarea adunării generale a acționarilor, dată în condițiile art.115.
Având în vedere că dispozițiile art.115 reglementează condițiile de cvorum și majoritate necesare pentru adoptarea hotărârilor de către adunarea generală extraordinară, rezultă că pentru încheierea actelor juridice având ca obiect bunuri aflate în patrimoniul societății a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății legiuitorul a dorit să stabilească o excepție de la regula prevăzută la art.111 alin.2 lit.f din lege, în sensul că hotărârea trebuie să fie dată de adunarea generală extraordinară, iar nu de adunarea generală ordinară.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că, indiferent de denumirea dată adunării generale (ordinară sau extraordinară), esențial este a se stabili dacă adunarea generală a îndeplinit condițiile de cvorum și majoritate cerute de art.115, doar în situația încălcării acestor condiții reclamanta putând să afirme o eventuală nulitate a hotărârii.
Ori, atâta timp cât hotărârea a fost luată cu majoritatea și în condițiile impuse de lege, înseamnă că voința socială s-a format în mod valabil, iar reclamanta nu justifică un prejudiciu determinat de denumirea greșită a adunării.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la informare al acționarilor, Curtea constată că, față de hotărârea adoptată, respectiv aprobarea contractării unui credit și a garantării creditului cu activele societății, informațiile solicitate de reclamantă referitoare la valoarea creditului, condiții de creditare, ofertele primite, termene de rambursare, capacitatea societății de rambursare a creditului sunt informații pe care societatea nu le deținea la momentul întrunirii adunării. Astfel cum corect a apreciat și prima instanță, condițiile de creditare nu puteau fi cunoscute mai înainte de adoptarea hotărârii deoarece sunt aspecte ce urmau a fi negociate de administratorul societății ulterior, după primirea aprobării în acest sens din partea adunării generale.
Este real că respectarea dreptului la informare constituie o garanție a controlului pe care acționarii sunt îndrituiți să îl exercite asupra activității societății, însă, în situația dată, reclamanta nu a dovedit că refuzul pârâtei de a furniza informațiile solicitate este un refuz nejustificat, de natură a-i afecta dreptul de vot. Cu alte cuvinte, nu se poate susține că societatea dispunea de alte informații decât cele prezentate, informații determinante în exercitarea votului de către reclamantă.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor legale referitoare la desfășurarea lucrărilor adunării generale, Curtea constată că susținerile apelantei reclamante nu relevă un eventual prejudiciu dedus din nerespectarea art.129 din Legea nr.31/1990, cu atât mai mult cu cât aceasta, prezentă la adunare prin reprezentant, nu a înțeles să obiecteze asupra modului în care a fost deschisă adunarea și s-au desfășurat lucrările.
Astfel cum rezultă din procesul verbal de ședință, ale cărui mențiuni nu au fost contestate, adunarea generală a stabilit în unanimitate ca secretariatul tehnic – comisia de redactare a procesului verbal – să fie asigurat de dl. Mohamed Taha, iar președinte de ședință să fie dl. Al-Borayashi Taha, acționar majoritar, de unde rezultă că nu au fost desemnați secretari ai ședinței, ci doar un secretar tehnic, în persoana administratorului social.
Plecând de la rațiunea care a stat la baza edictării art.129, evidențiată chiar de către apelantă, respectiv asigurarea unei garanții de obiectivitate în ceea ce privește opțiunile exprimate de acționari, se constată că nu există niciun dubiu cu privire la exprimarea liberă a dreptului de vot de către acționarul ______________________, motiv pentru care nu se poate reține nulitatea hotărârii pentru acest motiv.
În egală măsură, instanța de apel consideră că prezidarea adunării generale de către o altă persoană decât cea menționată la art.129 alin.1 nu poate afecta valabilitatea voinței sociale astfel formate. Așa cum a reținut și instanța de fond, adunarea generală poate fi prezidată de orice acționar ales de către adunare, fiind dreptul organului de conducere suprem al societății de a-și alege președintele de ședință, neputând fi obligat să accepte conducerea ședinței de către administrator/director, organ subordonat adunării generale.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt nefondate, urmează a respinge apelul ca atare, în baza art.480 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE "T___________" S.A., cu sediul în B_____, ________________.2, județul B_____, înregistrată la registrul comerțului sub nr.JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, împotriva Sentinței civile nr.442/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. T____ E______ 2002 S.A. Neptun, cu sediul social în stațiunea Neptun, Hotel T____, _________________________ C________, identificată prin CUI RO14630120, JXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 08 octombrie 2014.
|
Președinte, A______ G_______ |
|
Judecător, E____ C_____ G______ |
|
|
Grefier, I______ P___ |
|
Jud. fond: D.C____
Red.dec.jud. ECGheorma
5 ex./07.11.2014
emis 3 _____________________>
Publicitate
Alte spețe similare
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025