ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 367/A/2014DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 2.06. 2014

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:C____ M____- judecător

D_____ I___- judecător

B_____ L____ - grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de petentul S_____ P____ împotriva sentinței civile nr. 4854/5.12.2013 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judec. fond Ș_____ D____ M______).

La apelul nominal făcut in ședința publica nu au răspuns părțile.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4854/2013 a Judecătoriei D___ s-a admis în parte plângerea petentului S_____ P____, fiind înlocuită sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/8.06.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300,00 lei și reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135/H din ROUG nr.195/2002 și sancționată corelativ de dispozițiile art.100/3/13 din OUG nr.195/2002. S-a reținut în sarcina petentului că: în data de 8.06.2013, ora 17,08 în localitatea D___, pe _______________________ auto marca Ford cu nr. XXXXXXX și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzute de art. 16 pct. 7 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale, totodată procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea garanțiilor impuse de interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât agentul constatator i-a oferit – efectiv - petentului, posibilitatea de a contesta cele consemnate în cuprinsul actului sancționator, ori de a prezenta propria sa versiune cu privire la cele reținute în sarcina sa.

Astfel, în cuprinsul procesului verbal sunt menționate numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator. Totodată, se constată din cuprinsul aceluiași act că petentului i-au fost aduse la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, însă petentul nu a dorit să facă obiecțiuni și nu a dorit să semneze procesul verbal de contravenție.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța a reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată deci, la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 135 din HG 1361/2006: “Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in urmatoarele situatii: h) pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului”.

În ce privește temeinicia actului sancționator, instanța a constatat că din vizualizarea CD-ului depus la dosarul cauzei (f.37), rezultă că la momentul la care petentul a trecut peste trecerea de pietoni, cel de-al treilea pieton, era trecut de marcajul longitudinal ce despărțea cele două sensuri de mers, aflându-se pe sensul de mers al petentului. Acesta aspect reiese cu evidență din vizualizarea integrală a filmării realizată de către agentul constatator, pentru a determina care este linia despărțitoare a sensurilor de mers.

Astfel, instanța a constatat că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului, constând neacordarea priorității de trecere unui pieton, a fost constatată printr-un un mijloc tehnic, probă ce se coroborează cu cuprinsul procesului-verbal și raportul agentului constatator.

Potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

În cauză având în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei, împrejurarea că petentul a acordat prioritate de trecere celor doi pietoni și faptul că cel de-al treilea pieton, aflat pe sensul său de mers, se afla pe banda II, iar petentul pe banda I, nefiind pusă în pericol siguranța acestuia, instanța a apreciat că este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii de 300 lei cu avertismentul.

În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii suspendării dreptului de a circula și a reținerii permisului de conducere, instanța a reținut că OG nr.2/2001 prevede doar posibilitatea înlocuirii sancțiunii principale, iar nu și a celei complementare, petentul nesolicitând înlăturarea sancțiunii complementare, astfel că cererea sa a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen intimatul IPJ Hunedoara solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii plângerii.

De asemenea, hotărârea a fost atacată cu apel și de către petent.

În motivarea apelului intimatul IPJ Hunedoara a arătat că fapta contravențională săvârșită de către petent poate duce la producerea unor evenimente rutiere grave și nu se justifică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Petentul a arătat că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și că prin plângere a solicitat anularea în întregime a procesului verbal, inclusiv asupra sancțiunii complementare.

Apelul este scutit de plata taxei de timbru.

Intimatul IPJ Hunedoara a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului petentului.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu în baza disp. art.479 c.pr.civ. constată ca fiind întemeiat apelul formulat de către petentul S_____ P____.

Petentul a fost sancționat pentru neacordare prioritate pietoni pe ___________________ data de 08.06.2013. S-a susținut de către intimat săvârșirea contravenției de către petent, dovedită în planșe foto în înregistrarea video.

Analizând planșele foto- filele 38-40 dosar fond, dar mai ales înregistrarea video, se observă că petentul a acordat prioritate la doi pietoni, care se aflau pe sensul său de mers, iar cel de-al treilea pieton, când a făcut traversarea se afla pe celălalt sens de mers, astfel încât petentul nu a încălcat disp. art.135 din HG nr.1391/2006, motiv pentru care se impune admiterea apelului, în sensul schimbării hotărârii și admiterii plângerii acestuia.

Fiind admis apelul petentului pentru motivele arătate se va respinge apelul intimatului IPJ Hunedoara ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat apelul introdus de către petentul S_____ P____ împotriva sentinței civile nr.4854/2013, pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara, și în consecință:

Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că admite plângerea civilă formulată de petentul S_____ P____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 08.06.2013, încheiat de intimatul IPJ Hunedoara, pe care îl anulează.

Respinge apelul introdus de către intimatul IPJ Hunedoara împotriva aceleiași hotărâri.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 02.06.2014.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

C____ MARIADRĂGAN I___

GREFIER,

F_____ L____

CM/AA-4 ex.

14.07.2014