Acesta nu este document finalizat

cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 47/A

Ședința publică din 29 Ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M______ H____

Judecător V_______ P__

Grefier C_______ M____ C____

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul-petent M______ I____ împotriva sentinței civile nr. 3639 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___ în contradictoriu cu intimatul I__ MARAMUREȘ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 15.01.2015, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.3639 din 29.04.2014 a Judecătoriei Baia M___ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M______ I____, cu domiciliul în Șurdești, _______________________, jud. Maramureș, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I__ Maramureș, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, jud. Maramureș și s-a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 19.07.2013.

În considerentele sentinței s-a reținut că din procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/19.07.2013, încheiat de un agent constatator din cadrul I__ Maramureș, reiese că, la aceeași dată, la ora 10.20, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DE 58 km 120 + 900 m, și a efectuat manevra de depășire a auototurismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu depășirea marcajului continuu.

În aceste condiții în sarcina petentului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 lit. i din R OUG nr. 195/2001, pentru care i-au fost aplicate sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei și măsura reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.

Instanța a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001.

Petentul a susținut că acuzația ce i se aduce constituie o „acuzație în materie penală”, aspect care generează în favoarea sa prezumția de nevinovăție și stabilește că sarcina probei revine celui care face acuzația, în cauză intimatului.

Instanța a considerat necesar să menționeze că în jurisprudența CEDO încadrarea unei anumite proceduri în sfera domeniului penal al articolului 6 din Convenția Europeană se face prin raportare la trei criterii, respectiv: calificarea din dreptul național; natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.

Cel de-al doilea criteriu include două subcriterii care acționează în mod cumulativ: câmpul de aplicare al normei și scopul sancțiunii.

Primul subcriteriu vizează categoria de persoane cărora se adresează norma juridică, dar și interesul protejat prin acea normă.

Aplicat la cauza de față, instanța a constatat că norma juridică în cauză reglementează conduita conducătorilor auto, scopul pentru care a fost edictată vizând protejarea unui interes general, și anume asigurarea desfășurării traficului rutier în condiții de siguranță.

Cel de-al doilea subcriteriu urmărește să determine dacă o anumită normă juridică are sau nu caracter represiv și preventiv, făcând astfel diferența între domeniul penal și cel administrativ.

Instanța a constatat că normele naționale în cauză întrunesc ambele caractere menționate mai sus.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a apreciat că sancțiunile aplicate petentului pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 lit. i din R OUG nr. 195/2002 constituie o veritabilă “acuzație în materie penală”, aspect care generează în favoarea acestuia operarea prezumției de nevinovăție.

Prezumția de nevinovăție a contravenientului își încetează efectele în momentul în care autoritatea statală probează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea faptei contravenționale de către acesta.

Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că instanța europeană a apreciat că invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu are un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. De asemenea, C.E.D.O. reține că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, fără a le interzice. Ceea ce este esențial este faptul ca instanțele naționale să ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I___ P__ c. României).

Astfel, instanța a reținut că în dreptul român, procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate, fiind încheiat de un agent al forței publice. Din acest punct de vedere, incumbă petentului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate nu corespund realității în sensul că, fie fapta nu există, fie s-a desfășurat altfel.

De asemenea, Curtea Europeană a statuat că în materie de circulație rutieră art. 6 alin. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva de cât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la această materie (H______ c. României, paragraf 12).

Petentul a susținut că intimatul nu făcut dovada certă a faptului că a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, întrucât nu a prezentat în acest sens o înregistrare video.

Instanța a considerat că critica petentului este nefondată, în condițiile în care legea nu condiționează probarea existenței faptei contravenționale analizate de acest mijloc de probă. Întrucât fapta contestată a fost percepută în mod nemijlocit de agentul constatator, operează prezumția menționată anterior.

Instanța a constatat că din adresa nr. xxxxx/17.03.2014 emisă de CNADNR – Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj (f. 46) reiese că la data de 19.07.2013, pe DE 58 km 120 + 900 m, exista marcaj rutier axial de tipul linie continuă simplă.

