Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3803/2015

Ședința publică de la 03 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ D_________

Judecător A______ M_____ P______

Grefier M______ L___

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul T___ G_______ A________ împotriva sentinței civile nr. 469/12.05.2015, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES BIROUL RUTIER CURTEA DE ARGES, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant T___ G_______ A________, lipsă fiind intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES BIROUL RUTIER CURTEA DE ARGES si martorul G______ I__.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a restituit citația emisă martorului G______ I__ cu mențiunea – destinatar necunoscut .

Tribunalul, potrivit art. 219(1) cpc, procedează la verificarea identității apelantului petent.

Apelantul petent învederează instanței că nu a lua legătura cu martorul G______ I__ și că nu știe altă adresă la care acesta ar locui, nefiind în măsură să indice ____________________________, ci decât faptul că locuiește în __________________________ ( unde a fost citat pentru acest termen de judecată) .

Tribunalul constată imposibilitatea audierii martorului G______ I__, reținând culpa apelantului petent care nu a făcut dovada demersurilor pentru aflarea domiciliului martorului.

Apelantul petent arată că nu mai are cereri de formulat.

Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul petent T___ G_______ A________ solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul, învederând că agentul constatator putea să facă dovada faptului că a părăsit locul indicat de acesta în primul proces verbal de contravenție și nu în cel de-al doilea proces verbal de contravenție . Arată că în realitate a părăsit locul respectiv cu acordul agentului de poliție.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXX/31.07.2014 pe rolul Judecătoriei P______, petentul T___ G_______ A________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES BIROUL RUTIER CURTEA DE ARGES a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/24.07.2014.

In fapt a arătat că a fost sancționat contravențional cu amendă de 360 lei, și reținerea permisului de conducere. A învederat că situația reținută nu corespunde realității.

Petentul si-a întemeiat în drept plângerea pe OG 2/2000 privind regimul juridic al contraventiilor, ROUG 195/2002, art. 6 CEDO; art.20 din Constituția României, art. 137 C.p.c.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (f.3).

În dovedirea plângerii a depus la dosar înscrisuri.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești.

La termenul de judecată din data de 02.03.2015 Judecătoria P______ a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

La termenul din data de 20.04.2015 intimata a depus o nouă întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii petentului motivat de faptul că procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei constituie un înscris autentic în sensul art. 269 alin 1 C.p.c si se bucură de prezumtia de veridicitate si temeinicie cu privire la cele constatate si consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

La întâmpinare au fost anexate planșele foto extrase din înregistrarea aparatului radar, verificarea metrologică a acestuia și atestatul operatorului radar.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, modificată.

Prin sentința civilă nr. 469/12.05.2015, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost respinsă plângerea.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/24.07.2014, întocmit de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ BIROUL RUTIER CURTEA DE ARGES la data de 24.07.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 360 lei, în temeiul art.31 lit.a din OUG nr.195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 din OUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 23.07.2014, în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost oprit pentru controlul documentelor dar acesta a plecat de la fața locului fără a respecta indicațiile politistului, lăsând documentele personale si ale autoturismului.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a apreciat că acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.

In favoarea intimatului operează prezumtia instituită prin art 270C. pr. civ privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea înscrisului authentic care face dovada deplină, fată de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii. Prezumția aceasta are insă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia). Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

Instanța nu a reținut apărările petentului care arată că se afla în stare de necesitate transportând la spital o persoană care se simțea rău. Istanța constată că petentul nu a dovedit cu acte medicale această situație si totodată nu sunt îndeplinite condițiile stării de necesitate sub aspectul existentei unui pericol iminent si care nu poate fi înlaturat altfel, persona bolnavă având posibilitatea să apeleze la o ambulanță.

Instanta a retinut ca agentul constatator a facut o corecta individualizare a sanctiunii, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, fiind binecunoscut faptul că viteza excesivă este principala cauză a accidentelor rutiere.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul T___ G_______ A________, care susține:

Sentința este netemeinică și nelegală, deoarece în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu se indică perioada pentru care i se reține permisul de conducere.

Apelantul învederează că prima instanță nu i-a dat posibilitatea audierii martorului, apreciind greșit că este inutilă proba testimonială.

În această situație, apelantul nu a putut dovedi starea de necesitate și implicit lipsa de vinovăție.

Potrivit practicii instanțelor naționale și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sarcina probei în răsturnarea prezumției de legalitate a procesului verbal revine petentului, însă acesta a fost îngrădit de instanță prin faptul că nu i s-a permis audierea unui martor.

