Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 525

Ședința publică din 09 aprilie 2015

PREȘEDINTE: H_______ L______

JUDECĂTOR: P_______ I____

GREFIER: R___ L_______

La ordine, pronunțarea asupra apelului formulat de petentul T____ D______ cu domiciliul în _________________________, _______________________, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 62 din 10 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind INSPECTORARUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA cu sediul în Suceava, str. _______________. 9, jud. Suceava.

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, 9 aprilie 2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 62 din 10 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul T____ D______ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 23.04.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte – amendă în sumă de 300 lei și 3 puncte penalizare pentru faptul că a condus auto Volkswagen Touran cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17, pe raza localității Ilișești dinspre Păltinoasa, fiind înregistrat cu aparatul radar marca Autovision montat pe autospeciala MAI xxxxx cu viteza de 77 km/h, depășind astfel cu 27 km/h limita de viteză legală de 70 km/h stabilită pe acel sector de drum.

În speță, instanța de fond a constatat că procesul-verbal a fost semnat de către petent, acesta menționând că are obiecțiuni respectiv că nu avea viteza de 77km/h. și că nu i s-a arătat buletinul de verificare metrologică în original. Ca atare, alegațiile petentului sub acest aspect referitoare la încălcarea, de către agentul constatator, a prevederilor art. 16 din OG 2/2001 nu pot fi reținute.

În ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție încheiat, fiind considerat un act administrativ contravențional - este emis de un organ administrativ învestit cu putere publică, respectiv de a constata și sancționa contravenții, procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate, făcând dovada până la proba contrarie. Proba incumbă contestatorului, conform art. 1169 C.civ. și art. 129 al.1 C.proc.civ.

De precizat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, s-a reținut că art.6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale nu interzice existența unor prezumții de fapt și de drept în măsura în care este respectată cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (în acest sens, cauzele Salabiaku împotriva Franței și Janosevic împotriva Suediei).

Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, în sine, contrară dispozițiilor art.6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, atât timp cât aceasta se păstrează în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare (Cauza xxxxx/03, A_____ împotriva României, paragraful 60).

Se desprinde concluzia că procesul-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale legal întocmit face dovada, până la proba contrarie, asupra celor menționate în cuprinsul său, contravenientul având posibilitatea de a propune probe în apărarea sa.

Instanța de fond a reținut că în cauza recentă I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului. Curtea a constatat în această cauză că instanțele i-au dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, observând că reclamantul s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal, fără a solicita administrarea vreunei probe în acest sens.

A fost reamintit principiul că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează și că ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. În speță, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.

Concluzia instanței europene a fost următoarea: autoritățile naționale și-au exercitat competența de apreciere pronunțând hotărâri motivate, pe baza dovezilor înfățișate de părți, respectând garanțiile art. 6 din Convenție.

În speță, petentul a contestat situația de fapt reținută în sarcina sa, precizând că procesul verbal este nelegal întrucât în acesta nu sunt menționate ________ numărul aparatului radar, nefiind individualizat conform Normelor de Metrologie Legală NML 021-05/2005.

De precizat că susținerile petentului (care sub aspect probatoriu au valoarea unei mărturisiri) nu sunt de natură a forma convingerea instanței că în sensul că procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Astfel, în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat se indică nr. de înmatriculare al autoturismului -MAI xxxxx- pe care era montat cinemometrul același autovehicul pe care s-a făcut testarea în baza căreia s-a eliberat buletinul de verificare metrologică. Prin urmare, nu se poate considera că neindicarea seriei și numărului cinemometrului este de natură să atragă sancțiunea nulității absolute a procesului verbal deoarece instanța a putut proceda la verificarea aspectelor reclamate de petent.

Totodată, potrivit art. 102 alin 3, lit. c din OUG nr.195/2002 Republicată în vigoare la data aplicării sancțiunii “ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic..”

Disp. art. 109 din aceiași ordonanță stipulează la alin. 2 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”

Prin urmare, în materia depășirii limitelor de viteză, sarcina probei revine organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.

Din textele legale menționate mai sus rezulta că legiuitorul a înțeles să incrimineze doar depășirea vitezei legale constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic pentru evitarea oricăror erori de măsurare la care sunt supuse, inevitabil, astfel de aparate.

Din înscrisurile depuse la dosar de către intimat rezultă că, în speță, cerințele legale au fost respectate, sancționarea contravenientului având la bază o constatare efectuată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, respectiv cinemometrul tip Autovision montat pe autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, având Buletinul de Verificare Metrologică nr. xxxxxxx/4.04.2013 cu valabilitate de un an.