Petentul a susținut că a efectuat manevra de depășire fără să încalce axului drumului, însă nu a probat acest aspect în niciun mod.

Întrucât petentul nu a răsturnat prin niciun mijloc de probă prezumția de legalitate și de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța a respins plângerea contravențională formulată de acesta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul M______ I____ solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că apelantul nu contestă faptul că a depășit autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, ci faptul că pentru depășirea acestuia ar fi fost nevoit să încalce marcajul axial longitudinal sau alte norme din materia siguranței rutiere. Șoferul vehiculului depășit a refuzat să confirme acuzațiile agentului constatator, considerând că agentul de circulație săvârșește un abuz.

În drept s-au invocat prev. art.120 lit.a din OUG 195/2002.

Intimatul I__ Maramureș, prin reprezentantul său prezent în instanță, a solicitat respingerea apelului apreciind hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală.

Apelul este fondat.

Procesul-verbal de contravenție, fiind un act administrativ, se bucură de prezumția de veridicitate și legalitate specifice actelor administrative. Prezumția este una relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. Normele din materia contravențională se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit cărora sarcina probei revine celui care face o susținere în fața instanței.

Această perspectivă nu înfrânge dreptul contravenientului la un proces echitabil, fapt constatat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că, în materie de circulație rutieră, convenția nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate. Această prezumție trebuie însă aplicată în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.

Petentul a fost sancționat pentru faptul de a fi efectuat manevra de depășire a autoturismului XXXXXXXXX, cu depășirea marcajului continuu.

Petentul nu contestă nici faptul de a fi depășit autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nici existența în zonă, pe o anumită porțiune de drum, a marcajului continuu, dar afirmă că, prin modul în care circula celălalt șofer, respectiv pe partea dreaptă a drumului, înspre partea ce excede părții carosabile, manevra de depășire nu a presupus încălcarea marcajului.

Agentul constatator nu a prezentat argumente și nici nu a dovedit existența unor împrejurări care să ateste că susținerile petentului nu ar fi plauzibile.

Martorul semnatar al procesului verbal, în persoana șoferului autovehiculului depășit de către petent, nu a putut fi audiat de către prima instanță, pentru motivele expuse în cuprinsul înscrisului intitulat de martor „declarație”, înscris în conținutul căruia martorul învederează instanței că a precizat agentului de poliție că nu a reținut unde și în ce fel s-a efectuat depășirea în cauză.

Având în vedere faptul că procesul verbal de contravenție nu este susținut de nici o altă probă, dat fiind că acuzația adusă petentului, prin consecințele pe care le produce, este indiscutabil că poate fi asimilată unei acuzații în materie penală, ceea ce atrage după sine și aplicarea prezumției de nevinovăție, având în vedere apărările petentului și circumstanțele specifice cauzei, care conduc la o imposibilitate a petentului de a dovedi el însuși contrariul celor reținute în sarcina sa, ceea ce face ca dreptul său de acces la justiție să devină iluzoriu dacă se dă eficiență doar prezumției ce însoțește procesul verbal de contravenție, tribunalul apreciază că subzistă un dubiu cu privire la veridicitatea actului atacat, suficient de serios pentru a conduce la anularea procesului verbal, obiect al plângerii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 al.2 Cod procedură civilă, apelul va fi admis conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de către petentul M______ I____, domiciliat în loc.Surdești, comuna Șișești, _____________________ împotriva sentinței civile nr.3639/29.04.2014 a Judecătoriei Baia M___ pe care o modifică în sensul că admite plângerea petentului M______ I____ și în consecință, anulează procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx emis de I__ Maramureș la data de 19.07.2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi 29 Ianuarie 2015.

Președinte, M______ H____		Judecător, V_______ P__
	Grefier, C_______ M____ C____

Red. / P.V.-27.02.2015

Tred. C.C. / 10 Martie 2015 - 4 ex

Judecător la fond:M_____ A________ M____