DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA B____

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.xxxxx

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 11.11.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE – IONIȚI A____

GREFIER – M_______ A______-I____

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul D_______ P____, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Județean de Poliție B____.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au lipsit părțile.

Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 13 din R.O.I..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, acțiunea este timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru anulată de instanță, prin serviciul registratură la data de 05.11.2015 intimata a depus întâmpinare.

Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin.1 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial sa soluționeze prezenta cauză, în baza art. 32 din OG nr. 2/2001.

Instanța reține că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

În temeiul art. 238 alin. 1 C.proc.civ., instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen de judecată.

În baza art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că este admisibilă și că duce la soluționarea cauzei.

În privința intimatului, întrucât nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege, în baza art. 208 alin. 2 C.proc.civ., instanța constată decăderea acestuia din dreptul de a mai propune probe. Cu toate acestea, în temeiul art. 254 alin. 5 C.proc.civ., din oficiu, instanța dispune și administrarea probei cu înscrisurile depuse de către intimat, apreciind că este necesară soluționării cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 392 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 24.09.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul D_______ P____, în contradictoriu cu intimatul I__ B____, a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal __________ nr. xxxxxxx/06.09.2015 și a sancțiunilor dispuse prin acesta, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal cu sancțiunea avertismentului.

În fapt, a arătat că, pe 06.09.2015, dorind să reintroducă în curtea părinților săi ansamblul de vehicule format din tractor și remorcă, a fost acrosat din spate de un autoturism. La fața locului s-a prezentat un echipaj de poliție, care a încheiat procesul-verbal contestat.

A mai arătat că, prin procesul-verbal contestat, a fost sancționat pentru săvârșirea a trei contravenții: oprirea voluntară a unui vehicul în curbe sau în alte locuri cu vizibilitate redusă sub 50 m, lipsa documentelor cerute de lege și circulația pe drumurile publice cu un vehicul neasigurat pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație.

A menționat că procesul-verbal încheiat nu cuprinde obiecțiunile petentului și nici motivul pentru care a fost încheiat în lipsa acestuia. A precizat și că faptele reținute în sarcina lui nu corespund realității. În primul rând, a subliniat că zona în care era staționat se afla la o distanță de 200-300 m de curbă și că nu a staționat în mod voit, ci pentru a reintroduce mașina în curtea părinților săi. Referitor la cea de-a doua faptă, a evidențiat că nu e descrisă în procesul-verbal. În legătură cu cea de-a treia faptă, a atras atenția că nu circula cu ansamblul de vehicule, ci era staționat. Totodată, a invocat și prezumția de nevinovăție.

În privința capătului subsidiar de cerere, a arătat că avertismentul este suficient pentru a atinge rolul preventiv și represiv.

În drept, a invocat OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2001 și HG nr. 1391/2006.

Sub aspect probatoriu, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

A depus copii certificate pentru conformitate cu originalul după procesul-verbal contestat.

În temeiul art. 223 alin.3 C.proc.civ., a cerut judecarea cauzei în lipsă.

A achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, astfel cum impune art. 19 din OUG nr. 80/2013.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 05.11.2015, petentul I__ B____ a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În fapt, a motivat că la data de 06.09.2015, ora 15:00, petentul a condus ansamblul de vehicule format din tractor cu nr. de înregistrare BZ-463 și remorcă cu nr. de înregistrare BZ-467, pe DJ 205, în localitatea Greceanca, ________________ oprit în mod voluntar ansamblul pe marginea DJ 205 în curbă, moment în care remorca a fost acroșată de autoturismul marca Volskwagen, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX. La sosirea organelor de poliției, petentul nu a prezentat certificatele de înregistrare ale tractorului și remorcii și a declarat că nu are polițe de asigurare auto obligatorie.

Pentru nerespectarea prevederilor art. 142 lit. d din ROUG nr. 195/2002, i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 420 lei, pentru nerespectarea prevederilor art. 147 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002, i s-a aplicat avertisment, iar pentru nerespectarea prevederilor art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 1.000 lei.

A mai arătat că petentului i s-a adus la cunoștință conținutul procesului-verbal, dar acesta a refuzat să semneze, fapt confirm at de martorul M_______ A_____.

În drept, a invocat disp. art. 205-208 C.proc.civ.

A depus copie certificată pentru conformitate cu originalul după: procese-verbale de contravenție, declarație C______ V_______-T______, declarație D_______ P____, rapoarte agenți constatatori, cazier contravențional.

A cerut judecarea cauzei în lipsă.

La termenul de judecată din 11.11.2015, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse.

În privința intimatului, întrucât nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege, în baza art. 208 alin. 2 C.proc.civ., instanța a constatat decăderea acestuia din dreptul de a mai propune probe. Cu toate acestea, în temeiul art. 254 alin. 5 C.proc.civ., din oficiu, instanța a dispus și administrarea probei cu înscrisurile depuse de către intimat, apreciind că este necesară soluționării cauzei.

Analizând actele și lucrările din dosar, instanța reține următoarele:

Potrivit procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/06.09.2015, la data de 06.09.2015, ora 15:00, pe DJ 205, în localitatea Greceanca, _______________________ imobilului cu nr. 272, petentul a oprit în apropierea unei curbe, într-un loc cu vizibilitate redusă sub 50 m, ansamblul de vehicule format din tractor cu nr. de înregistrare BZ-463 și remorcă cu nr. de înregistrare BZ-467. Întrucât remorca a fost acroșată de autoturismul marca Volskwagen, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, la fața locului s-au prezentat organele de poliție, care au mai constat că petentul nu avea nici certificatele de înregistrare ale tractorului și remorcii, nici polița de asigurare auto obligatorie.

