Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 4758/2015

Ședința publică de la 30 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D____ S_______

Asistent judiciar M______ G_______ M_________

Asistent judiciar C______ S__________

Grefier C________ C_______ P____________

Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant M_____ F________ și pe pârâta ___________________________, având ca obiect acțiune în constatare.

Dezbaterile si susținerile orale au avut loc in ședința publica din data de 23.09.2015. si au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da părților posibilitatea sa depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauza la data de 30.09.2015.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față ;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2015, reclamantul M_____ F________ a chemat în judecată pe pârâta S.C E____________ S.A. C______ , solicitând să se constate că în perioada 17.11.xxxxxxxxxxxxx06 a desfășurat activitate în cadrul pârâtei, în locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinului nr.50/1990 și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest, potrivit dispoz.art.40 al.2 lit.h C Muncii.

În motivare, reclamantul a arătat că în perioada dedusă judecății a fost angajatul pârâtei, desfășurând activitate in cadrul Fabricii Aparataj, Sectia Prelucrări Mecanice în meseriile de strungar, lăcătuș mecanic intretinere și controlor lucrări prelucrări mecanice, în condiții deosebite de muncă, însă pârâta, în mod nejustificat și discriminatoriu, nu l-a încadrat în grupa a II a de muncă, deși a recunoscut grupa unor salariați colegi ce au lucrat în același loc de muncă .

Arată că în aceste calități, a efectuat toată perioada operațiuni de finisare, strunjire și ascutire a pieselor din materiale feroase si neferoase, de slefuire cu smirghel și piatră abrazivă și de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline, operatii ce degajau fum, praf și pulberi toxice a căror inhalare era nocivă pentru organismul uman.

Mai arată că lucra întreg programul de lucru într-un mediu cu noxe profesionale, toxicitate, praf, pulberi, zgomot, locul de muncă fiind ______________ temperaturi extrema vara și iarna, nefiind ventilată corespunzător.

Arată că a s-a adresat cu cerere unității pârâte la data de 15.12.2014, solicitare la care n-a primit raspuns.

În dovedirea acțiunii, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor .

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

A depus la dosar în copie, un set de înscrisuri: carnet de muncă, carte de identitate, cererea adresată unității pârâte și practică judiciară.

La dosar, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexele 1și 2 la Ordinul nr.50/1990, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile prevăzute în anexe.

Unitatea a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art.4 și 5 din ordin, iar comisiile patronat – sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului 92/1976.

De asemenea, unitatea nu a virat la Casa de Pensii indemnizația CAS majorată, așa cum cere legislația începând cu 1992, iar în prezent unitatea nu mai poate fi obligată la plata acestor diferențe de indemnizații deoarece dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție.

Întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C. pr.civilă.

În scop probator, a depus la dosar în copie: anexa 7 la CCM pe anul 1997 privind situația locurilor de muncă care beneficiază de grupă.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care arată că pârâta nu a făcut dovada că nivelul noxelor existente la locul de muncă nu depășea maximul admis de normele republicane pentru motivul că aceste noxe nu au fost identificate și măsurate din culpa exclusivă a pârâtei și faptul că în mod discriminatoriu pârâta a acordat grupă de muncă doar anumitor salariați, încălcându-se astfel principiul nelimitativ prevăzut de art.3 din Ordinul nr.50/1990, parata fiind in eroare cand sustine că Ordinul 50/1990 ce reprezinta temeiul de drept al cererii s-a abrogat.

La termenul din 13.05.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, potrivit dispoz.art.268 al.2 C Muncii, prorogând soluționarea acesteia după ce pârâta va depune răspuns la adresa încuviințată de instanță, la solicitarea avocatului reclamantului, cu privire la precizarea datei înmânării carnetului de muncă către reclamant, precum și dacă acesta a formulat la societate vreo cerere de acordare a grupei de muncă în cursul derulării raporturilor de muncă..

La dosar, pârâta a depus prin serviciul registratură adresele nr.8656/09.06.2015 și nr..8728/27.08.2015, prin care învederează că reclamantul a primit carnetul de muncă la data plecării din unitate, respectiv încetării contractului de muncă, anume data de 29.06.2006, cu precizarea că acesta a formulat cererea nr.4786/17.12.2014 de acordarea grupei de muncă.

