ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 890/APCA

Ședința publică din data de 04.11.2014

Completul constituit din:

Președinte – A________ L____ N_____

Judecător – C_______ N_____

Grefier – M______ G________

Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelant petent V______ D___, cu domiciliul în Cernavodă, ____________________, _______________, apt. 5, județul C________, îndreptat împotriva sentința civilă nr. 739/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________- B.R.M., cu sediul în Medgidia, _____________________, județul C________.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.

În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra excepției netimbrării, instanța constată următoarele:

În fapt, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 29.11.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul V______ D___ a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C________, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/16.11.2013 întocmit de intimat.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că s-a reținut în sarcina sa că, în data de 16.11.2013, orele 15.25, a condus în localitatea Poarta Albă auto VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 109 km/h, în localitate, fiind înregistrat de aparatul radar.

Petentul a explicat faptul că la data de mai sus se deplasa la o înmormântare, fapt pentru care se grăbea. Este adevărat că în afara localității a rulat cu o viteză de 95-100 km/h însă, în momentul intrării în localitatea Poarta Albă a frânat, reducând considerabil viteza de deplasare a autovehiculului. Când i s-a adus la cunoștință valoarea vitezei, a apreciat petentul că aceasta nu are cum să fie adevărată, fiind posibil să fie cea de dinainte de a intra în localitate.

Pe această cale, a solicitat petentul ca intimata să facă dovada faptului că acesta ar fi depășit viteza legală pe acel sector de drum, în localitate precum și dovada faptului că autoturismul din dotarea poliției, menționat în cuprinsul procesului verbal este prevăzut cu un dispozitiv de înregistrare omologat și atestatul operatorului radar.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 31 din O.G. 2/2001.

În dovedirea susținerilor făcute, petentul a depus la dosarul cauzei copii ale următoarelor înscrisuri: copie C.I. (f. 5 ds.), procesul verbal de constatare a contravenției (fila 6), dovada achitării amenzii aplicate prin procesul verbal contestat (fila 7), delegație avocațială (f. 8 ds.), solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și proba testimonială, fără a se indica martorii propuși spre ascultare.

A fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, conform disp. art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 08.01.2014, intimatul I__ C________ a formulat întâmpinare (fila 19), în cuprinsul căreia a a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că petentul a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea limitei de viteză impusă de lege.

Totodată, intimatul a subliniat că procesul verbal contestat întrunește condițiile de legalitate prevăzute de art. 17 din OUG nr. 2/2001 și că, în plus, procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, sarcina răsturnării acestei prezumții revenind petentului.

Cu privire la pericolul social al faptei contravenționale sancționate, intimatul a explicat că viteza impusă de semnele de circulație și de lege pe anumite sectoare de drum constituie indicii ale pericolului social existent și totodată măsuri de protecție și siguranță, nefiind necesară o apreciere suplimentară a gravității faptei.

Relativ la calitatea agentului constatator, intimatul a subliniat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat a cunoaște dispozițiile legale în materia OUG nr. 195/2002 și care se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, fiind competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, în temeiul prevederilor art. 109 din OUG nr. 195/2002.

În continuare, intimatul a precizat că, în ceea ce privește constatările personale ale agentului de poliție, reținute în procesul verbal, acestea au forță probantă prin ele însele, iar până la proba contrară acesta se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.

În drept, intimatul a invocat prevederile OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, HG 1391/2006 pentru probarea regulamentului de aplicare a OG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor precum și Codul de procedură civilă.

În dovedirea apărărilor formulate în întâmpinare, intimatul a anexat raportul agentului constatator (fila 21), transcrierea mecanică a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției (fila 25), înregistrarea video a abaterii reținute în sarcina petentului pe suport optic – DVD, 4 fotografii extrase din cuprinsul aceleiași înregistrări, copia buletinului de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier, atestatul operatorului radar, certificatul de omologare a aparatului radar. (filele 24 – 42 ds.)

Petentul a depus în termen legal răspuns la întâmpinare (f. 44 ds.), prin care s-au reiterat aspectele învederate cu ocazia formulării cererii introductive, cu precizări suplimentare în ceea ce privește aplicabilitatea garanțiilor presupuse de art. 6 CEDO în materie penală, potrivit cărora petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, fiind în sarcina organului constatator să facă dovada celor imputate.