Pentru nerespectarea prevederilor art. 142 lit. d din ROUG nr. 195/2002, i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 420 lei, pentru nerespectarea prevederilor art. 147 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002, i s-a aplicat avertisment, iar pentru nerespectarea prevederilor art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 1.000 lei.

Petentul a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal menționat în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.

Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța observă că acesta a fost încheiat cu respectarea art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura olografă a agentului constatator.

Petentul subliniază că procesul-verbal nu cuprinde obiecțiunile petentului și nici motivul pentru care a fost încheiat în lipsa acestuia, fiind așadar încălcate disp. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001. Referitor la aceste motive de nelegalitate invocate, instanța arată că atrag sancțiunea nulității condiționat de probarea unei vătămări, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Or, în cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut această dovadă. Mai mult, chiar dacă petentul nu a putut să formuleze obiecțiuni în cuprinsul procesului-verbal, asta nu înseamnă că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât eventualele nereguli în legătură cu cele consemnate în procesul-verbal au putut fi invocate înaintea unei instanțe de judecată, pe calea plângerii contravenționale.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța trebuie să stabilească dacă situația de fapt descrisă în procesul verbal corespunde realității și dacă încadrarea în drept a faptei s-a realizat în mod corespunzător.

Instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt descrise până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta.

Este adevărat că, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectarea tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Totuși, în decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H______ și alții c. României, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Important este ca această prezumție să se aplice în limite rezonabile, ținându-se cont de miza concretă a procesului pentru individ și respectându-se dreptul la apărare.

În speța de față, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care agentul de poliție a încheiat procesul-verbal în baza propriilor constatări nu era necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către intimată, ci îi revenea acestuia obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice, probă pe care nu a făcut-o.

Fapta petentului de a opri în apropierea unei curbe, într-un loc cu vizibilitate redusă sub 50 m, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 99 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 142 lit. d din ROUG nr. 195/2002.

Potrivit art. 142 lit. d din ROUG nr. 195/2002, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în curbe și în alte locuri cu vizibilitate redusă sub 50 m, iar potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție oprirea neregulamentară. Contrar susținerilor petentului, oprirea unui ansamblu de vehicule pentru a-l introduce într-o curte cu spatele constituie o oprire voluntară, aspectele descrise nefiind de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei.

Fapta petentului de a nu avea certificatul de înregistrare al autoturismului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 101 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. c pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002, coroborat cu art. 147 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002.

Conform art. 147 alin.1 din R.O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare. În baza art. 101 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. c pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție refuzul înmânării actului de identitate, permisului de conducere, certificatului de înmatriculare sau de înregistrare, a celorlalte documente prevăzute de lege, la cererea polițistului rutier, precum și refuzul de a permite verificarea vehiculului.

Fapta petentului de a nu avea polița de asigurare întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.

Potrivit art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație.

Conform art. 48 din Legea nr. 136/1995, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta. Art. 64 alin. 1 prevede că încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.

Din coroborarea prevederilor legale expuse anterior rezultă că obligația de a asigura un vehicul pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule revine proprietarilor de vehicule, neprezentând relevanță dacă la momentul sosirii organelor de poliție vehiculul era staționat.

Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 statuează în sarcina instanței și obligația de a hotărî cu privire la sancțiunea aplicată pentru contravenția reținută.

Conform art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În baza art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

În cauza dedusă judecății, cu respectarea prevederilor legale, pentru încălcarea art. 147 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002, petentului i s-a aplicat avertisment, iar pentru încălcarea art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 1.000 lei. Instanța mai constată că sancțiunile sunt proporționale cu gravitatea faptelor și cu periculozitatea contravenientului. Mai mult, instanța apreciază că amenda de 1.000 lei se justifică, având în vedere că sancțiunile nu au doar un rol punitiv, dar și un rol preventiv-educativ. În speță, amenda se impune pentru a forma un spirit de responsabilitate și pentru a preveni săvârșirea de abateri similare.

Pentru încălcarea art. 142 lit. d din ROUG nr. 195/2002, petentului i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 420 lei, echivalentul a 4 puncte amendă. Art. 99 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002 statuează însă că oprirea neregulamentară se sancționează cu 2 sau 3 puncte amendă. În speță, fapta a fost săvârșită pe DJ 205, așadar pe un drum județean, nefiind incident art. art. 101 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a pct. 1 din OUG nr. 195/2002, care prevede că oprirea nejustificată sau circulația pe banda de urgență a autostrăzilor ori oprirea pe partea carosabilă a drumurilor expres sau a drumurilor naționale europene (E) constituie contravenție și se sancționează cu 4-5 puncte amendă. Instanța apreciază că o eventuală vătămare produsă petentului prin această neregularitate poate fi acoperită prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Față de aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D_______ P____, în contradictoriu cu I__ B____, împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/06.08.2015.

Instanța va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei aplicată prin procesul-verbal pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 142 lit. d din ROUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului, și va menține în rest procesul-verbal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D_______ P____ domiciliat în Ploiești, ______________________, _______________________ cu I__ B____ cu sediul în B____, _______________________-10, împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/06.08.2015.

Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei aplicată prin procesul-verbal pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 142 lit. d din ROUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului.

Menține în rest procesul-verbal.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria B____.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.

Președinte Grefier

Ioniți A____ M_______ A______-I____

Red. I.A. /Tehnored. I.A./4 ex/24.11.2015