Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL I____

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 642 A

Ședința publică de la 23 Octombrie 2014

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE C______ C_________ M____

Judecător E______ V______

Grefier M_____ P_______ M___

Pe rol soluționarea apelului C_________ administrativ și fiscal formulat împotriva sentinței civile nr. 2717 pronunțată la data de 02.04.2014 de Judecătoria Cornetu în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe apelantul – petent P________ I____ în contradictoriu cu intimatul I__ I____.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul – petent personal, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului că prin serviciul registratură intimatul a depus la dosar fișa abateri rutiere în ceea cel privește pe apelantul – petent.

Tribunalul procedează la legitimarea apelului – petent P________ I____, prezentând CI ________ nr. xxxxxx/01.09.2014, având CNP – xxxxxxxxxxxxx.

Tribunalul acordă cuvântul pe probe.

Apelantul – petent personal solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială.

Tribunalul, după deliberare, în temeiul art. 255 rap. la art. 258 și 479 alin. 2 Cod proc. civilă încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind-o admisibilă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Cu privire la proba testimonială solicitată de apelantul – petent, o respinge ca neîntemeiată, având în vedere faptul că prin rezoluția din data de 06.08.2014 s-a dispus citarea acestei părți cu mențiunea de a indica numele și adresa martorului ce ar putea fi ascultat în prezenta cauză, însă apelantul nu a onorat această obligație, până la acest termen de judecată.

Tribunalul constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe cererea de apel.

Apelantul – petent personal solicită admiterea apelului, și anularea procesului verbal de contravenție.

Tribunalul reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, petentul P________ I____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I__ I____, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.05.2013, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 de lei și cu reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile. A solicitat restituirea cuantumul amenzii achitate.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a încălcat nicio normă legală întrucât nu era nici un pieton angajat pe trecere la momentul trecerii sale.

În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001.

În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, înscrisuri - procesul-verbal contestat, dovada reținerii permisului și actul de identitate.

În privința timbrajului, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și a depus, la solicitarea instanței, actele care au stat la baza emiterii procesului-verbal contestat.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și pentru petent proba testimonială cu un martor, a cărui declarație se află atașată la dosarul cauzei..

Prin sentința civilă nr. 2717/02.04.2014 s-a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție contestat , petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b din O.U.G 195/2002 cu amendă în cuantum de 300 lei și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile, întrucât acesta a săvârșit fapta prevăzută de art. 135 lit.h din HG nr.1391/2006, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii, pe sensul sau de mers, pe trecerea de pietoni marcata si semnalizată semnalizată corespunzător.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.

a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 100/3/b din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat, aflați pe sensul său de mers.

Potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.

Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta in sarcina sa.

Cu toate acestea instanța reține că afirmațiile petentului cu privire fapta reținută în sarcina sa, nu sunt susținute cu nici un alt mijloc de probă pentru a fi de natură a răsturna prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal. Afirmațiile martorului nu sunt de natură a duce la o altă concluzie, declarația acestuia fiind subiectivă fașă de relația dintre acesta și petent.

În aceste condiții, instanța a apreciat că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 .

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a avut în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 320 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Împotriva acestei sentințe, petentul a formulat apel solicitând admiterea acestuia, anularea procesului verbal de contravenție și implicit a sancțiunii amenzii cu suspendarea permisului de conducere.

În motivarea cererii de apel, s-a arătat că instanța de fonda a menținut sancțiunea organului de poliție, întrucât a apreciat că depoziția martorului ar fi subiectivă, cu toate că acesta nu a fost audiat. Or într-o astfel de situație,audierea unui martor este singura probă certă care să clarifice situația de la fața locului, în sensul că pe trecerea de pietoni se aflau sau nu persoane, în momentul în care autovehiculul a pătruns pe marcajul special destinat pietonilor.

Cererea nu este motivată în drept.

Intimatul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală.

Analizând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, tribunalul constată următoarele:

Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei ________ nr. xxxxxxx intocmit de intimat la data de 21.05.203 , petentul P________ I____ a fost sanctionat cu amenda contraventionala intrucat, în timp ce circula pe DN4 , în localitatea Popești-Leordeni cu autoturismul inmatriculat sub nr. XXXXXXXXX nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversare prin loc special marcat.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut în mod corect că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu .

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că încheierea procesului-verbal de contraventie a avut la baza constatările personale ale agentului constatator .

Tribunalul reține că deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției , din economia textului - art. 34 - rezultă că procesul - verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Mai mult, constată tribunalul că petentul a semnat procesul verbal de constatare făcârd mentiunea expresă că recunoaște săvârșirea contraventiei.

Negarea ulterioară a situației de fapt cu prilejul întocmirii plângerii contraventionale nu este de natură să conducă la înlăturarea mărturisirii petentului câtă vreme nu este susținută de nici un mijloc de probă.

În concluzie, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, iar apelanta nu a reușit sa probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța a reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 280 lei. Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Conform art. 21 al. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Pericolul social al faptei rezultă ex re chiar din săvârșirea contraventiei având în vedere valorile sociale ocrotite de norma de incriminare astfel că instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională gradului de pericol social al faptei.

Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, precum și de contextul social și economic, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este corect individualizată, răspunzând necesităților de ordin sancționator și preventiv .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul – petent P________ I____, CNP – xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în comuna Mitreni, ______________________ Călărași în contradictoriu cu intimatul I__ I____, cu sediul în București, _______________________ nr. 7, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2717 pronunțată la data de 02.04.2014 de Judecătoria Cornetu, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014

Președinte, C______ C_________ M____		Judecător, E______ V______
	Grefier, M_____ P_______ M___

M.M. 07 Noiembrie 2014

Redactat V.E.- 4 ex.

_____________________>

Jud. fond D_____ L_____ – Jud. Cornetu