Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1403

Ședința publică din 07 octombrie 2015.

Președinte: B_____ I___ D___

Judecător: B____ C_________

Grefier: V_________ O___

Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul I____________ Județean de Poliție Suceava, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 975 din 17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind S______ S_____ cu domiciliul în oraș Mediaș, _________________, ______________, _________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic P_______ E____ A___ pentru apelant, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul epuizat și apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Consilier juridic P_______ E____ A___ pentru apelant solicită, pentru motivele detaliate pe larg prin cererea sa, admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale și a menținerii procesului verbal de contravenție ca legal și temeinici întocmit.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 975 din 17.10.2014 Judecătoria Gura Humorului a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul S______ S_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, și în consecință a anulat parțial procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 26 aprilie 2014, încheiat de intimat în sarcina petentului, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei, cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare a contravenției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Procesul verbal de constatare a contravenției marchează existența raportului juridic contravențional, ce se va afla la baza derulării întregii activități procesuale contravenționale până la stingerea acesteia, fiind actul prin care se declanșează și la care se raportează activitatea de tragere la răspundere a celor care au săvârșit contravenții.

El reprezintă singurul act al contravenției săvârșită în fața organului sancționator, al instanței de judecată ori a organului de executare și, de asemenea, reprezintă actul supus controlului judiciar.

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură.

În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A_____ împotriva României, a statuat că ”deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravențională decât pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală”.

Posibilitatea constatării din oficiu a nulității absolute a procesului verbal de contravenție este o derogare de la principiul disponibilității care guvernează procesul civil, ale cărui reglementări sunt aplicabile în materia contravențiilor.

În această situație instanța ca reprezentantă a intereselor statului și ale cetățenilor lui, este chemată să cenzureze faptele consemnate de către agentul constatator, dând expresie principiului legalității și egalității de tratament juridic a părților.

Conform art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală, că constituie contravenție, fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a consiliului General al Municipiului București.

Contravenția, ca formă de conduită ilicită, presupune îndeplinirea mai multor elemente, în lipsa cărora aceasta se situează în afara sferei dreptului contravențional și nu poate constitui temei al răspunderii contravenționale.

Elementele concrete indispensabile existenței contravenției sunt înscrise în normele contravenționale care reglementează faptele ce constituie contravenție.

Componentele (elementele) generice ale contravenției constau în componenta sau latura obiectivă (fapta exteriorizată), componenta generică (prevederea faptei într-un act normativ, elementul legal) și componenta sau latura morală (vinovăția făptuitorului), la care se mai adaugă și inexistența unei împrejurări (cauze) justificative.

Potrivit Deciziei nr.183/2003 a Curții Constituționale, procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară, iar cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.

Conform jurisprudenței C.E.D.O., reglementările ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze, trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.

La rândul său, Curtea Constituțională a României, prin Deciziile nr. 183/2003, 197/2003 și 259/2003 a statuat că legislația contravențională intră sub incidența art.6 din C.E.D.O.

Prezumțiile de fapt și de drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate în situația în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat și cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate.

Prezumția relativă de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal potrivit legislației contravenționale din România este comparabilă cu prevederile art. 6 din CEDO și, ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probe prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.

În speță , petentul nu a făcut dovada susținerilor sale , cu privire la motivele de netemeinicie și nelegalitate a procesului verbal de constatare a contravenției , încheiat în sarcina sa, invocate în plângerea contravențională.

Deși a invocat încălcarea unor dispoziții legale de către intimat , petentul nu a produs probe în dovedirea susținerilor sale , nefiind, în aceste condiții, răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat în sarcina petentului de către intimat,neputând fi reținute nici celelalte aspecte invocate de petent și care să fie de natură a conduce la nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției.

Sancțiunile aplicate se încadrează în limitele legale, conform prevederilor art. 21 alin.1 din OUG nr. 2/2001, în sensul că sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și trebuie să fie în raport de gradul de pericol social al fapte săvârșite, împrejurările comiterii faptei, scopul urmărit, urmările produse și circumstanțele personale ale petentului.

Instanța a apreciat că aspectele puse în discuție fac referire la împrejurări care relevă un grad de pericol social redus al contravenției săvârșite și căreia, potrivit prev. art. 5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să corespundă o măsură echivalentă în plan sancționator, față de situația de fapt reținută, drept pentru care , în temeiul considerentelor mai sus arătate, a admis plângerea contravențională săvârșită, în parte, a anulat parțial procesul verbal de constatare a contravenției încheiat în sarcina petentului, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare a contravenției, apreciind că sancțiunea contravențională aplicată va fi de natură a-și atinge scopul, mai ales că petentul se află la prima abatere contravențională, modul său de comportare, atitudinea procesuală, scopul sancțiunii juridice, care trebuie privită și ca o măsură de preîntâmpinare a încălcărilor prevederilor legii, de formare a unui spirit de responsabilitate, apreciind că, față de situația de fapt existentă, petentul a conștientizat asupra gravității faptelor sale și nu le va mai repeta.

Împotriva aceste sentințe a declarat apel pârâtul I____________ Județean de Poliție Suceava, jud. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu precizarea că instanța de fond, fără ca petentul să facă dovada unor circumstanțe de natură a reindividualiza amenda aplicată a înlocuit cu ușurință sancțiunea amenzii de 340 lei cu avertisment, invocând dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001 și art. 5 alin. 5 din aceeași ordonanță.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale și a menținerii procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul, Tribunalul constată următoarele:

Criticile apelantului referitoare la individualizarea sancțiunii contravenționale efectuată de prima instanță sunt nefondate.

Conform art.5 alin.5 din OG nr.2/2001 instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 al.1 din actul mai sus menționat prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate,iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile-amendă, avertisment-, ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

În cauza dedusă judecății prima instanță a făcut o corectă individualizare a sancțiunii contravenționale iar circumstanțele așa cum au fost ele arătate de instanța de fond în considerentele hotărîrii sunt tot atîtea motive care permit înlocuirea amenzii cu avertisment acesta fiind tot o sancțiune de care se ține seama dacă pe viitor petentul va mai comite astfel de fapte antisociale.

Pentru toate aceste considerente în baza art. 480 cpc tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul I____________ Județean de Poliție Suceava, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 975 din 17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind S______ S_____ cu domiciliul în oraș Mediaș, _________________, ______________, _________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07 octombrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

B_____ I___ D___ B____ C_________ V_________ O___

Red. B____ C_________

Judecător fond: S_______ E____

Tehnored. V.O. 4 ex./28.10.2015.

Comunicat 2 ex./28.10.2015.