Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - apel - plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1861

Ședința publică din data de 02 decembrie 2015

Președinte: C_____ A___

Judecător: Z______ C_____

Grefier: C______ M______

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului în materie contravențională declarat de petenta C_______ Națională „Poșta Română” SA, cu sediul în București, ____________________, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 102 din data de 08 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, jud. Suceava.

Dezbaterile asupra apelului de față a avut loc în ședința publică din data de 11 noiembrie 2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru, 25 noiembrie 2015 și respectiv pentru astăzi, 02 decembrie 2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 16.09.2014, sub numărul de dosar XXXXXXXXXXXXXX, petenta C_______ Națională „Poșta Română” SA a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 20.08.2014, întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava și a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal contestat motivat de inexistența caracterului contravențional al faptei imputată și exonerarea petentei de la plata amenzii aplicate. În subsidiar, a solicitat să se dispună înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivare, petenta a arătat, în ceea ce privește excepția nulității procesului verbal de contravenție că agentul constatator nu a adus la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, cu privire la faptele consemnate în procesul verbal, iar prin această nesocotire se produce o vătămare contravenientului; cu toate că art. 19 din O.G. nr. 2/2001 permite încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului, această normă trebuie interpretată și înțeleasă în legătură cu prevederile art. 16 alin. 7, în sensul că încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului trebuie să fie urmare a refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fața agentului constatator, nu în sensul îngrădirii contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni.

Cu privire la excepția lipsei calității C_______ Națională „Poșta Română” SA ca subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, prin raportare la prevederile art. 16 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, petenta a arătat că, având în vedere prevederile art. 3 alin. 1, art. 4, art. 26 alin. 5 din Legea nr. 333/2003, contravenientul a fost identificat de agentul constatator ca fiind C_______ Națională Poșta Română SA și nu conducătorul unității.

A mai arătat că, și dacă s-ar invoca prevederile art. 61 alin. 2 din Legea nr. 333/2003, prin care legiuitorul a menționat că amenda poate fi aplicată și persoanei juridice, consideră că nu este vorba de o răspundere alternativă, care poate fi antrenată în funcție de aprecierea organului constatator, ci intenția legiuitorului a fost aceea de a fi identificată și o altă persoană responsabilă pentru cazurile când nu se prevede în textul normativ exact persoana responsabilă; a apreciat petenta că prin noile prevederi legislative din martie 2012 se conturează și mai bine intenția legiuitorului de a sancționa chiar conducătorul unității, având în vedere că prin Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 301/11.04.2012 se menține linia directoare stabilită prin Legea nr. 333/2003, considerându-se persoana responsabilă tot conducătorul unității.

În ceea ce privește excepția prematurității aplicării amenzii, raportat la termenul de 01.01.2015 acordat prin H.G. nr. 301/2012, petenta a arătat că în procesul verbal organul de poliție a precizat că în cadrul Oficiului Poștal nr. 3 Suceava s-a constatat că nu s-a asigurat unitatea cu sistem de detecție de efracție, care să fie conectat la un dispecer de monitorizare a alarmelor și intervenție în situația în care unitatea nu este asigurată cu grilaje metalice și încuietori sigure la toate ușile și ferestrele acesteia. Petenta a considerat că termenul prevăzut de art. 7 din H.G. nr. 301/2012, modificat prin Hotărârea nr. 1017/2013 și Hotărârea nr. 361/214, este un termen legal suspensiv care indică data, până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ; răspunderea unităților poate fi angajată numai după data împlinirii termenului, dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ. A mai precizat că în cazul unei societăți comerciale cu capital de stat hotărârile, inclusiv cele de achiziționare sunt limitate de adunarea generală a acționarilor.

De asemenea, a precizat că H.G. nr. 301/2012, modificată prin Hotărârea nr. 316/2014, a intrat în vigoare la data de 16.06.2012, legiuitorul acordând termen până la 01.01.2015 pentru _________________________ companiilor în privința prevederilor legale de pază și securitate; ori, după cum se poate observa agentul constatator a încheiat procesul verbal la data de 07.07.2014, anterior expirării termenului legal de intrare în vigoare a actului normativ.