Sub aspect probatoriu, instanța, din oficiu, a dispus atașarea fișei de evidență auto a petentului (rezoluția din 11.02.2014) și a dispus efectuarea unei adrese către Direcția Regională Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri C________ (la termenul de judecată din 03.04.2014), în vederea comunicării de date privitoare la indicatoarele rutiere de restricționare a vitezei poziționate pe sectorul de drum în cauză.

În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri, atât pentru petent, cât și pentru intimată, apreciindu-se că acestea sunt admisibile, potrivit legii, precum și că pot conduce la justa soluționare a cauzei de față.

Prin Sentința civilă 739/08.05.2014, Judecătoria Medgidia a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.

Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță fatul că prin procesul verbal de constatare a contravenției CP nr. xxxxxxx/16.11.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în cuantum de 720 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit.e coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. d din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 16 noiembrie 2013, în jurul orei 15:40 a condus autoturismul marca VW, având număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DJ 228, KM 1, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala Dacia L____, cu numărul de înmatriculare MAI-xxxxx, în timp ce se deplasa cu viteza de 109 km/h, față de limita de viteză pe acest sector de drum de 40 km/h, depășindu-se, astfel, viteza legală pe acel sector de drum cu 69 km/h.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În acest sens, instanța a reținut că au fost depuse la dosarul cauzei toate înscrisurile solicitate de către petent, respectiv buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (fila 32), atestatul operatorului radar (f. 33 ds.)

Mai mult, se apreciază, întrucât constatarea contravenției nu s-a făcut prin constatarea directă de către agentul constatator, ci s-a făcut prin mijloace tehnice certificate, respective în temeiul înregistrării cu aparatul radar, devin aplicabile prevederile art. 109 alin.2 și 3 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora constatarea contravenției se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției, care poate fi încheiat și în lipsa contravenientului, menționându-se aceasta, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

Constatând că procesul verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, instanța a procedat la cercetarea temeiniciei procesului verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

În analiza principiului proporționalității, apreciază instanța, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), se reține, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În lumina acestor principii, se reține, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care ar fi circulat cu o viteză mai mică de 109 km/h, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Instanța a mai constatat că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru (tip Autovision Compact PYTHON II) instalat pe autospeciala Dacia L____, cu numărul de înmatriculare MAI-xxxxx.Din buletinul de verificare (fila 32) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, emise la data de 10.05.2013, cu valabilitate un an.

Potrivit precizărilor din întâmpinarea formulată de intimat, coroborat cu înscrisul depus la fila 33 – copie a atestatului de operator radar, se constată,Ag. S___ V_____ era abilitat să constate contravenția, fiind agent specializat în supravegherea traficului rutier și prezumat a cunoaște prevederile legale în materia OUG nr. 195/2002, fiind totodată autorizat să opereze sistemele de tip Autovision Compact PYTHON II.

Potrivit art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată constituie contravenție depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În conformitate cu art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, dar se pot face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Aceeași atribuție a polițiștilor rutieri este reglementată de art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, care prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002),se reține, iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul nr. 301 din 23.11.2005 al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste condiții tehnice trebuie să fie îndeplinite de mijlocul tehnic (cinemometru) pentru a fi certificată de Biroul Român de Metrologie Legală valabilitatea acestuia și pentru a putea fi folosit de polițiștii rutieri la constatarea contravențiilor.

În consecință, apreciază instanța, polițistul rutier nu a apreciat viteza autoturismului, ci a folosit datele afișate de aparat, îndeplinind condițiile legale pentru constatarea acestui gen de contravenții (art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006), iar petentul a fost imediat oprit în trafic pentru identificare.

Procesul-verbal care cuprinde constatări personale ale polițistului rutier se coroborează în privința locației cu afirmațiile din plângere, de unde instanța a reținut că autoturismul era condus cu viteza de 109 km/h de petent, pe segmentul de drum DJ 228 Km. 1, drum public pe care viteza maximă legală de deplasare, la momentul constatării contravenției, era de 40 km/h, așa cu reiese cu evidența certitudinii din adresa înaintată de R.A.J.D.P. C________ (f. 65 ds.).

