Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 1922/2015

Ședința publică de la 07 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ S_____ S_____

Judecător O_______ C_____ S________

Grefier N_______ C________

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul – petent B_________ V_____, împotriva sentinței civile nr. 6243 din data de 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G___.

La nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – petent B_________ V_____, personal și asistat de avocat M____ B_____, lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe cererea de apel.

Avocat M____ B_____, pentru apelantul – petent B_________ V_____, în baza art. 480 C.p.civ. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate, în sensul admiterii plângerii și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În motivare arată că la instanța de fond a fost ascultat martorul asistent L___ S____ care a afirmat că a semnat procesul-verbal aducându-i-se la cunoștința de agentul constatator ca este martor asistent, dar nu știe ce contravenție s-a reținut in sarcina petentului, inițial, crezând ca acesta a condus cu viteza. Acesta a mai susținut ca la o săptămână de la momentul la care a fost oprit in calitate martor asistent s-a deplasat la domiciliul lui (in vederea întocmirii de documente pro causa) pentru a da o declarație pe care a trebuit sa o semneze, declarația fiind scrisa in totalitate de agentul de politie. Astfel că există un dubiu care profită petentului care a recunoscut că nu știa despre manevra de depășire.

In considerarea celor expuse a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate in totalitate in sensul admiterii plângerii contravenționale si anularea procesului-verbal contravențional, având drept consecință înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere și exonerarea de la plata vreunei amenzii contravenționale și restituirea permisului conducere.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6243 din data de 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul B_________ V_____, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G___

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx/31.03.2014 întocmit de Poliția Bâlteni, s-a dispus sancționarea petentului B_________ V_____ cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei, motivat de faptul că în data de 31.03.2014, a condus autoutilitara Peugeot Boxer cu nr. de înmatriculare BH 4938 BP pe DE 79 Cocoreni din direcția Turceni către Rovinari, depășind autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX încălcând marcajul longitudinal simplu continuu semnalizat prin indicator și marcaj rutier, săvârșind astfel contravenția prev. de art. 100 alin. 3 lit. e. din OG 195/2002 republicată .

Împotriva procesului verbal de contravenție a fost formulată de către petent plângere la data de 08.04.2014.

Astfel, pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt și de drept necesare aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în baza art. 254 C.pr.civ., instanța a administrat toate probele admise de lege și ale căror pertinență, concludentă și utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, al oralității și al contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale desfășurării procesului în condiții de echitate.

Este unanim acceptat că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor sale simțuri beneficiază de o prezumție de legalitate și de temeinicie, urmând a fi analizat prin coroborarea cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, nu este în nici un fel încălcat dreptul petentului la apărare și la un proces echitabil.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de C.E.D.O, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

În acest context, Curtea menționează că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv mențiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absolută care se constată din oficiu de către instanța de judecată.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că situația de fapt menționată în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator este dovedită prin probele administrate în cauză.

Conform dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 19/2002, constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea.

Instanța a constatat că pentru fapta descrisă a fost stabilită în mod corect încadrarea în textul de lege indicat ca temei legal al constatării și sancționării contravenției, respectiv art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 19/2002 privind circulația pe drumurile publice în conformitate cu care constituie contravenție fapta de a nu respecta regulile privind depășirea.

În ceea ce privește depoziția martorului asistent L___ S____, instanța a reținut că acesta a fost conducătorul autoturismului marca Opel, vehicul care a fost depășit de petent în data de 31.03.2014, dată la care acesta a dat o declarație în fața organelor de poliție (fila 20 din dosar), prin care a recunoscut că, în data mai sus menționată pe DE 79 pe raza loc. Cocoreni în timp ce se deplasa din direcția Turceni către domiciliu a observat în spatele său o autoutilitară cu numere de Bulgaria care l-a depășit în zona de acțiunea a indicatului „ depășire interzisă”, în dreptul marcajului longitudinal simplu continuu.

Că, la cca 200 m de locul unde a fost depășit a observat un echipaj de poliție care a procedat la oprirea celor două vehicule atât al petentului cât și al său, ocazie cu care martorul a confirmat cele reținute de agentul constatator în procesul verbal întocmit petentului.

Ulterior, această persoană – L___ S____ a fost audiată în mod nemijlocit de către instanță, ocazie cu care, a declarat în data de 20.10.2014 că, nu își amintește dacă a fost depășit pe raza loc. Cocoreni de către vehiculul condus de petent , respectiv o dubă.

Tot în declarația dată în fața instanței petentul a învederat că în ceea ce privește declarația dată în fața organelor de poliție, aceasta a fost dată la circa o săptămână de la momentul opririi sale în trafic cât și a petentului și că inițial nu a știut ce contravenție s-a reținut în sarcina petentului, fiind convins că era vorba despre depășirea vitezei aflând cu ocazia semnării declarației că este vorba despre o depășire neregulamentară.