Petenta a arătat că, în ceea ce privește gradul de pericol social, acesta este un element important de analizat, considerând că și legiuitorul s-a raportat la această condiție atunci când a individualizat faptele, iar având în vedere faptul că la Oficiul Poștal nr. 3 Suceava există un sistem de alarmare sonoră și sunet ambiental, precum și un sistem de control acces, consideră petenta că se impune anularea procesului verbal de contravenție pe considerentul lipsei gradului de pericol social creat prin fapta contravențională.

Intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și nelegală și menținerea procesului verbal de contravenție și implicit sancțiunea aplicată. De asemenea a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale.

Pe fondul plângerii, intimatul a arătat că, în noaptea de 19/20.08.2014 prin escaladarea și distrugerea unui geam de la etajul 1 al imobilului, persoane necunoscute au intrat în incinta Oficiului Poștal nr. 3 – Ghișeul Exterior nr. 1 Suceava, care nu era asigurat cu pază umană sau sistem tehnic de alarmă la efracție, de unde au sustras mai multe bunuri și valori; în data de 20.08.2014, în cadrul verificărilor privind condițiile care au generat/favorizat comiterea furtului menționat s-a constat faptul că unitatea poștală nu era prevăzută cu sistem de alarmă, cu toate că la controlul anterior efectuat în data de 22.04.2013 (în urma comiterii unui alt furt din incinta oficiului poștal), prin procesul verbal de control nr. xxxxxx/2013, s-a stabilit ca sarcină instalarea unui sistem de alarmă, fără ca unitatea să fie sancționată contravențional în baza Legii nr. 333/2003.

A mai precizat că dacă petenta ar fi respectat prevederile legale în materie și sarcinile trasate, instalând un sistem de alarmă la efracție la OP 3 – Ghișeul nr. 1 Suceava, se putea preveni săvârșirea infracțiunilor de furt menționate anterior; controlul efectuat în data de 20.08.214 a fost materializat prin procesul verbal de control nr. 420 din data de 20.08.2014, care a fost semnat de către oficiantul I______ T______ A_____ – S_____, ca reprezentant al persoanei juridice CN Poșta Română, proces verbal care constituie anexă la procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 20.08.2014.

Intimatul a mai arătat că, urmare a celor constatate, la data de 20.08.2014, C_______ Națională „Poșta Română” SA a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 2000 lei, în baza art. 58 pct. 1 lit. a) raportat la art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003, sancționat de art. 59 pct. 1 lit. b) din același act normativ și art. 3 alin. 1 raportat la art. 13 alin. 5 din H.G. nr. 301/2012, sancționat de art. 4 alin. 1 lit. b) din H.G. 301/2012.

Cu privire la lipsa mențiunilor contravenientului în procesul verbal, aceasta se datorează faptului că procesul verbal de contravenție s-a încheiat în lipsa directorului general al CN Poșta Română, de față fiind I______ – T______ A_____ – S_____, oficiant angajat al CN Poșta Română, OP 3 – Ghișeul nr. 1 Suceava, care a semnat și procesul verbal de control, anexă la procesul verbal ce face obiectul prezentei plângeri. A mai precizat intimatul că în cadrul controalelor efectuate la structurile teritoriale ale petentei, nicio persoană fizică cu funcție de conducere nu și-a asumat responsabilitatea realizării obligației prevăzute de art. 3 pct. 3 din Legea nr. 333/2003, pe motiv că toate achizițiile de bunuri și servicii se efectuează de persoana juridică CN Poșta Română.

Intimatul a arătat că, având în vedere aspectele menționate și ținând cont de faptul că legiuitorul a statuat că sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice, fără a menționa în mod expres situațiile în care se aplică persoanelor juridice sau fizice, consideră că subiectul activ al contravenției este persoana juridică CN Poșta Română, reprezentantă de conducătorul unității.

