Completul compus din:

PREȘEDINTE P____ M______

Judecător C_______ F____ M______

Grefier D_____ F______ U___

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul petent A__ V_____ domiciliat în Satu M___, _____________________, ____________, jud. Satu M___, împotriva Sentinței Civile nr. 1821/2015 din data de 18.05.2015, pronunțată de Judecătoria Satu M___, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI SATU M___, cu sediul în Satu M___, _________________. 5/A, jud. Satu M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CIRCULAȚIE

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, lipsesc părțile.

Se constată că dezbaterea fondului a avut loc la data de 27.11.2015, când concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre,amânându-se pronunțarea la data de azi.

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1821/18.05.2015 pronunțată în dosar cu nr. de mai sus, Judecătoria Satu M___ a respins plângerea la contravenție formulată de petentul A__ V_____ , în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/19.01.2015. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, din data de 19.01.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 195 lei în temeiul art. 99 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit căruia, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice.

S-a reținut că în data de 19.01.2015, ora 17.12, pe ____________________ M___, petentul, în calitate de pieton a traversat prin loc nepermis, prin dreptul magazinului Jean P_____, în loc să folosească trecerea pentru pietoni semaforizată existentă la circa 20 metri.

Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la data de 19.01.2015, petentul refuzând să semneze procesul verbal, fapt constatat cu martorul asistent S___ G_______.

La data de 02.02.2015, în termen legal, petentul a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, se observă că petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate în ceea ce privește condițiile de formă ale procesului-verbal de contravenție, iar instanța nu a identificat nici un astfel de motiv.

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, în temeiul art. 268 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Fiind un act autentic, până la dovada contrară, procesul-verbal se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său, dacă au fost constatate direct, prin propriile simțuri de către agentul constatator, sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul.

Această prezumție de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite, în anumite condiții, contravenientului ca în cursul judecării plângerii sale, să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Inversarea prezumției în favoarea petentului nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.pr.civ, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 10 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Petentul a susținut prin plângere că fapta descrisă în procesul-verbal de contravenție nu este reală.

Potrivit art. 99 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. 195/2002 ,, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice”.

Conform art.167 alin.1 lit. d din Hotărârea nr. 1396/2006, se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise.

Clasei I de contravenții îi corespunde un număr de 2 sau 3 puncte-amendă (art. 98 alin. 4 lit. a din OUG 195/2002).

Prin plângere și concluzii, petentul susține că nu a traversat prin loc nepermis, că el este cel care a stat în ploaie, nu agenții de poliție care au rămas în mașină să întocmească procesul verbal.

La data de 30.03.2015, a fost audiat în cauză, martorul asistent, S___ G_______, care a declarat că, a fost oprit de organele de poliție care i-au cerut să fie martor la refuzul de a semna un proces-verbal, și că nu a văzut cum a fost săvârșită fapta.

Se observă că acesta nu are cunoștință de alte aspecte care să fie utile soluționării cauzei.

Prin nota explicativă, agentul șef adj. P_______ I__ B_____, agentul care a întocmit procesul-verbal de contravenție, a susținut că în data de 19.01.2015, la orele 17.12, în timp ce efectua serviciul de patrulare și supraveghere a traficului rutier împreună cu subinsp. P______ M____, cu autospeciala marca Dacia cu nr. MAI xxxxx pe ___________________. Satu M___, a observat în mod direct traversând prin fața lor prin loc nepermis o persoană de sex masculin la circa 10 metri distanță. Traversarea a avut loc prin dreptul magazinului Jean P_____, la o distanță de circa 20 metri de trecerea de pietoni semaforizată existentă pe stradă, afară era întuneric și polua, vizibilitatea fiind redusă iar pericolul la care s-a expus era mare.

Agentul arată că a oprit autospeciala pe partea dreaptă, iar colegul său a deschis ușa dreaptă față și i-a solicitat persoanei un act de identitate, persoana în cauză fiind identificată ca fiind petentul A__ V_____.

După ce i-a adus la cunoștință faptul că va fi sancționat contravențional pentru traversare neregulamentară, agentul precizează că l-a rugat pe petent să aștepte sub copertina restaurantului El Greco pentru a nu-l ploua. Petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție, în prezența martorului asistent S___ G_______.

Subinspectorul P______ M____ prin nota explicativă depusă la dosar confirmă cele învederate de agentul constatator P_______ I__ B_____, și mai arată că nu a stat în mașină cu colegul său ci și-a desfășurat în continuare activitatea, constatând alte contravenții la regimul rutier.

Instanța a apreciat că prin probele administrate, petentul nu a dovedit netemeinicia procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx, contestat.