Tot martorul a declarat că a semnat acea declarație deși în momentul în care a semnat-o a știut că ea se referă la efectuarea unei depășiri neregulamentare de către petent, tocmai pentru a nu se mai prezenta ulterior în instanță.

În ceea ce privește declarația dată în fața agentului constatator, instanța a reținut că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului.

Este evident că semnarea declarației date în fața agentului constatator nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana semnatară are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară, în fața instanței, a împrejurărilor reținute în declarația dată cu ocazia opririi în trafic.

Simpla susținere a martorului că a dat acea declarație pentru a evita să se mai prezinte în instanță, nu este de natură să înlăture declarația dată de acesta în fața organelor de poliție.

În ceea ce privește cei doi martori propuși de petent, instanța a reținut că unul dintre ei era tatăl petentului care nu a putut fi audiat având în vedere disp. art. 315 alin. 1 pct.1 C. pr. civ., iar celălalt era un participant la trafic care a afirmat că circula într-un vehicul aflat în fața vehiculului condus de petent, în cursul lunii aprilie 2014 pe ruta C______ - Tg-J__ și care nu a observat în oglinda retrovizoare a vehiculului pe care îl conducea, ca petentul să fi săvârșit vreo contravenție.

În ceea ce privește depoziția acestui martor, instanța nu i-a putut da relevanță pe de o parte datorită relațiilor de prietenie în care se află martorul cu petentul, iar pe de altă parte pentru faptul că, întrucât martorul conducea un vehicul aflat în fața autovehiculului condus de petent, nefiind în mașină cu acesta este greu de spus că ar fi urmărit conduita ca și conducător auto a petentului, astfel încât să constate dacă a încălcat sau nu vreo normă de circulație.

Întrucât din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a constatat că amenda aplicată petentului pentru această contravenție este cea prevăzută de lege, procesul-verbal contestat apărând ca fiind legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată corect individualizată.

În consecință, potrivit considerentelor de fapt și a dispozițiilor legale menționate, precum și în baza probelor administrate, constatând că plângerea petentului este neîntemeiată, instanța a respins-o ca atare și a menținut procesul-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat apelantul-petent B_________ V_____, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate in totalitate in sensul admiterii plângerii contravenționale si anularea procesului-verbal contravențional, având drept consecință înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere și exonerarea de la plata vreunei amenzii contravenționale și restituirea permisului conducere

În motivarea apelului, apelantul petent a arătat că, așa cum a precizat si la instanța de fond in data de 31.03.2014 s-a deplasat conform prevederilor legale, neefectuând nicio depășire prin încălcarea marcajului longitudinal simplu, astfel că cele reținute in procesul-verbal nu au corespuns realității, neexistând elemente care să atragă răspunderea sa contravențională.

În ceea ce privește cele reținute in actul contestat, a arătat că nu sunt confirmate nici de martorul asistent, numitul L___ S____ care a afirmat la fila 47: „precizez ca eu am semnat procesul-verbal aducându-mi-se la cunoștința de agentul constatator ca sunt martor asistent și nu știu ce contravenție s-a reținut in sarcina petentului, inițial am crezut ca petentul a condus cu viteza." Ba mai mult, sub jurământ acesta a mai susținut ca la o săptămână de la momentul la care a fost oprit in calitate de martor asistent s-a deplasat la domiciliul lui (in vederea întocmirii de documente pro causa) pentru a da o declarație pe care a trebuit sa o semneze, declarația fiind scrisă in totalitate de agentul de politie.

A învederat instanței de judecata ca de-abia atunci martorul asistent a aflat ca petentul a fost sancționat nu pentru depășirea vitezei ci pentru o depășire pe linie continua. In declarația data se menționează ca nu își mai amintește daca pe raza localității Cocoreni a fost depășit de către autovehiculul condus de petent.

Faptul că nu a efectuat nici o manevra neregulamentară e confirmat si de martorul propus de petent. Ba mai mult din oficiu, deși nu s-a opus nimeni, a fost înlăturat de la audiere cel de-al doilea martor citat cu mandat de aducere, neprocedându-se conform prevederilor legale.

Deși a învederat toate aceste aspecte instanței de judecata, dând dovada ca înțelege cele explicate atât verbal cat si in scris totuși instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinica si nelegala, iar motivarea acesteia este străină de obiectul cauzei si a probelor administrate.