Din coroborarea înscrisurilor existente la dosar se poate conchide că pe parcursul judecății, contestatorul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea descrisă în procesul-verbal. În consecință, în măsura în care petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate care operează în favoarea procesului-verbal, nu se poate reține că sancționarea acestuia s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale.

Pentru motivele expuse mai sus, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție contestat este legal întocmit, iar fapta constatată există și este imputabilă petentului, astfel încât, în baza art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, a respins plângerea ca nefondată, menținând dispozițiile procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/26.06.2013.

Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat apel petentul T____ D______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx este datat la 26.06.2013. Raportul agentului este data la 23.04.2013, deci cu două luni înainte de data „săvârșirii contravenției”.

Criticabilă este soluția primei instanțe și sub aspectul probatoriului care i-a fost permis să fie administrat în fața instanței, în sensul că, deși prin cererea introductivă a solicitat pe lângă proba cu înscrisuri, să fie administrată și proba testimonială, instanța nu i-a admis proba cu audierea martorului care era în mașină cu petentul la data de 26.06.2013, motivat de faptul că nu a indicat numele și adresa prin cererea introductivă.

Intimatul, prin întâmpinarea depusă la data de 18.12.2014, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit sancțiunile aplicate.

La data de 26.06.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei conform art. 102 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că la aceeași dată, a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în localitatea Ilișești, cu viteza de 77 km/h.

Față de motivele de apel, intimatul consideră că sunt nefondate, sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond a analizat și s-a pronunțat motivat în fapt și în drept, în baza probatoriului administrat, fapta fiind constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, probă tehnică care nu poate fi combătută decât cu o probă de cel puțin aceeași valoare. Instanța de fond a confirmat cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și a disp. art. 480C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este întemeiat.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de26.06.2013 , petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte – amendă în sumă de 300 lei și 3 puncte penalizare pentru faptul că a condus auto Volkswagen Touran cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17, pe raza localității Ilișești dinspre Păltinoasa, fiind înregistrat cu aparatul radar marca Autovision montat pe autospeciala MAI xxxxx cu viteza de 77 km/h, depășind astfel cu 27 km/h limita de viteză legală de 70 km/h stabilită pe acel sector de drum.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea acestuia, tribunalul reține că în mod corect a apreciat prima instanță că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG nr.2/2001 modif. sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, se constată că petentul a contestat viteza cu care circula în momentul înregistrării.

În Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, iar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Potrivit art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Față de dispozițiile art.109 din OUG nr.195/2002, în materia depășirii limitelor de viteză, sarcina probei revine organului constatator care trebuie să dovedească săvârșirea contravenției.

În speță, examinând înregistrarea video care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției și care este proba tehnică ce poate face dovada săvârșirii faptei, tribunalul constată că aceasta evidențiază faptul că în momentul în care autoturismul petentului se afla în depășirea altui vehicul cea mai mare viteză înregistrată era de 77km/h ( corespunzătoare literei F din înregistrare), iar ținta vizată de aparatul radar circula cu viteza de 58Km/h ( corespunzătoare literei T din înregistrare), apoi în secunda următoare cinemometru a înregistrat vitezele de deplasare pentru vehiculul țintă de 58km/h, apoi de 71km/h, și respectiv de 58km/h. Ori, față de aceste diferențe mari între valorile înregistrate, în condițiile în care rulau mai multe autoturisme în raza de acțiune a cinemometrului, tribunalul constată că există o îndoială cu privire la viteza cu care se deplasa autoturismul condus de petent, iar această îndoială profită contravenientului, afectând valabilitatea procesului-verbal.

Având în vedere aspectele reținute anterior, tribunalul reține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 480C.pr.civ., tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe, în tot, sentința apelată, să admită plângerea contravențională și să anuleze procesul-verbal de constatare a contravenție contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul formulat de petentul T____ D______ cu domiciliul în _________________________, _______________________, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 62 din 10 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind INSPECTORARUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA cu sediul în Suceava, str. _______________. 9, jud. Suceava.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:

Admite plângerea.

Anulează procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 26.06.2013 încheiat de intimat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 09 aprilie 2015.

Președinte,Judecător,Grefier,

H_______ L______ P_______ I____ R___ L_______

Red. P.I.

Jud. M_____ L____ I______

Tehnored. R.L. 4 ex/02.06.2015