Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 1089

Ședința publică de la 02 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E________ C______

JUDECĂTOR: I____-L____ O______-D__

GREFIER: E______ D_____

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție DGAF xxxxxxxx/24.12.2013, formulat de apelanta petentă ________________, cu sediul in municipiul M_______, Șoseaua Constantei, _______________________________________ și cu sediul procesual ales în municipiul M_______, ___________________________________, jud. C________, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ-REGIONALA 2 C________, intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul in București, ____________________, sector 5, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1850/02.12.2014, pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța constată că nu au fost solicitate probe noi în apel.

Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 223 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr.1850 din 2.12.2014 pronuntata de Judecatoria M_______ a fost respinsa plangerea formulata de petenta ________________ .

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

„Prin procesul – verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxxx/24.12.2013, petenta ___________________ fost sancționată cu amendă de 10.000 de lei conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999, rep. și cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei conform disp. art. 11 alin. 1 lit. a din același act normativ.

În sarcina acesteia s-a reținut că, la data controlului efectuat la punctul de lucru al societății situat în M_______, Piața Saturn nr. 2, s-a constatat că la data și ora controlului nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate către populație, fiind identificată în plus suma de 341 lei, care nu a putut fi justificată cu documente fiscale; totodată, s-a constatat că unitatea nu avea afișul privind atenționarea clientului de a păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate.

Se mai arată prin actul de control împrejurarea că din nota explicativă cu aceeași dată reiese împrejurarea că numita P_______ M____, salariata societății, a recunoscut că suma de bani provine din vânzarea produselor către populație fără a emite bonuri fiscale.

Totodată, prin același proces – verbal, în temeiul art. 14 din același act normativ, s-a luat măsura suspendării activității pe o perioadă de 3 luni a unității aparținând ________________.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 28/1999 „operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale”, iar alineatul al doilea al aceluiași articol prevede că „operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților (…)”.

Articolul 10 lit. b) din același act normativ prevede că neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a emite bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori de a emite bonuri cu o valoare inferioară celei reale constituie contravenție care, potrivit art. 11 lit. b) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei iar potrivit art. 14 alin. (1) din același act normativ „neîndeplinirea obligației agenților economici prevăzuți la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage și suspendarea activității unității până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta”.

Referitor la apărarea petentei privind menționarea incorectă a adresei punctului de lucru controlat, instanța apreciază că aceasta nu este de natură a atrage nulitatea absolută a procesului – verbal.

Astfel, din cercetările efectuate instanța constată că în realitate controlul s-a desfășurat la punctul de lucru al petentei din Piața Mercur, mun. M_______ iar din actele dosarului a rezultat că toate activitățile specifice controlului au fost desfășurate în prezența salariatei societății, care a furnizat inspectorilor toate datele necesare completării procesului – verbal contestat. Prin urmare, deși s-a consemnat eronat în cuprinsul procesului-verbal adresa unui alt punct de lucru, eroarea săvârșită nu este de natură a atrage nulitatea necondiționată a actului de control, din moment ce nu există o vătămare, în acesta fiind înscrisă corect adresa principală a societății – M_______, _______________________________________________ ștampila aplicată chiar pe procesul – verbal contestat figurează mențiunea corectă „Societatea comercială _____________, P.L. Piața Mercur, M_______”.

În consecință, instanța apreciază că organul constatator a făcut toate mențiunile necesare iar eroarea privind adresa incorectă a punctului de lucru controlat nu a produs nicio vătămare concretă drepturilor petentei, în măsura în care reprezentantul acesteia a avut posibilitatea de a participa efectiv la derularea controlului și la completarea procesului – verbal, iar în ce privește sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, din procesul – verbal reiese că a fost aplicată „unității aparținând ________________”, respectiv unitatea controlată.

Instanța va înlătura ca neîntemeiate apărările petentei referitoare la împrejurarea că aparatul fiscal nu a funcționat datorită defecțiunilor rețelei electrice, astfel încât s-a procedat la completarea vânzărilor efectuate în registrul special. Deși a făcut dovada existenței unei avarii la data respectivă, depunând factura și chitanța conținând prețul intervenției (f.23), instanța consideră că petenta ar fi trebuit să prezinte această stare de fapt agenților constatatori la momentul efectuării controlului, însă angajata petentei, la momentul în care a completat nota explicativă, nu a făcut vreo referire la pana de curent pe care o invocă prin plângere, cu toate că acesta ar fi fost momentul potrivit pentru a prezenta motivele pentru care nu au fost emise bonuri fiscale și pentru a arăta agenților constatatori că a completat registrul special întocmit ca urmare a faptului că nu a putut fi utilizată casa de marcat în perioada în care a fost întreruptă energia electrică.