Practic încă de la primul termen de judecată a observat ca instanța de fond a adoptat față de petent o atitudine subiectiva, încălcând astfel atât art.6 din C.E.D.O., cât si multiple articole prevăzute de Codul de Procedura Civila privind garantarea dreptului la apărare.

De corecta și completa desfășurare a probațiunii, de valoarea probelor administrate și de aprecierea corectă și în conformitate cu legea a probelor au depins formarea intimei convingeri a instanței cu privire la realitatea stării de fapt pe care trebuie să o stabilească și pe care trebuie să-și întemeieze soluția ce o pronunță: de aceste elemente depinde temeinicia și însăși legalitatea hotărârilor judecătorești și a celorlalte soluții date de organele judiciare.

Aprecierea probelor este elementul esențial al întregii activități probatorii, pentru corecta rezolvare a cauzei nefiind suficientă doar existența elementelor materiale obiective, care să constituie baza reflectării în conștiința organului judiciar fiind necesară și aprecierea corespunzătoare a acestor elemente de fapt.

In considerarea celor expuse a solicit admiterea apelului, modificarea sentinței atacate in totalitate, in sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal contravențional, având drept consecință înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere și exonerarea de la plata vreunei amenzii contravenționale și restituirea permisului conducere.

În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile OG 2/2001, actualizată, Constituția României, art.6 paragraf I CEDO (jurisprudența Curții cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei,A_____ c. României, hotărârea din 04.10.2007), art.466 și urm. N.C.P.C.

Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G___ nu a formulat întâmpinare la cererea de apel a cauzei de față.

Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 NCPC, tribunalul îl reține ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/31.03.2014 petentul a fost sancționat contravențional, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. „e” din OUG 195/2002 R, cu amendă în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se că a condus autoutilitara Peugeot Boxer cu nr. de înmatriculare BH 4938 BP pe DE 79 Cocoreni din direcția Turceni către Rovinari, depășind autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX încălcând marcajul longitudinal simplu continuu semnalizat prin indicator și marcaj rutier.

Procedând la soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut că fapta a fost constatată personal de agentul constatator, fiind dovedită prin probele administrate, motiv pentru care a respins plângerea contravențională cu care a fost investită împotriva procesului verbal mai sus menționat.

Observând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a reținut în mod corect că nu există cauze de nulitate absolută a procesului verbal, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din OG 2/2001, însă tribunalul nu își însușește considerentele în raport de care instanța de fond a adoptat soluția de respingere a plângerii ca neîntemeiată.

Prin plângerea cauzei de față, petentul a susținut că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, deplasându-se în trafic cu respectarea tuturor regulilor de circulație.

Este adevărat că fapta a fost constatată nemijlocit de către agentul de poliție, astfel că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, nefiind necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către organul constatator, ci revine celui dintâi obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constată personal de un agent al puterii publice.

Se constată că actul a fost încheiat în prezența petentului, care a formulat obiecțiuni cu privire la cele reținute în sarcina sa, în sensul că nu recunoaște fapta pentru că nu a trecut linia continuă.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. „e” din O.U.G. 195/2002 „constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea”.

Potrivit art. 120 lit. i din HG 1391/2006 „depășirea este interzisă” când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încălca marcajul care delimitează spațiul de interzicere, iar potrivit art. 120 lit. „h” din HG 1391/2006 este interzisă depășirea în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.

La propunerea petentului a fost administrată proba testimonială cu martorul B_________ P_________, iar din oficiu s-a dispus audierea și a martorului semnatar al procesului verbal de contravenție, respectiv L___ S____.

În raport de depozițiile acestora, ascultați în mod nemijlocit de către instanță, sub prestare de jurământ, coroborat cu obiecțiunile formulate de către petent încă de la momentul întocmirii actului sancționator, tribunalul reține că se creează un dubiu în ceea ce privește vinovăția petentului, dubiu ce profită acestuia.

Din aceste considerente, rezultă că procesul verbal de contravenție este netemeinic, iar criticile formulate de apelantul petent sunt fondate și, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de apelantul – petent B_________ V_____ și schimba sentința, în sensul că va admite plângerea contravențională și va dispune anularea procesului verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul – petent B_________ V_____, având CNP: xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în Târgu-J__ , Aleea Unirii, ____________, __________________, împotriva sentinței civile nr. 6243 din data de 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G___, cu sediul în Tg-J__, __________________, județul G___.

Schimbă sentința, în sensul că admite plângerea contravențională și dispune anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/31.03.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi 07.10.2015, la Tribunalul G___.

Președinte, A_____ S_____ S_____		Judecător, O_______ C_____ S________
	Grefier, N_______ C________

Red. ASS/Tehnored.N.C. 2 ex./05.11.2015/Jud. fond. A.M.R.