Instanța mai reține că planșele foto cuprind data (16.11.2013), ora (15:29:11-15:29:13), viteza de deplasare - 110 km/h în descreștere. Având în vedere că toate planșele foto depuse au aceeași poziție de înregistrare și au fost realizate într-un interval de 2 secunde, coroborat cu faptul că imaginile subsecvente, relevate cu ocazia vizionării înregistrării video pe suport optic, evidențiază nr. de înmatriculare al autoturismului pe care petentul a arătat că l-a condus (XXXXXXXXX), instanța a reținut că întreaga înregistrare redă imagini cu autoturismul condus de petent, la planșele cu nr. 3919 și 3941 fiind relevată viteza de 110 km/h, respectiv 107 km/h.

Susținerile petentului potrivit cărora sectorul de drum de referință se află în afara localității și că nu exista indicator rutier de limitare a vitezei, se reține, sunt contrazise de răspunsul depus de R.A.J.D.P. C________ (f. 65 ds.) în cuprinsul căruia se confirmă faptul că pe raza Km 1 al DJ 228, la data de 16.11.2013, era impusă o limită de viteză de 40 km/h.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum DJ 228, KM 1, cu 69 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și reținerea permisului pe o durata de 90 de zile.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța va menține sancțiunea amenzii, pe care nu o va înlocui cu avertisment, fiind de neacceptat ca o persoană care deține permis de conducere să încalce cu bună-știință reguli menite să garanteze buna desfășurare a traficului.

De asemenea, instanța atrage atenția asupra faptului că depășirea vitezei maxime admisă pe segmentul de drum menționat, cu peste 50 km/h sporește considerabil riscul producerii unui accident de circulație cu urmări grave (constând în vătămarea corporală a unor persoane, respectiv daune materiale), sens în care instanța apreciază că acest tip de comportament contravențional nu trebuie încurajat prin înlocuirea sancțiunilor pecuniare cu avertisment ori prin înlăturarea sancțiunilor complementare.

Totodată, instanța a reținut din fișa auto a petentului (fila 50) că acesta a mai fost sancționat în trecut pentru depășirea vitezei, iar atitudinea petentului care a contestat realitatea celor consemnate și a minimizat pericolul social al faptei sale, demonstrează o stare de neconștientizare a scopului sancționării sale, sperând că va obține anularea procesului verbal cu consecința erijării de la sancțiunile aplicate.

Asimilarea procedurii contravenționale celei penale, se apreciază, permite instanței să atragă atenția petentului în sensul că prin executarea sancțiunilor aplicate se urmărește, potrivit art. 52 alin.2 C.pen., formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 față de cele mai sus arătate, instanța a apreciat că în cauză sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora, neimpunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C________ la data de 31.07.2014.

În motivarea apelului arată că la data de referință se deplasa în afara localității cu viteza de 95-100 km/h, fiind necesară prezența la un eveniment, iar pe sectorul de drum respectiv nu exista semnalizată nicio restricție de deplasare.

Intimatul, legal citat nu a precizat poziția procesuală asupra apelului.

La termenul din 04.11.2014, instanța, a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii de apel, care a fost pusă în discuția părților în temeiul disp. art. 248 al.1 c.proc.civ, asupra căreia reține următoarele :

Conform art.1 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

Potrivit art.33(1) din aceeași act normativ, cu referire la art. 197 c.proc.civ taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit este sancționată cu anularea cererii.

Întrucât pentru termenul din 04.11.2014 s-a pus în vedere apelantului să achite taxa de timbru aferentă cererii de apel potrivit art. 19 din OUG 80/2013, iar acesta nu s-a conformat, instanța apreciază excepția invocată ca fiind întemeiată, urmând a dispune în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția netimbrării.

Anulează apelul promovat de apelant petent V______ D___, cu domiciliul în Cernavodă, ____________________, _______________, apt. 5, județul C________, îndreptat împotriva sentința civilă nr. 739/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ - B.R.M., cu sediul în Medgidia, _____________________, județul C________, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2014.

P_________, JUDECATOR,

A________ L____ N_____ C_______ N_____

GREFIER,

M______ G________

Jud.fond.D.M.T______

Tehnodact.jud.decizie.C.N_____/2 ex./05.12.2014

2 ____________________________________>