Cu privire la faptul că termenul de realizare a măsurilor de securitate prevăzute de H.G. nr. 301/2012 – conectarea sistemului de alarmă la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenție care a fost prelungit până la data de 01.01.2015, a arătat că, prin procesul verbal de contravenție s-a stabilit avertismentul pentru nerealizarea acestei sarcini, întrucât unitatea se încadrează în categoria unităților cu risc ridicat de efracție, iar oficiul poștal amintit a făcut obiectul a două infracțiuni de furt în anii 2013 și 2014.

Prin sentința civilă nr. 102 din data de 08 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava, a fost admisă în parte plângerea contravențională, anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 20.08.2014, în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. 1 raportat la art. 13 alin. 5 din H.G. nr. 301/2012 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. b) din același act normativ, fiind menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, petenta C_______ Națională „Poșta Română” SA a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei și cu avertisment, constatându-se că, în data de 19.08.2014, în municipiul Suceava, la OP 3 – Ghișeu nr. 1, nu a asigurat unitatea cu sistem de a efracției care să fie corectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenției, în măsura în care unitatea nu este asigurată cu grilaje metalice și încuietori sigure la toate ușile și ferestrele acesteia, fapte prevăzute de dispozițiile art. 58 pct. 1 lit. a) raportat la art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 și ale art. 3 alin. 1 raportat la art. 13 alin. 5 din H.G. nr. 301/2012 și sancționate potrivit dispozițiilor art. 59 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 333/2003 și art. 4 alin. 1 lit. b) din H.G. 301/2012.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014 nu a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând că reprezentantul petentei nu este de față, sens în care a apelat la un martor asistent.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014, pentru contravenția prevăzută de dispozițiile art. 58 pct. 1 lit. a) raportat la art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 59 pct. 1 lit. b) din același act normativ, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei C_______ Națională „Poșta Română” SA a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Cu privire la cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentei, instanța de fond a reținut că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014 a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 2 și 5 din O.G. nr. 2/2011, fiind încălcat principiul legalității sancțiunii contravenționale.

Cu privire la acest principiu, instanța de fond a reținut că acesta rezultă atât din dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 2/2001, cât și din dispozițiile art. 5 din același act normativ, care impun două tipuri de obligații, unele ce revin organelor legiuitoare în materia contravențiilor, iar altele ce revin organului ce aplică sancțiunile contravenționale.

În raport de organele din ultima categorie, principiul legalității le impune nu doar să aplice una dintre sancțiunile generale cuprinse în art. 5 din O.G. nr. 2/2011, ci să aplice una dintre sancțiunile stabilite pentru contravenția pe care o sancționează. De asemenea, sancțiunea aplicată trebuie să se încadreze între limitele legale prevăzute pentru fapta respectivă, nefiind posibilă nici urcarea peste maximul stabilit și nici coborârea sub minimul legal.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că principiul legalității sancțiunii contravenționale constă, pe de o parte, în faptul că nicio persoană nu poate să răspundă contravențional în lipsa unei norme care să stabilească împrejurarea că fapta comisă este contravenție, iar pe de altă parte, în faptul că nicio persoană nu poate fi sancționată cu o sancțiune contravențională pe care legea nu o prevede.

Fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost încadrată în dispozițiile art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 raportat la art. 13 alin. 5 din anexa la H.G. nr. 301/2012.

Contravenienta a fost sancționată potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. b) din H.G. nr. 301/2012.

Instanța de fond a reținut și dispozițiile art. 7 alin. 1 din .G. nr. 301/2012.

În consecință, instanța de fond a apreciat că petenta a fost sancționată în mod greșit aplicându-i-se o sancțiune pentru o faptă contravențională cu privire la care legiuitorul a stabilit un termen de la care se pot aplica sancțiuni contravenționale. Astfel, reiese din textul mai sus arătat că petenta beneficia de un termen, respectiv până la 01.01.2015, pentru ca modul său de funcționare să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 301/2012.

Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a constatat că în prezenta cauză este incident un caz de nulitate virtuală, respectiv încălcarea principiului legalității sancțiunii contravenționale aplicate, vătămarea fiind dovedită, în sensul că au fost afectate interesele petentei, și neputând fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014.