Or, prezentarea ulterioară a registrului completat, în fața instanței, nu este de natură a o exonera pe aceasta de răspunderea contravențională, din moment ce, în măsura în care acesta era completat deja la data și ora controlului, putea fi prezentat direct agenților constatatori pentru justificarea sumei identificate în plus iar „starea de emoție” a vânzătoarei nu poate fi reținută drept motiv întemeiat pentru această omisiune.

Se observă însă chiar din verificarea registrului prezentat instanței de petentă că acesta nu este corect completat, lipsind mențiunea privind începerea și remedierea avariei, obligatorie potrivit art.8 din Normele metodologice din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, care prevede: „în registrul special, înainte de înregistrarea tranzacțiilor, se notează data și ora întreruperii curentului electric, iar în final, data și ora la care aparatul începe sa funcționeze, sub semnătura și ștampila utilizatorului.”

De asemenea, instanța va înlătura ca subiectivă declarația martorei audiate, S_____ (fostă P_______) M____, aceasta fiind angajata societății iar depoziția sa este în mod evident în favoarea petentei, fiind însă în contradicție vădită cu declarațiile sale din conținutul notei explicative întocmite cu prilejul controlului, în care a recunoscut comiterea ambelor contravenții, fără alte explicații.

Împrejurarea invocată de martoră conform căreia a fost obligată să completeze și să semneze nota explicativă de către agenții constatatori nu este de natură a pune sub semnul îndoielii valabilitatea acesteia, din moment ce nu este confirmată de probele administrate iar martora avea posibilitatea de a refuza ferm semnarea unui asemenea document în măsura în care nu ar fi consemnat fapte petrecute în mod real. De asemenea, instanța apreciază că agenții constatatori care au efectuat controlul sunt reprezentanți ai unei autorități de stat și nu persoane din mediul interlop pentru a-i inspira martorei eventuale temeri cu privire la vătămarea integrității sale fizice iar petenta nu a probat că s-ar fi plâns autorităților competente pentru săvârșirea unor eventuale abuzuri cu prilejul derulării controlului respectiv.

Astfel fiind, instanța va reține că procesul verbal a fost temeinic încheiat de agenții constatatori, prezumția de nevinovăție a petentei fiind răsturnată prin probele depuse de intimată.

Referitor la proporționalizarea sancțiunilor, instanța reține, cu privire la sancțiunile principale, că agenții constatatori au aplicat amenzile contravenționale spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre acestea iar respectarea obligațiilor fiscale este de esența existenței statului, ca entitate, ori pericolul social concret nu se apreciază, în acest caz, la nivelul sumei găsite nemarcată, care în speță este suficient de mare – 341 lei până la ora 10:30.

De asemenea, se justifică aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii și pentru fapta contravențională constând în lipsa afișului conținând atenționarea clienților pentru solicitarea și păstrarea bonului fiscal, întrucât din controlul efectuat, în general, rezultă că petenta nu a avut o atitudine diligentă față de respectarea obligațiilor sale în calitate de comerciant, motiv pentru care nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment.

În concluzie, procesul verbal __________ nr. xxxxxxx din data de 24.12.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este justificată, motive pentru care se impune menținerea sa, urmând a se respinge plângerea, ca neîntemeiată.”

Petenta ________________ a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M_______ prin care a solicitat modificarea in tot a sentintei apelate si admiterea plangerii contraventionale.

In motivarea cererii de apel s-a apreciat ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica. Apreciaza apelanta ca in mod nelegal a respins instanta de fond exceptia nulitatii absolute a procesului verbal pentru indicarea gresita a punctului d elucru , apreciind ca este vorba despre o eroare materiala care nu poate duce la nulitatea procesului verbal conform art.17 din OG 2/2001.

Apreciaza apelanta ca indicarea gresita a punctului de lucru echivaleaza cu lipsa sediului acestuia, ceea ce atrage nulitatea absoluta a procesului verbal de contraventie.

Solicita sa se constate lipsa de temeinicie a procesului verbal de contraventie, sens in care arata ca la data de 24.12.2013 a avut loc o intrerupere a curentului electric la punctul de lucru , defectiune care a fost remediata in circa 2 ore. Precizeaza ca s-a depus la dosar dovada intreruperii curentului. Precizeaza ca din cauza emotiilor vanzatoarea a omis sa arate registrul special al casei de marcat. Cu privire la a doua fapta arata apelanta ca, cu o zi inainte sa facuse curatenie generala, se varuisera peretii, situatie in care s-a omis sa se afiseze afisajul cu privire laatentionarea clientilor pentru solicitarea si pastrarea bonului

fiscal.

In subsidiar a solicitat inlocuirea amenzii contraventionale cu avertismentul.

Cererea de apel a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei.

