ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXX 4204

DECIZIA CIVILĂ NR.1380/A

Ședința publică din 03 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P__ V_______

Judecător: H____ M______

Grefier: B_____ D___

Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul declarat de către intimatul I____________ de Poliție al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M___, _____________________.37, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.xxxxx/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu cu intimatul S______ S____ S________, cu domiciliul în Sighetu Marmației, _______________________.71, județul Maramureș.

Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 08 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 394, art. 396 raportat la art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 22 octombrie 2015 și 03 noiembrie 2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2741 din 19 noiembrie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul S______ S____ S________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Maramureș. S-a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 13.12.2013.

În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:

La data de 13.12.2013 a fost întocmit procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 640 de lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 36 alin. 1 OUG 195/2002 și art. 135 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, constând în aceea că, la data de 13.12.2013 în calitate de conducător auto a condus autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX în municipiul Sighetu Marmației fără a avea montată centura de siguranță, iar la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați regulamentar în traversare pe sensul său de mers.

Examinând modul de încheiere a procesului-verbal atacat, instanța a reținut că, faptele au fost încadrată juridic la art. 36 alin. 1 OUG 195/2002 și art. 135 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002.

Instanța a reținut că art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prevede “conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament”, fapta fiind reținută ca fiind contravenție în cuprinsul art. 99 alin. 1 pct. 8 din același act normativ.

De asemenea instanța reține că, potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, se instituie obligația conducătorilor auto de a acorda prioritate pietonilor aflați în traversarea drumului public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, faptă reținută ca fiind contravenție în disp. art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.

Instanța a înlăturat apărările petentului cu privire la neîncadrarea din punct de vedere juridic a celor două contravenții reținute în sarcina petentului, reținând faptul că, din cuprinsul procesului verbal de contravenție, reiese că agentul constatator a reținut atât textele de lege care prevăd obligația conducătorilor auto de a purta centura de siguranță și de a acorda prioritate pietonilor aflați în traversarea drumului public, prin loc special amenajat și marcat corespunzător, cât și textele de lege care rețin faptele ca fiind contravenție, cât și sancționarea acestora.

În ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentului de a nu respecta culoarea roșie a semaforului, instanța a reținut că deși a fost reținută în cuprinsul procesului verbal, aceasta nu a fost încadrată din punct de vedere juridic.

Instanța a reținut că potrivit art. 17 din OG 2/2001 “Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

În consecință, instanța a constatat nulitatea absolută a procesului verbal cu privire la această din urmă faptă reținută în sarcina petentului.

Cu privire la celelalte două contravenții reținute în sarcina petentului, pentru stabilirea situației de fapt, instanța reține poziția procesuală a petentului, în sensul nerecunoașterii faptei imputate.

De asemenea, instanța a avut în vedere declarația martorilor I____ I____ F_____ și Petrasciuk P____ D____, care au arătat că petentul purta centura de siguranță și că a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare.

Instanța a reținut faptul că domeniul contravențional este supus aplicabilității art. 6 CEDO, în latura sa penală, constituind o "acuzație în materie penală" atrăgând astfel incidența tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală.

Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29).

Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)

Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicata trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);

Recent, chiar România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A_____ împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravenționala (paragr. 66-69 din Hotărârea A_____ împotriva României).

Față de cele expuse mai sus, acuzația care este adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurata în fata instanței de judecata revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

În privința probațiunii, este de remarcat ca petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curții în materie penală.

În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea a arătat că în principiu astfel de prezumții pot sa aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută. Astfel, deși, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este recunoscută în principiu de către instanță, aceasta nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO.

Instanța a reținut că, petentul a propus probe, care au fost administrate de către instanță, declarațiile martorilor I____ I____ F_____ și Petrascuk P____ D____, atașate la fila 47,48 din dosar fiind de natură a susține prezumția de nevinovăție a petentei și de a înfrânge prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției.

În lumina considerațiilor expuse, apreciind plângerea petentului întemeiată, instanța a admis-o și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției contestat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului Maramureș solicitând, în principal, anularea hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii.

Motivele de apel nu au fost formulate în scris. Prezent însă în instanță, reprezentantul apelantului a arătat că în mod greșit prima instanță a admis plângerea petentului-intimat, faptele reținute în sarcina acestuia fiind constatate în mod direct de către agentul constatator.

În drept s-au invocat prevederile art.458, art.466, art.480 alin.2 Cod procedură civilă, art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001.

Prin întâmpinarea depusă la filele 10-11 intimatul-petent S______ S____ S________ a solicitat respingerea apelului arătând, în esență, că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.

Apelul este nefondat. Procesul-verbal de contravenție, fiind un act administrativ, se bucură de prezumția de veridicitate și legalitate specifice actelor administrative. Prezumția este una relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. Normele din materie contravențională se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit cărora sarcina probei revine celui care face o susținere în fața instanței.

Această perspectivă nu înfrânge dreptul contravenientului la un proces echitabil, fapt constatat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a statuat că, în materie de circulație rutieră, convenția nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate. Această prezumție trebuie însă aplicată în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.

Dreptul la apărare i-a fost garantat petentului, care, prin declarațiile martorilor audiați de către prima instanță, a reușită să probeze contrariul celor reținute în sarcina sa, soluția care se impunea fiind, în consecință, anularea procesului-verbal.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de către intimatul I____________ de Poliție al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M___, ____________________. 37 împotriva sentinței civile nr. 2741/19.11.2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 3 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

P__ V_______ H____ M______ B_____ D___

Red.P.V./07.12.2015

T.red.B.D./07.12.2015

4 ex.

Judecător la fond:C_______ M______ S___