Cu privire la critica adusă de către petentă procesului verbal contestat în sensul că agentul constatator avea obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța de fond a amintit că, potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare; obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Din textul legal mai sus menționat, instanța de fond a apreciat că agentul constatator nu avea obligația legală de a convoca societatea petentă pentru a-i oferi posibilitatea de a formula obiecțiuni, legiuitorul oferind dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare atunci când contravenienta este prezentă. Pe cale de consecință, instanța de fond a considerat că apărarea petentei este neîntemeiată, agentul constatator făcând mențiunea în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014 că reprezentantul legal al societății petente nu este de față pentru a formula obiecțiuni.

Instanța de fond a reținut că dreptul la apărare al petentei (exprimat inclusiv prin posibilitatea de a formula obiecțiuni în cadrul procesului-verbal) este pe deplin asigurat prin dreptul acestuia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază ca necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal. Prin urmare, în acest caz nu s-a produs vreo vătămare petentei care să impună anularea actului.

În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că nu are calitatea de a fi subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, persoana responsabilă fiind conducătorul unității, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 333/2003.

De asemenea, instanța de fond a reținut disp. art. 50 din Legea nr. 333/2003 stabilește obligațiile conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. 1 precum și disp. art. 58 lit. a) și f) din Legea nr. 333/2003..

Față de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța de fond a apreciat că în mod corect a fost reținută calitatea petentei de subiect activ al contravenției, sancțiunea contravențională pentru fapta prevăzută la art. 58 lit. a) din Legea nr. 333/2003 putând fi aplicată și persoanei juridice. Pe cale de consecință, instanța va respinge, ca neîntemeiată, apărarea formulată de către petentă.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție cu privire la relațiile de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și de protecție a persoanelor, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate și autenticitate de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se impune cu forță superioară.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Astfel, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat că petenta C_______ Națională „Poșta Română” SA nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014, reținându-se că, în data de 19.08.2014, în municipiul Suceava, la OP 3 – Ghișeu nr. 1, petenta nu a asigurat unitatea cu grilaje metalice și încuietori sigure la toate ușile și ferestrele acesteia.

Instanța de fond a reținut că situația de fapt astfel cum a fost reținută în procesul verbal contestat a fost susținută de înscrisurile depuse de către intimat la dosar.

Mai mult, instanța de fond a constatat că petenta nu a negat situația de fapt reținută în sarcina sa, ci a formulat apărări cu privire la calitatea de subiect activ, precum și cu privire la proporționalitatea sancțiunii.

În raport de cele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că nu a fost făcută dovada care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța de fond a considerat că petenta C_______ Națională „Poșta Română” SA se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, respectiv pentru contravenția prevăzută de dispozițiile art. 58 pct. 1 lit. a) raportat la art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 59 pct. 1 lit. b) din același act normativ.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța de fond a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentei, față de criteriile prevăzute de O.G. nr. 2/2001.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța de fond a apreciat că aplicarea unei sancțiuni cu avertisment trebuie să-și aibă fundamentul în existența unor circumstanțe de natura a imprima faptei săvârșite un pericol social scăzut, însă din descrierea faptei reținute în sarcina petentei astfel cum a fost consemnată de agentul constatator nu reies astfel de circumstanțe. Mai mult, instanța de fond a constatat că prin procesul verbal din data de 22.04.2013, intimatul a stabilit în sarcina petentei obligația de a completa măsurile de securitate și de a asigura punctul de lucru cu sistem de alarmă.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel petenta C_______ Națională „Poșta Română” SA. București.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 20.08.2014, cu exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 2.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că instanța de fond nu a reținut și analizat faptul că a invocat excepția prematurității aplicării amenzii raportat la prelungirea termenului pentru 01.01.2015 acordat din HG nr. 301/2012, instanța de fond pronunțându-se doar cu privire la nerespectarea de către agentul constatator a condițiilor de legalitate la încheierea procesului verbal în raport de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, reținând că actul de sancționare a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și că fapta întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată, iar amenda a fost aplicată în limitele prevăzute de lege.

