DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1492

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.10.2015

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE: L_______ V______ M____

JUDECĂTOR: A___ J______ N___

GREFIER: A______ G___

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul formulată de apelantul-petent P_____ D_____, cu domiciliul în Constanta, ___________________, J____ C________ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ JUDETEAN CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Constanta, J____ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6477/03.06.2015 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului contencios contravențional de față:

Prin sentința civilă nr.6477/3.06.2015, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul P_____ D_____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit la 28.11.2014 de agentul constatator din cadrul IPJ C________ - Serviciu Poliție Rutieră.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin procesul - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.11.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 540 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 121 alin 1 din R.A.O.U.G. 195/2002 și art. 101 alin 2 O.U.G. 195/2002 republicată, constând în aceea că a condus autoturismul marca Mercedes cu XXXXXXXXX pe _________________________ C________ cu viteza de 89 km/h.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.

În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat motive de nulitate relativă.

Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța constată că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip Autovision montat pe auto Dacia L____ cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video. Din buletinul de verificare rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice.

De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.

În fotografiile de la filele 19- 22 se observă numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv XXXXXXXXX , precum și viteza de 89km/h avută de acesta în data de 28.11.2014, la ora 17. 38.

Potrivit pct. 3.1.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" aprobată prin Ordinul Biroul Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005, marja de eroare acceptată la validarea cinemometrelor a vitezei este de 1-4 km/h, în funcție de regimul în care funcționează acestea (staționar sau de deplasare). Această marjă este avută în vedere la validarea metrologică a aparatului, iar nu la determinarea vitezei într-un caz concret și la încadrarea juridică a faptei. Pentru aceste considerente instanța va respinge susținerile petentului cu privire la aplicarea marjei de eroare înregistrării efectuate de aparatul radar.

Raportat la apărările petentului în sensul că la momentul întocmirii procesului- verbal ploua abundent, instanța reține că dispozițiile art. 4.4 din Nomele de metrologie legală NML 021- 05. T invocate de către petent, au fost abrogate prin Ordinul nr. 187/14.07.2009.

Astfel, întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul -verbal, iar petentul nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere ori de înlăturare a caracterului contravențional al faptei instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum, constituie contravenție .

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă.

Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul a declarat apel.

Soluția preconizată de apelantul petent este cea a admiterii apelului, anularea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestatt.

Apelantul susține că judecătorul fondului, preocupat de motivarea hotărârii prin raportare la practica CEDO, a omis să se pronunțe în legătură cu apărările sale legate de condițiile în care s-au făcut măsurătorile, invocate ca motive de nelegalitate a procesului verbal, prin răspunsul la întâmpinare.

Invederează că aprobarea de model pentru aparatul folosit la măsurarea vitezei a avut valabilitate până în luna martie 2014, ceea ce înseamnă că măsurătorile efectuate – invocate pentru a reține contravenția din 28.11.2014, sunt puse sub semnul îndoielii, în condițiile în care din textul adresei depuse de pârâtă rezultă foarte clar că aceste aprobări se dau periodic.

Intimatul-organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată următoarele :

Prin procesul - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.11.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 540 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 121 alin 1 din R.A.O.U.G. 195/2002 și art. 101 alin 2 O.U.G. 195/2002 republicată, constând în aceea că a condus autoturismul marca Mercedes cu XXXXXXXXX pe _________________________ C________ cu viteza de 89 km/h.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, a fost contestată legalitatea și temeinicia actului sancționator.

Cale de atac specifică dreptului contravențional, plângerea este instrumentul prin care persoanei (fizice/juridice) calificate ab initio drept „contravenient”, printr-un act administrativ i se recunoaște posibilitatea contestării în justiție, în fața unei instanțe independente și imparțiale, care trebuie să statueze asupra legalității și temeiniciei actului constatator dresat în prima fază a procesului contravențional.

Prin hotărârea atacată, pentru motivele mai sus expuse, judecătorul fondului a respins ca neîntemeiată plângerea dedusă judecății.

Controlul judiciar relevă că judecătorul fondului a făcut o corectă apreciere a probațiunii administrate în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia – contrar susținerilor apelantului petent, se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției, fiind suplinite cerințele prescrise de art.425 alin.1 lit.b) c.pr.civ.

Prima instanță a verificat aspectele ce țin de legalitatea și temeinicia procesului verbal, în considerarea modalității concrete prin care a fost constatată fapta contravențională, respectiv cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, după cum se dispune prin art.109 alin.2 din OUG.195/2002 R.

Fără a mai relua în cuprinsul prezentei decizii considerentele expuse în hotărârea atacată - pe care și le însușește în integralitate, Tribunalul apreciază că nu se impune lipsirea de eficiență juridică a procesului verbal contestat nici prin prisma argumentului expus în cererea de apel, respectiv în răspunsul la întâmpinarea depusă la instanța de fond, în completarea motivelor de nelegalitate a procesului verbal.

Deși corectă observația apelantului petent potrivit cu care aprobarea de model nr.012/2009( la care se face referire în cuprinsul buletinului de verificare nr.xxxxxxx/12.05.2014) este valabilă până la 13.03.2014, aceasta nu este de natură a impune concluzia că cinemometrul tip Autovision montat pe auto Dacia L____ cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx nu ar fi fost un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

Prin aprobări de model, BRML exercită controlul metrologic al mijloacelor de măsurare de lucru care urmează a fi utilizate în măsurările din domeniile de interes public prevăzute la art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, aprobata cu modificări prin Legea nr. 11/1994, cu modificările și completările ulterioare și sunt cuprinse în Lista oficiala a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal în vigoare, care au specificata ca modalitate de control aprobarea de model.

Potrivit art.21 din Instrucțiunile din 14 decembrie 2005 de metrologie legala I.M.L. 2-05 aprobarea de model:

„În perioada de valabilitate a aprobării de model producătorul/importatorul fabrica/importa și comercializează, în condițiile legii, mijloace de măsurare care au obținut aprobare de model. După expirarea termenului de valabilitate pot fi comercializate numai mijloacele de măsurare aflate în stoc, declarate conform art. 17, lit. h)”.

Susținerile apelantului petent sub aspectul menționat ar fi fost apte să ducă la soluția preconizată de acesta doar în ipoteza în care mijlocul de măsurare ar fi fost produs și achiziționat după expirarea perioadei de valabilitate a aprobării de model, fapt ce nu a fost nici afirmat și nici probat.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, potrivit cu care stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic – aflat în perioada de valabilitate, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video.

Din jurisprudența constantă a Curții, trebuie reținut că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și, implicit, incidența principiului „in dubio pro reo”.

Concursul dintre cele două prezumții (legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a celui „acuzat”), care nu au un caracter absolut impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În condițiile în care întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal, în mod corect judecătorul fondului a dat curs constatărilor agentului de poliție rutieră, autorizat să folosească instalațiile de supraveghere video și de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, după cum rezultă din atestatul de operator radar.

Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul formulată de apelantul-petent P_____ D_____, cu domiciliul în Constanta, ___________________, J____ C________ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ JUDETEAN CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Constanta, J____ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6477/03.06.2015 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L_______ V______ M____ A___ J______ N___

GREFIER,

A______ G___

Jud.fond. F____ M.

Tehnored.jud.A___ N___

4 ex./28.10.2015

2com 28.10.2015