La termenul de judecată din data de 23.09.2015, instanța a reiterat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, acesta învederând instanței că într-adevăr a primit carnetul de muncă la data de 29.06.2006, indicată de pârâtă în răspunsul la adresă, solicitând amânarea pronunțării pentru ca apărătorul său să depună concluzii scrise.

La data de 24.09.2015, reclamantul prin apărător, a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepției prescripției, pe de-o parte cu motivarea că actiunea în constatarea unui drept este imprescriptibilă, iar pe de altă parte, că termenul de prescriptie de 3 ani ar curge de la data comunicării Deciziei de pensionare pentru limită de vârstă nr.xxxxxx din 07.02.2014 de către CJP D___, pârâta nefăcând dovada predării carnetului de muncă cu proces-verbal, solicitând și repunerea în termen, cu reiterarea motivelor pe fondul cererii.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părți.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 Cod de procedură civilă, excepția prescripției invocată de instanță, din oficiu, tribunalul reține următoarele:

Reclamantul a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă și a desfășurat în perioada din litigiu, activitate în meseriile de strungar, lăcătuș mecanic și controlor lucrări, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și susținerilor pârâtei din întâmpinare.

În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.

Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.

Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.

Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.

În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.

În raport de aceste dispoziții,instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul muncii, republicat.

Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.

Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.

Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.

Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.

În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 2 din Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe sa curgă de la data nașterii dreptului.

În speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată a cunoscut sau putea cunoaște refuzul angajatorului de a-i acorda grupa de muncă și anume momentul încetării activității sale în cadrul unității respective, când - conform legii – angajatorul avea obligația de a-i înmâna carnetul de muncă, cu toate mențiunile asupra activității sale, completate la zi .

Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976 "Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea in munca, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntrerupta în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifara de încadrare și alte drepturi ce se includ in aceasta", iar potrivit art. 4 alin.1 și 2, carnetul se păstrează de unitate atât timp cât titularul este încadrat în muncă, acesta având dreptul să verifice exactitatea tuturor datelor înscrise în carnet, la încetarea activității sale, carnetul de muncă înmânându-i-se, completat cu toate înscrierile la zi.

Reclamantului i-au încetat raporturile de muncă cu societatea pârâtă la data de 29.06.2006, de când a beneficiat și de ajutor de șomaj, conform mențiunilor din carnetul de muncă de la poz.nr.106/108 (fila 14), dată când i s-a predat totodată și carnetul de muncă, după cum rezultă și din adresele anexate la dosar cu nr.8656/09.06.2015 și nr..8728/27.08.2015 emise de _________________________ care învederează că reclamantul a primit carnetul de muncă la data încetării contractului de muncă și predării notei de lichidare, adică în anul 2006, astfel că, începând cu data de 29.06.2006, reclamantul avea la dispoziție un termen de 3 ani pentru a face demersurile necesare împotriva refuzului angajatorului de a-i recunoaște grupa de muncă.

De altfel, chiar din declarația reclamantului în fața instanței la termenul din 23.09.2015, reiese că aceasta a intrat în posesia carnetului de muncă la 29.06.2006, fiindu-i predat cu ocazia plecării din unitate.

Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus, respectiv de 29.06.2006, se constată că acțiunea reclamantului este introdusă cu depășirea termenului legal de 3 ani, fiind promovată la data de 28.01.2015, tribunalul respingând susținerea acestuia potrivit căreia termenul de prescriptie ar curge de la data comunicării Deciziei de pensionare pentru limită de vârstă nr.xxxxxx din 07.02.2014, motiv pentru care instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință o va admite, respingând acțiunea formulată ca fiind prescrisă.

Cererea subsidiară privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe urmează a fi respinsă, ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere referitor la încadrarea activității reclamantului în grupă de muncă.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiunea formulată de reclamantul M_____ F________ având CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în C______, _____________________.9, ____________, _______________, cu domiciliul procesual ales la SCA T_____ ȘI ASOCIAȚII cu sediul în C______, _______________.7, ______________, ______________, în contradictoriu cu pârâta S.C. E____________ S.A., cu sediul în C______, ________________________. 80 și în consecință respinge acțiunea, ca fiind prescrisă.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Tribunalul D___.

Pronunțată în ședința publică de la 30.09. 2015.

PREȘEDINTE D____ S_______

Asistent judiciar M______ G_______ M_________ Asistent judiciar C______ S__________

Grefier , C________ C_______ P____________

Red.As.jud.M.G.M/Jud.DS/

4ex/01.10.2015