Totodată instanța de fond a apreciat în ceea ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, faptul că în raport de gradul social al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire și de lipsa unei urmări imediate, că scopul sancțiunii nu poate fi atins decât prin aplicarea amenzii. Acestea au fost aspectele pe care instanța de fond le-a reținut, analizat și în considerarea cărora a pronunțat sentința.

Instanța de fond trebuia să analizeze toate motivele invocate și să se pronunțe asupra tuturor acestora, cu arătarea totodată a motivelor pentru care a procedat la respingerea unora dintre ele.

Arată că apărarea de fond potrivit căreia sancțiunea amenzii contravenționale a fost prematur aplicată, a fost făcută în temeiul articolelor de lege pe care le-a invocat, respectiv art. 7 alin. 1 din HG nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 modificată prin HG nr. 361/20.04.2014, de unde rezultă că aceste unități, în rândul cărora se înscrie și CN Poșta Română SA trebuie să fie organizate potrivit criteriilor stabilite de actele normative invocate.

În acest sens, s-a stabilit și termenul limită de 01.01.2015 înlăuntrul căruia unitățile respective trebuie să ia toate măsurile necesare în vederea respectării obligațiilor impuse.

La stabilirea termenului s-a avut în vedere multitudinea operațiilor impuse, care necesită timp, personal suplimentar, cât mai cu seamă fonduri corespunzătoare.

Este evident că acest termen este unul legal suspensiv și ca urmare, faptele prevăzute de HG nr. 301/2012 nu constituie contravenții în interiorul perioadei de până la împlinirea acestuia, astfel că fapta pentru a fost sancționată, din data de 17.09.2014 nu reprezintă contravenție.

Intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a depus la dosar întâmpinare (fila 23).

Față de motivele de apel invocate de petentă în cererea de apel, consideră că acestea sunt nefondate, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, instanța analizând în mod corect, legalitatea și temeinicia procesului verbal, inclusiv prin prisma practicii CEDO, concluzionând în mod corect, că actul de constatare va fi menținut în parte.

Cu privire la celelalte dispoziții menținute,apreciază că actul de constatare în cauză beneficiază de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care este un mijloc de probă suficient, sarcina probei contrare revenind petentei care, prin orice mijloc de probă, inclusiv alte prezumții să facă dovada că cele constatate în mod direct și nemijlocit de agentul constatator nu corespund adevăratei situații de fapt. Până în acest moment. Petenta nu a propus probe care să dovedească o altă situație de fapt.

Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.

Petenta C_______ Națională „Poșta Română” SA. București a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cererea de apel.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 28.08.2014 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, petenta C_______ Națională „Poșta Română” SA a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei și cu avertisment, constatându-se că, în data de 19.08.2014, în municipiul Suceava, la OP 3 – Ghișeu nr. 1, nu a asigurat unitatea cu sistem de a efracției care să fie corectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenției, în măsura în care unitatea nu este asigurată cu grilaje metalice și încuietori sigure la toate ușile și ferestrele acesteia, fapte prevăzute de dispozițiile art. 58 pct. 1 lit. a) raportat la art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 și ale art. 3 alin. 1 raportat la art. 13 alin. 5 din H.G. nr. 301/2012 și sancționate potrivit dispozițiilor art. 59 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 333/2003 și art. 4 alin. 1 lit. b) din H.G. 301/2012.

Tribunalul constată că prezentul apel vizează doar soluția instanței de fond de respingere a plângerii contravenționale în ceea ce privește fapta prevăzută de art.58 pct.1 lit.a raportat la art. 3 alin.3 din Legea 333/2003 întrucât pentru fapta prevăzută de art. 3 alin. 1 raportat la art. 13 alin. 5 din H.G. nr. 301/2012 și sancționate potrivit dispozițiilor art. 59 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 333/2003 și art. 4 alin. 1 lit. b) din H.G. 301/2012, instanța de fond a admis plângerea petentei apelante și anulat procesul verbal de contravenție.

Așadar , Tribunalul va analiza apelul formulat doar cu privire la fapta prevăzută de art.58 pct.1 lit.a raportat la art. 3 alin.3 din Legea 333/2003 reținută în procesul verbal de contravenție.