În subsidiar, apelantul solicită înlocuirea sancțiunilor principale și complementară, cu avertismentul, pe motiv că fapta prezintă un grad de pericol social scăzut.

În drept, apelul a fost întemeiat pe disp.art.466-482 Cod de procedură civilă.

In apel, intimatul IPJ Argeș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe motiv că apelantul nu a probat o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul verbal contestat.

Apelantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând sentința apelată și actele dosarului, tribunalul va reține:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/24.07.2014, întocmit de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ BIROUL RUTIER CURTEA DE ARGES la data de 24.07.2014, apelantul petent a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 360 lei, în temeiul art.31 lit.a din OUG nr.195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 din OUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 23.07.2014, în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost oprit pentru controlul documentelor dar acesta a plecat de la fața locului fără a respecta indicațiile politistului, lăsând documentele personale si ale autoturismului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că și faptele contravenționale privind regimul de circulație rutieră, intră în sfera acuzațiilor în materie penală, la care se referă primul paragraf al art.6 din Convenție, întrucât norma juridică sancționatoare are caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop represiv și preventiv.

În consecință, apelantului contravenient îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, între care se regăsește prezumția de nevinovăție.

Prin art.34 alin.1 din OG 2/2001, legiuitorul a conferit situației de fapt descrise în procesul verbal de contravenție o prezumție relativă de adevăr, care poate fi înlăturată prin proba contrară.

Prevederile art.34 alin.1 din OG 2/2001 și art.6 din CEDO nu sunt contradictorii, în sensul că prezumția de nevinovăție subzistă în toate cazurile , diferența constând în cui îi revine sarcina probei.

În privința contravențiilor la circulația rutieră, în care contravenientul este pus într-o imposibilitate absolută să probeze contrariul celor reținute în procesul verbal, sarcina probei revine organului constatator.

În cuprinsul plângerii (f.4) și al declarației din data de 24.07.2014 (f.9 – dosar după declinare), apelantul petent recunoaște că a părăsit locul unde a fost oprit în trafic pentru a prezenta actele la control, dar se apără pe motiv că nu i s-a interzis să părăsească locul unde era staționat.

Or, chiar și dacă s-ar admite că polițistul nu i-a interzis în mod expres apelantului să părăsească locul unde era oprit în trafic, tot nu s-ar ajunge la anularea procesului verbal de contravenție, întrucât din momentul în care apelantul a fost controlat și a prezentat actele, trebuia să aștepte în trafic să le și ia.

Apelantul s-a apărat susținând că a fost în stare de necesitate, întrucât transporta la ocazie o persoană, căreia i s-a făcut rău, motiv pentru care a părăsit locul unde a fost oprit, pentru a duce persoana respectivă la spital.

Pretinsa stare de necesitate nu a fost dovedită, întrucât în apel, s-a încuviințat apelantului proba cu persoana pe care a luat-o la ocazie, însă procedura de citare a acestui martor, s-a restituit cu mențiunea destinatar necunoscut la adresa indicată.

În aceste împrejurări, tribunalul a constatat imposibilitatea audierii martorului G______ I__, din culpa apelantului petent, care nu a făcut dovada demersurilor întreprinse pentru a afla domiciliul martorului.

Apărarea apelantului în sensul că prima instanță i-a îngrădit dreptul la apărare, întrucât nu i-a încuviințat audierea martorului, apare ca rămasă fără obiect prin prisma faptului că, în apel i s-a încuviințat această probă, însă administrarea ei nu s-a putut realiza din culpa apelantului petent, așa cum s-a arătat mai sus.

Apărarea apelantului în sensul că, deși în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a bifat reținerea permisului de conducere, totuși nu s-a indicat durata pentru care este reținut acesta, este nefondată.

Durata reținerii permisului de conducere este cea prev.de art.103 din OUG 195/2002, în raport de numărul punctelor de penalizare acumulate.

Cât privește individualizarea acțiunii în raport de principiul proporționalității, prev de art. 5 alin 5 din OG 2/2001 și de criteriile prev de art. 21 alin 3 din OG 2/2001, tribunalul reține că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, deoarece nerespectarea indicațiilor polițistului vădește o atitudine sfidătoare, motiv pentru care se apreciază că sancțiunile aplicate sunt temeinice si legale .

Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul T___ G_______-A________, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în _________________________________, numărul 2, județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 469/12.05.2015, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER CURTEA DE ARGES, cu sediul în municipiul Curtea de Argeș, _______________________, numărul 1, județul Argeș.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015

Președinte, C_______ D_________		Judecător, A______ M_____ P______
	Grefier, M______ L___

red.C.D.

dact.C.E.C./4 exp.

08.12.2015.