DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1808

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.11.2015

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE: L_______ V______ M____

JUDECĂTOR: A___ J______ N___

GREFIER: A______ G___

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, formulat de apelantul – intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ C________, cu sediul în C________, _____________________, în contradictoriu cu intimata – petentă _______________________, cu sediul în C________, ______________________. 109, ___________________, județul C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr 2937/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C________.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului contencios contravențional de față:

Prin sentința civilă nr.2937/13.03.2015, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta _________________________ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit de agenții constatatori din cadrul ITM C________ la 26.11.2014. S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „Avertisment”.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/26.11.2014, petenta _______________________ a fost sancționată cu amendă în cuantum de xxxxx lei în temeiul art. 4 alin. 1 lit. a raportat la art. 9 alin. 2 lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011. În esență, în sarcina acesteia s-a reținut că în cazul a patru salariați individualizați în actul sancționator nu a înregistrat contractele de muncă în termenul legal, respectiv cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză.

Pentru analiza legalității acestuia vor fi avute în vedere dispozițiile art. 16 și 17 din actul normativ menționat anterior, în care sunt enumerate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție si stabilesc regimul nulității actului în cazul în care acestea lipsesc.

Instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat cuprinde mențiunile prevăzute la art. 17 sub sancțiunea anulării, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite și semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidența unei cauze de nulitate necondiționată de vătămare a acestui act. Totodată, petenta nu a invocat cauze de nulitate relativă ale procesului-verbal.

Cât privește temeinicia acestuia, instanța constată că potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011, angajatorul are obligația de a înregistra în registrul general de evidență a salariaților, târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză, a următoarelor mențiuni: elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spațiul Economic European - SEE; data angajării; perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea; funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C__) sau altor acte normative; tipul contractului individual de muncă; durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia, neîndeplinirea acestei obligații fiind incriminată contravențional și sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, astfel cum prevede art. 9 alin. 2 lit. a din același act normativ.

Potrivit contractelor individuale de muncă depuse la dosarul cauzei, instanța reține că salariații T____ D____, P____ I__ și Odica G______ M_____ au încheiat aceste convenții la data de 21.11.2014, urmând a începe efectiv activitatea la data de 24.11.2014, iar I________ M____ la data de 05.11.2014, cu începere de la data de 06.11.2014. Toate aceste persoane își desfășurau efectiv activitatea la data de 25.11.2014, data efectuării controlului de către inspectorii intimatei, aspect relevat de completarea și semnarea fișelor de identificare întocmite în urma controlului.

Totodată, observând cuprinsul extrasului din registrul electronic generat la data de 26.11.2014 (filele 59-60), instanța reține că transmisiunea datelor pentru cei patru angajați s-a făcut la data de 25.11.2014 pentru T____ D____, P____ I__ și Odica G______ M_____, respectiv la data de 20.11.2014 pentru I________ M____.

Aceste aspecte relevă neîndeplinirea de către angajator a obligației cuprinse de dispoziția legală citată anterior, acesta având obligația de a înregistra în registrul electronic contractele primilor trei salariați la data de 21.11.2014 (prima zi lucrătoare anterioară începerii activității), iar nu la 25.11.2014, aceasta fiind prima zi ulterioară începerii activității, iar pentru salariatul I________ la data de 05.11.2014, iar nu la data de 20.11.2014.

Apărările formulate de către petentă în sensul că a încheiat contracte de muncă cu toți lucrătorii găsiți la punctul de lucru nu sunt relevante pentru existența contravenției reținute în sarcina sa, care are ca obiect material netransmiterea acestor acte către registrul electronic, primirea la muncă a unei persoane fără a încheia cu aceasta un contract individual de muncă constituind o contravenție distinctă.

Față de cele reținute, instanța apreciază că în mod justificat s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011.

Analizând modul de individualizare al sancțiunii aplicate, instanța constată că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor comise, pentru această operațiune recurgându-se la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și anume împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Legiuitorul a instituit o amendă unică pentru fapta menționată anterior, în cuantum de xxxxx lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei.