Potrivit art.58 pct.1 lit.a raportat la art. 3 alin.3 din Legea 333/2003 , constituie contravenție la prezenta lege neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3, respectiv la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora fiind obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.

Ori în privința acestei fapte, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond ca fiind legal și temeinic procesul verbal de contravenție, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu de către Tribunalul..

Tribunalul reține ca și instanța de fond că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenție împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate, respectiv de înscrisurile depuse de intimată la dosar. Mai mult, instanța constată că petenta apelantă nu a negat situația de fapt reținută în sarcina sa, ci a arătat că față de dispozițiile legale incidente petenta nu poate fi subiect activ al contravenției.

Tribunalul nu poate reține această susținere a apelantei petente în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 2 din Legea nr. 333/2003 sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice, prin urmare subiect activ al contravenției poate fi și apelanta C_______ Națională „Poșta Română” S.A., nu doar conducătorul petentei.

Prin apelul declarat apelanta a criticat faptul că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art.7 alin.1 din HG 301/2012 care prevede că începând cu data de 1 ianuarie 2015, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, republicată, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.

Fapta petentei constă în faptul că la data de 19.08.2014, în municipiul Suceava, la OP 3 – Ghișeu nr. 1 nu a asigurat unitatea cu grilaje metalice și încuietori sigure la toate ușile și ferestrele acesteia.

Ori normele metodologice avute în vedere de H.G. nr. 301/2012 nu fac referire și la obligația conducătorilor unităților de a executa împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor

Astfel , termenul de implementare stabilit în art. 7 din H.G. nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 1.017/11.12.2013 nu anulează obligațiile care îi revin petentei apelante în baza art.58 pct.1 lit.a raportat la art. 3 alin.3 din Legea 333/2003 .

Instanța constată că reiese din textul mai sus arătat că petenta beneficiază de termenul de 24 de luni pentru ca modul său de funcționare, în ce privește mijloace de protecție și de alarmare împotriva efracției să fie potrivit cerintelor stabilite în normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 1.017/11.12.2013, dar acest termen de 24 de luni nu se aplică și pentru ca petenta să asigure unitatea cu grilaje metalice și încuietori sigure la toate ușile și ferestrele acesteia.

Ar însemna că pâna la data de 01.01.2015 unitățile respective să nu aibă obligația de a asigura minima pază a unităților și bunurilor și să nu răspundă pentru obligația respectivă, golind astfel de conținut contravenția prevăzută de art.58 lit.a rap. la art. 3 alin.3 din Legea 303/2003.

Față de cele de mai sus , susținerile apelantei sunt neîntemeiate raportat la fapta prevăzută de art.58 pct.1 lit.a raportat la art. 3 alin.3 din Legea 333/2003 .

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul apreciază că nu se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate petentei.

Tribunalul apreciază că aplicarea unei sancțiuni cu avertisment trebuie să-și aibă fundamentul în existența unor circumstanțe de natura a imprima faptei săvârșite un pericol social scăzut, însă din descrierea faptei reținută în sarcina petentei astfel cum a fost consemnată de agentul constatator nu reies însă circumstanțe deosebite care să imprime faptei o gravitate scăzută, iar petenta nu a făcut dovada unor astfel de circumstanțe. Mai mult, instanța arată că gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat având în vedere că tocmai lipsa grilajelor metalice și încuietorilor sigure la toate ușile și ferestrele acesteia au facilitat comiterea unor furturi din incinta apelantei (f.21 ds. fond).

D____ urmare, critica formulată de apelanta-petentă este nejustificată, sentința apelată fiind găsită legală ,temeinică și judicios motivată în raport de situația de fapt reținută pe baza complexului probator, drept pentru care, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul în materie contravențională declarat de petenta C_______ Națională „Poșta Română” SA, cu sediul în București, ____________________, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 102 din data de 08 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 02 decembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

C_____ A___ Z______ CorinaCiobanu M______

Red.C.A.

Jud. fond Timiță O.E.

Tehnored.C.M.

4 ex./11.12.2015