document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI.

Sentinta civila Nr. xxxxx/2015

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE O______ M______ D____

Grefier M_____ S_________

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe petent R_____ O______ domiciliu ales și pe intimat D_______ G_______ DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PVC PBX xxxxxx

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.11.2015 , fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre cand, având nevoie de timp pentru a delibera, instanta a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2015 cand a hotarat urmatoarele.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 06.08.2015 sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petenta R_____ O______ în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B – Brigada de Poliție Rutieră, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr.xxxxxx din data de 22.07.2015.

În fapt, petenta a arătat că, într-adevăr purta o conversație telefonică fără utilizarea unui dispozitiv de tip ,,mâini libere,, dar nu se afla în mers, ci staționa în intersecția Calea Victoriei cu Ș______ V___.

Petenta și-a întemeiat în drept plângerea pe disp. art.15 și urm, art.31 din OG 2/2001.

În dovedirea plângerii sale, legal timbrată, petenta a depus în copii certificate procesul-verbal contestat și dovada achitării sumei de 105 lei – f.3-4.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată – f.15-16.

Intimata a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal _________ nr.xxxxxx din data de 22.07.2015 s-a constatat că în data de 22.07.2015 petenta a condus auto nr.XXXXXXXXX și a folosit telefonul mobil fără a avea dispozitivul tip mâini libere.

În sarcina petentei au fost reținute faptele prevăzute de art.36 alin.3 din OUG 195/2002 R.

Petentei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 210 lei.

Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petentă cu obiecțiuni.

Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit, iar cele constatate de către agentul rutier sunt susținute cu mijloace de probă.

În conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor care reglementează condițiile pentru încheierea sa valabilă, și anume dispozițiile art. 17 din același act normativ. Cu privire la condițiile prevăzute de art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiții trebuia să fie invocată de petent și totodată acesta trebuia să dovedească vătămarea suferită ca urmare a eventualei neindicări a unei mențiuni în procesul-verbal și că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea procesului-verbal, astfel cum s-a statuat și prin decizia nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii).

În privința temeiniciei procesului-verbal, trebuie arătat că, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că, situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.

Cu titlu preliminar, instanța reține că, potrivit art. 249 C.pr.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În continuare, instanța apreciază că procesul-verbal atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, fiind un act autentic întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.

Astfel, fapta a fost constatată personal de către agentul constatator, acesta având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petentă prin săvârșirea contravenției.

În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).

Această interpretare nu este contrară drepturilor și garanțiilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În primul rând, drepturile și garanțiile stabilite în Convenție nu sunt absolute, cu excepția dreptului de a nu fi supus torturii. În al doilea rând, statele se bucură de o marjă de apreciere în cea ce privește restrângerea, in concreto, a drepturilor și garanțiilor, atunci când se urmărește realizarea unui scop legitim, iar restrângerea este prevăzută de lege, proporțională și necesară într-o societate democratică. Din această perspectivă, nevoia combaterii fenomenului contravențional se subsumează conceptului de scop legitim, iar restrângerea este proporțională – petenta având dreptul să conteste procesul-verbal de sancționare contravențională, după cum s-a întâmplat în cauza de față.

În cauza de față, instanța apreciază că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, însă din analiza ansamblul materialului probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal.

În raport de cele ce preced , de textele de lege menționate, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.

Instanța va lua act că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea, privind pe petent R_____ O______ domiciliu ales sector 1, București, ______________________-41, ____________, ____________ intimat D_______ G_______ DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul in sector 3, București, ________________________. 9-15ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2015.

P_________ GREFIER

RED.TH.RED.D.O. M .

4 EX . 31.12.2015