Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2488/2015

Ședința publică de la 02 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ M______ C______

Judecător G_______ N_______

Grefier M____ P______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER și pe intimat N________ SRL - CU S_____ ALES LA C.A. C_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, dupa care:

Tribunalul, ia act ca s-a solicitat solutionarea cauzei in lipsa, ca nu se solicita administrarea de probe noi in recurs si, fata de actele si lucrarile dosarului, retine cauza spre solutionare

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față :

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante in data de 18.07.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petenta N________ SRL a solicitat in contradictoriu cu intimata ISCTR anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei ___________ nr. xxxxxxxx/04.07.2014. In subsidiar s-a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul. De asemenea s-a solicitat si restituirea amenzii achitate.

In fapt s-a aratat ca petenta a fost sanctionata pentru doua fapte: pe de o parte nu a asigurat echiparea autovehiculelor cu placute din care sa rezulte masele si dimensiunile maxime admise ori autorizate; iar pe de alta parte nu a transmis ARR, prin completarea unui formular electronic, modificarile privind conducatorii auto angajati in termen de 15 zile, respectiv angajarea lui Armene B_____ R_____ prin contractul nr. 52/19.06.2014.

Dar procesul-verbal nu cuprinde semnatura niciunui martor asistent. Cat priveste placutele cu dimensiuni, chiar intimata nu si-a indeplinit obligatiile de a le transmite petentei.

Apoi, gradul de pericol social al faptelor este unul redus, putandu-se aplica sanctiunea avertismentului. Petenta nu a putut nici sa formuleze obiectiuni.

In drept se invoca prevederile OG nr. 2/2001.

Cererea a fost legal timbrata.

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiate. Pe de o parte procesul-verbal indeplineste toate conditiile de legalitate prev. de lege, iar pe de alta parte acesta este si temeinic intocmit. Apoi, amenda aplicata este una proportionala, fiind stabilit minimul prev. de lege.

In drept s-au invocat prevederile art. 205 si urm. C. proc. civ.

Nu s-a formulat raspuns la intampinare.

In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.

Analizand actele dosarului, instanta a retinut urmatoarele:

Prin procesul-verbal ___________ nr. xxxxxxxx/04.07.2014 petenta a fost sanctionata cu amenda totala in cuantum de 7000 lei pentru savarsirea faptelor de a nu monta pe autoutilitara N3/BB placuta din care sa rezulte masele si dimensiunile maxime admise si de a nu transmite ARR faptul ca in data de 19.06.2014 a fost angajat conducatorul auto Armene B_____ R_____. Faptele au fost incadrate in prevederile art. 4 pct. 61 si art. 5 pct. 8 din HG nr. 69/2012.

Instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului (sediul si denumirea in cazul persoanelor juridice), fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.

Cat priveste motivele de nelegalitate invocate, acestea sunt neintemeiate. Se sustine incalcarea dreptului de a se formula obiectiuni si lipsa martorului asistent. Instanta observa insa ca institutia martorului asistent si cea a obiectiunilor sunt strans legate, primul existand tocmai pentru a se asigura posibilitatea contestarii procesului-verbal chiar la momentul redactarii acestuia (art. 16 alin. 7 corob. cu art. 19 din OG nr. 2/2001). Asadar ele vor vi analizate impreuna.

Apoi, este unanim recunoscut ca in toate situatiile cand se alega incalcarea altor reguli decat cele de la art. 17 din OG nr. 2/2001, institutia aplicabila este nulitatea relativa, iar declararea acesteia nu poate intervenii decat in conditiile in care se face dovada ca incalcarea legii a produs un prejudiciu care nu poate fi inlaturat in alt mod (art. 47 din ordonanta cu trimitere la art. 175 alin. 1 C. proc. civ.). Dar in prezenta cauza oricare vatamare se acopera prin recunoasterea dreptului de acces la instanta, in fata careia pot fi formulate oricare obiectiuni, ceea ce de altfel s-a si intamplat.

Sub aspectul temeiniciei, în primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale (art. 249 C. proc. civ.), acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.

Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N_______ G_______ c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A_____ c. României și § 30 din cauza citată anterior).

Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru faptele despre care este vorba nu este excesiva, iar petentei i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I___ P__ c. României).

Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, reiese că cererea este neîntemeiată sub primul ei capat.