Cu toate acestea, instanța are obligația de a verifica dacă sancțiunea aplicată îndeplinește exigențele legale menționate anterior față de fapta și împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită.

Sub acest aspect, instanța reține că petenta are un număr de 21 de angajați, pentru fiecare încheind un contract individual de muncă înregistrat în registrul electronic în conformitate cu dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 500/2011, cu excepția celor patru persoane în cauză, dintre care trei au început activitatea în ziua anterioară controlului. Având în vedere și înscrisurile depuse la filele 13-20 care dovedesc fluxul de lucrători, precum și contractul încheiat cu PFA S____ I____ care are ca obiect tocmai întocmirea unei evidențe a salariaților societății, instanța apreciază că pericolul social concret al faptei este unul scăzut, petenta neavând intenția de a eluda în vreun fel dispozițiile legale.

Față de aceste împrejurări, urmează a admite în parte plângerea formulată, și, în consecință, va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de xxxxx lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, organul constatator a declarat apel.

Apelantul organ constatator apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, invederând că amenda a fost aplicată în limitele legii, că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită de aceasta și este extrem de gravă, prin raportare și la numărul mare de contracte de muncă neînregistrate în condițiile și termenele prevăzute de HG 500/2011.

Legal citat, intimata- petentă nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.

Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp.art.479 c.pr.civ., Tribunalul constatată nefondat apelul.

Concluzia în acest sens este argumentată prin cele ce urmează:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/26.11.2014, _______________________ a fost sancționată cu amendă în cuantum de xxxxx lei în temeiul art. 4 alin. 1 lit. a raportat la art. 9 alin. 2 lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011. În esență, în sarcina acesteia s-a reținut că în cazul a patru salariați individualizați în actul sancționator nu a înregistrat contractele de muncă în termenul legal, respectiv cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.

În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.

Prin hotărârea supusă controlului judiciar, a fost admisă în parte plângerea, fiind reindividualizată sancțiunea contravențională.

Judecătorul fondului a reținut corect limitele investirii, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, nu a schimbat natura juridică sau conținutul actului juridic supus judecății.

Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat.

Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale, astfel că sub acest aspect criticile exprimate de apelantă sunt neavenite.

Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale, argumentată prin faptul că amenda a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, apare ca neîntemeiată.

Pentru ipoteza în care nu ar fi fost respectate limitele amenzii prevăzute de lege, soluția care se impunea era anularea actului sancționator, iar nu reindividualizarea sancțiunii.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicată intimatei petente, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Cu privire la acest aspect, au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și dispozițiile art. 7 alin. 3 din ordonanță, care prevăd că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.

Împrejurarea că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru menținerea amenzii, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptei prevăzute ca și contravenție. Or, la alegerea sancțiunii trebuie să se țină cont de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.

Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.

Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o limită minimă specială într-un cuantum atât ridicat nu este susceptibilă de a exclude, de plano, aplicarea sancțiunii cu avertisment.

Astfel, aplicarea legii se realizează nu numai în litera ci și în spiritul ei, iar neîndeplinirea cumulativă a acestor două cerințe conduce la nerespectarea principiului legalității.

Instanța constată astfel că amenda contravențională în cuantum de 40.000 de lei aplicată de agentul constatator, chiar și la această limită minimă stabilită de lege, este excesivă, având un regim mai drastic de executare chiar și decât amenda penală, pentru care legea penală permite suspendarea condiționată ca modalitate de executare.

Tribunalul constată că prima instanță a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 alin.3 din OG.2/2001 și apreciază – ca și judecătorul fondului, că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă –40.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale intimatei petente față de care nu s-a susținut și dovedit că s-ar afla într-o situație de recidivă contravențională

Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.480 alin.1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ C________, cu sediul în C________, _____________________, în contradictoriu cu intimata – petentă _______________________, cu sediul în C________, ______________________. 109, ____________, ________________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr 2937/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C________.

Definitivă .

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L_______ V______ M____ A___ J______ N___

GREFIER,

A______ G___

Jud.fond ArdeleanuV.A

Tehnored.jud.A___ N___

4 ex./18.11.2015

2 ______________