Intimata ANAF a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solciitat respingerea apelului ca nefondat, invocand ca prin apararile efectuate apelnat aface dovada faptului ca nu cunoaste legea si nu constientizeaza gravitatea faptei sale.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările partilor, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 479 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.

Raspunderea contraventionala a apelantei-petente a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxxx/24.12.2013, prin care a fost sancționată cu amendă de 10.000 de lei conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999, rep. și cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei conform disp. art. 11 alin. 1 lit. a din același act normativ.

S-a reținut că, la data controlului efectuat la punctul de lucru al societății situat în M_______, Piața Saturn nr. 2, s-a constatat că la data și ora controlului nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate către populație, fiind identificată în plus suma de 341 lei, care nu a putut fi justificată cu documente fiscale; totodată, s-a constatat că unitatea nu avea afișul privind atenționarea clientului de a păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate.

Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.

Cu privire la controlul de legalitate impus de art.17 din OG 2/2001 , in mod corect s-a constatat ca in cauza nu este incident niciunul din motivele de nulitate absoluta , prevazute in mod expres sub sanctiunea nulitatii absolute de catre art.17 dinOG 2/2001.

Astfel, critica apelantei ca indicarea gresita a punctului de lucru echivaleaza cu lips asediului prevazut ca motiv de nulitate absoluta prin art.17 din OG 2/2001 nu poate fi primita. Aceasta intrucat sediul la care se refera art.17 din OG 2/2001 este sediul societatii care are rolul de identificare a contravenientului. Instanta de control judiciar constata ca in cuprinsul procesului verbal a fost mentionat corect sediul contravenientului ca fiind loc.M_______, Soseaua Constantei, ____________, _____________________, acelasi sediul fiind indicat de catre petenta si in plangerea introductiva. Punctul d elucru la care s-a efectuat controlul nu se identifica cu sediul societatii, astfel incat , in conditiile in care punctul de lucru la care s-a efectuat controlul s-a mentionat gresit, incidenta nulitatii absolute poate interveni doar daca se face dovada vatamarii care nu ar putea fi inlaturat adecat prin anularea actului. Prin urmare, in mod corect a retinut prima instanta ca „eroarea privind adresa incorectă a punctului de lucru controlat nu a produs nicio vătămare concretă drepturilor petentei, în măsura în care reprezentantul acesteia a avut posibilitatea de a participa efectiv la derularea controlului și la completarea procesului”.

Eroarea materiala nu e doar evidenta ci si provocata intrucat in registrul unic de control pus la dispozitia organelor de control era inscrisa adresa punctului de lucru controlat ca fiind M_______, Piata Saturn, spatiul comercial nr.2.

In ceea ce priveste temeinicia faptelor retinute in sarcina petentei prin procesul verbal contestat, instanta de control judiciar retine ca sarcina probei revine petentului, acesta avand obligatia de a dovedi faptul ca cele consemnate in procesul verbal nu sunt conform realitatii. In conformitate cu disp.art.249 Cod proc.civila cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege. Or, s-a apreciat in mod corect de prima instanta ca, in raport de probele administrate in cauza, petentul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de temeinicie de care se bucura procesul verbal contestat si nu a facut dovada celor afirmate in sustinerea plangerii contraventionale.

Registrul special depus in copie la dosar nu va fi avut in vedere de instanta ca proba in dovedirea unei situatii de fapt contrare, instanta apreciind ca acesta a fost intocmit pro cauza. Mai mult, acesta nu indeplineste conditiile prevazute de art.6 alin.4 din HG nr.479/2003 in sensul ca nu este stampilat de catre organul fiscal la care utilizatorul este inregistrat ca platitor de impozite si taxe.

In ceea ce priveste declaratia martorei audiata in cauza, instanta de control retine ca prima instanta a facut o corecta apreciere a probei administrata in cauza, declaratia martorei fiind contradictorie sustinerilor din nota explicativa .

Dovada reparatiei la tabloul electric nu este de natura sa inlature raspunderea contraventionala in lipsa prezentarii organului de control a registrului special al casei de marcat.

Aplicand textele legale la situatia de fapt rezultata din probele administrate , in temeiul considerentelor aratate, instanta constata ca fapta savarsita de catre petent intruneste toate elementele constitutive ale contraventiei retinute in sarcina sa.

In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de ________________, JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx cu sediul in municipiul M_______, Soseaua Constantei, ____________,_____________________ in contradictoriu cu intimata ANAF avand CUI xxxxxxxx, cu sediul in Bucuresti, ___________________, sector 5, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1850/02.12.2014, pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica azi, 2.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E________ C______ I____-L____ O______-D__

GREFIER,

E______ D_____

Jud.fond. C-C. B_________

Tehnored.jud.decizie.E. C______

3.09.2015/4 ex.