De altfel in ceea ce priveste a doau fapta retinuta nici nu se contesta in vreun fel temeinicia actului. D___ referitor la fapta prev. de art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012 se arata ca obligatia respectiva nu putea fi indeplinita fara concursul RAR V_____. Dar si in masura aceasta, se observa ca intre data de 06.01.2014 si data controlului (in tot acest interval placutele respective fiind intocmite, dupa cum arata chiar contestatoarea) petenta nu a efectuat niciun demers pentru obtinerea lor, ceea ce face sa se retina culpa sa.

Rămâne de observat dacă în cauză se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Într-adevăr, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 spune că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (similar, art. 21 alin. 3 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal). De asemenea, art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță spun că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

În cauză faptele prezintă ___________________ de pericol social redus. In ceea ce priveste prima fapta, aceasta nu este una care sa puna prin sine in vreun pericol concret siguranta circulatiei sau alte valori asemanatoare. Cu privire la a doua, avand in vedere ca in cauza s-a intocmit _______________________ de munca in forma scrisa, intarzierea cu 2 zile in comunicare (zilele numarandu-se liber, astfel ca 15 zile inseamna concret 17 zile, solutie care decurge din prevederile dreptului comun in materie – art. 2553 alin. 1 C. civ.) nu produce un prejudiciu deosebit ordinii juridice. Pentru acestea instanta considera ca in cauza se poate dispune inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul.

Cat priveste restituirea amenzii achitate (2125 lei), instanta a dispus si in acest sens, dar procedura care se va urma va fi aceea prevazuta de legislatia speciala (fiscala).

Impotriva acestei sentinte, recurenta I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER a formulat recurs, solicitand admiterea plangerii ca netemeinica si nelegala si mentinerea sanctiunii.

Analizând sentința civilă apelată în raport de motivele invocate de apelantul intimat, tribunalul constată următoarele:

Prin procesul-verbal ___________ nr. xxxxxxxx/04.07.2014 intimata petentă a fost sanctionata cu amenda totala in cuantum de 7000 lei pentru savarsirea faptelor de a nu monta pe autoutilitara N3/BB placuta din care sa rezulte masele si dimensiunile maxime admise si de a nu transmite ARR faptul ca in data de 19.06.2014 a fost angajat conducatorul auto Armene B_____ R_____. Faptele au fost incadrate in prevederile art. 4 pct. 61 si art. 5 pct. 8 din HG nr. 69/2012.

Tribunalul constată că din punct de vedere al legalității, procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și urm. Din OG 2/2001 a căror încălcare atrag nulitatea actului de constatare.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul constată că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției dar, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Așa cum a reținut și instanța de fond, intimata petentă a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în cuprinsul procesului verbal contestat.

Totodată, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Este adevărat că sancțiunea faptei contravenționale este stabilită de către legiuitor, dar instanța de judecată are posibilitatea și obligația legală de a aprecia în mod concret în fiecare caz în parte, împrejurările săvârșirii contravenției, urmările produse și consecințele concrete ale faptei contravenționale.

Ținând cont de acest aspecte, instanța de judecată, pentru orice faptă contravențională are posibilitatea legală de a aprecia dacă se impune sau nu înlocuirea unei sancțiuni aplicată de agentul constatator, cu o altă sancțiune, mai ușoară.

Tribunalul constată că, în cauza ce face obiectul apelului, instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 mai sus menționate.

Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, prin faptul că nu s-a montat pe autovehiculului controlului plăcuța din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise nu a fost pusă în pericol siguranța circulației și nu s-a cauzat un alt prejudiciu, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a atrage atenția petentei de a se conforma dispozițiilor legal.

Referitor la a doua faptă pentru care a fost sancționată intimata petentă tribunalul constată că într-adevăr aceasta nu a comunicat în termenul prevăzut de lege angajarea conducătorului auto, dar cu toate acestea, conducătorul auto avea încheiat un contract individul de muncă în condițiile prevăzute de lege, astfel că și pentru această faptă se poate aplica sancțiunea avertismentului.

Așa fiind, tribunalul constată că sentința civilă apelată este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.pr.civ., apelul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în ________________________, ______________________. 38 și pe intimat N________ SRL - CU S_____ ALES LA C.A. C_____ în ________________________, Calea Rahovei, nr. 266-268, _______________. 2, __________________.

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Noiembrie 2015

Președinte, A___ M______ C______		Judecător, G_______ N_______
	Grefier, M____ P______

M.P. 14 Decembrie 2015