Cu privire la proporționalitatea sancțiunii aplicate, se observă că la stabilirea sancțiunii trebuie să fie luate în considerare criteriile prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 195 lei în temeiul art. 99 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 167 lit. d din Hotărârea nr. 1369/2006.

Amenda a fost aplicată petentului, în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta contravențională săvârșită.

Petentul nu se află la prima abatere, din cazierul contravențional al acestuia rezultând că a săvârșit un număr de 15 contravenții din anul 2008 până în prezent.

În opinia instanței, gradul de pericol social al faptei contravenționale nu este unul scăzut, astfel, petentul a traversat prin loc nepermis, cauza a numeroase accidente rutiere, soldate cu decesul victimelor.

Instanța a apreciat, că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei, fiind respinsă plângerea contravențională formulată de petent.

În concluzie, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul A__ V_____, a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 19.01.2015, întocmit pe seama contravenientului și amenda aplicată.

În cauză, nu s-au solicitat cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul A__ V_____ solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și în consecință admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.

În motivarea căii de atac exercitate apelantul arată că nu a trecut pe lângă trecerea de pietoni ci a fost atenționat de girofarul poliției chiar în momentul în care era la geamul pizeriei „A la Greco”, fiind legitimat și întocmindu-se procesul verbal în cauză.

Cu privire la sentința atacată în care prima instanță a specificat că acesta nu a fost la prima abatere ci a avut un număr de 15 contravenții din 2008 până în prezent, apelantul arată că a avut 8 contravenții constatate cu aparat radar neomologat și de asemenea, consideră că acesta nu este un motiv pentru a-i fi respinsă plângerea.

De asemenea, arată că potrivit prev.art.249 Cod de procedură civilă, cel ce face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, ceea ce agentul nu a putut face, neputând la dispoziția instanței copii foto.

Analizând sentința civila atacată , prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art.476 și 479 din Noul Cod.proc.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:

Tribunalul reține că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.01.2015 de către intimată, apelantul petent fost sancționat pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art.99 alin.1 pct.3 din OUG nr.195/2002, respectiv că în data de 19.01.2015 la ora 17.12 pe ___________________. Satu M___, în calitate de pieton a traversat prin loc nepermis, prin dreptul magazinului Jean P_____ , la aprox. 20 metri de trecerea de pietoni semaforizată.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de control judiciar reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța de apel mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile OUG nr.195/2002, act normativ ce a stat la baza constatării contravenției și aplicării sancțiunii aferente.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Tribunalul constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contravenție, intra în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul mai reține că potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existența în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urma prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut că petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă și că petentul nu a fost pus într-o situație dezavantajoasă față de autorități pentru simplu fapt că regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.

Instanța de apel apreciază că instanța de fond a administrat probele care sunt utile pertinente și concludente cauzei, nerezultând elemente care să formeze convingerea tribunalului că procesul verbal atacat ar fi netemeinic, prin urmare, constată că sentința atacată în prezenta cauză se întemeiază pe o apreciere corectă a materialului probator administrat în cauză. Totodată se reține că s-a administrat probatoriul care era util și concludent soluționării cauzei, neputându-se reține lipsa de rol activ a instanței de fond.

Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută în sarcina petentului- contravenient, instanța de apel a apreciat că acesta nu a învederat suficiente argumente pentru a răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție.

Argumentele de fapt invocate de către petent prin plângere nu sunt suficiente prin ele însele pentru a înlătura probele administrate în susținerea procesului verbal de contravenție de către agentul constatator, iar petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator, în mod temeinic și legal prima instanță a constatat că actul de control contestat este temeinic și legal sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent și sub aspectul vinovăției acestuia.

Cu privire la individualizarea sancțiunii instanța are în vedere că, sancțiunea stabilită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite față de împrejurările săvârșirii contravenției, de gradul de pericol social al acesteia și de circumstanțele personale , reținând că apelantul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul judecării cauzei atât în fața primei instanțe cât și în apel. .

Constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a plângerii formulate, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a sentinței apelate, în temeiul art.476, 479 și 480 alin.1 Noul Cod proc.civ., instanța urmează să respingă apelul formulat și să păstreze sentința civilă apelată.

În baza principiului disponibilității, nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul A__ V_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Satu M___, _____________________, ____________, jud. Satu M___, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___, având cod fiscal xxxxxxx, cu sediul în municipiul Satu - M___, __________________. 5/A, județul Satu M___, împotriva Sentinței civile nr. 1821/18.05.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2015.

Red.P.M./11.12.2015.

Tehnored_VD /15.12.2015.

4 ex. – _____________.cu: A__ V_____, IPJ Satu M___

Jud.fond: E____ L_______ H____