R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 611/2015

Ședința publică din data de 08 Octombrie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : A___ P______ M_____

JUDECĂTOR L__________ T___ B____

GREFIER I____ D____ M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta S.C. C______ C________ SRL, împotriva sentinței civile nr. 8289/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul M_________ BISTRIȚA - POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

Apelul s-a judecat în fond la data de 24 septembrie 2015, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 8 octombrie 2015.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 8289/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admisă excepția tardivității plângerii invocată de intimată. A fost respinsă plângerea formulată de petenta S.C. C______ C________ S.R.L. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ A MUN. BISTRIȚA, ca tardivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________, nr. xxxxx din data de 19.11.2012 (f. 15), petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 17 pct. 1 din H.C.L. nr. 153/2009, aplicându-i-se o amendă în cuantum de 1500 lei.

Potrivit art. 248 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Conform art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 „împotriva procesului-verbal de constatare și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.

Procesul-verbal _________, nr. xxxxx contestat în prezenta cauză a fost încheiat la data de 19.11.2012, în lipsă, contestatoarea nefiind de față.

Art. 27 din O.G. nr. 2/2001 statuează: „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.

Având în vedere acest text, instanța a reținut faptul că pentru a fi incidentă o comunicare valabilă a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, este necesar ca această comunicare să se realizeze prioritar prin poștă, cu aviz de primire, iar doar dacă această comunicare nu s-a putut realiza astfel să se procedeze la afișarea respectivului proces-verbal la sediul sau domiciliul contravenientului.

În acord cu cele reținute de instanță sunt și considerentele Deciziei nr. 10 din 10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 517 alin. 4 C.proc.civ. Decizia indicată a fost publicată ulterior încheierii procesului-verbal contestat în prezenta cauză, astfel în cauză nu se aplică cele reținute în considerentele acesteia, întrucât deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii nu au efect retroactiv.

În Decizia indicată s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Această Decizie a fost dată cu scopul de a pune capăt practicii neunitare în ceea ce privește modalitatea de comunicare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Astfel, chiar dacă Decizia nr. 10 din 10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii a fost publicată ulterior datei întocmirii procesului-verbal contestat în prezenta cauză, ținând cont de faptul că o decizie dată în recurs în interesul legii nu are caracter retroactiv, instanța împărtășește opinia potrivit căreia modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Instanța de fond a constatat că în prezenta cauză procesul-verbal contestat a fost comunicat cu respectarea considerentelor expuse anterior.

Astfel, conform înscrisurilor de la filele 81-82 din dosarul cauzei, s-a încercat comunicarea procesului-verbal _________, nr. xxxxx prin poștă cu aviz de primire. Așa cum se reține pe ștampila aplicată pe plic, procesul-verbal menționat a fost depus la poștă română la data de 20.11.2012 și s-a adresat destinatarei S.C. C______ C________ S.R.L., cu sediul în Cluj-N_____, ___________________, ________________. Se reține că destinatara a fost „lipsă la adresă, avizat 21.11.2012”. Procesul-verbal contestat după ce a fost păstrat la poșta română termenul prevăzut în acest sens pentru a da posibilitatea destinatarului să îl ridice, s-a aprobat înapoierea, întrucât a expirat termenul de păstrare.

Instanța a reținut că este incidentă situația neprezentării contravenientei la oficiul poștal, după avizare, să ridice plicul. Instanța apreciază că exista o obligație din partea contravenientei de a se prezenta la poștă și de a ridica plicul, fiind astfel avizată în acest sens. Această prezentare la poștă pentru ridicarea corespondenței reprezintă o obligație civică generală, aplicabilă oricărei persoane fizice sau juridice care nu a fost găsită la domiciliu sau sediu pentru a i se comunica corespondența destinată cu aviz de primire.

Petenta nu poate invoca propria culpă cauzată de neridicarea corespondenței, astfel la expirarea celor 7 zile, perioadă în care plicul a fost reținut la poștă pentru ridicare, există o prezumție că aceasta a luat la cunoștință de procesul-verbal contestat.

Cu toate că petenta avea obligația de a ridica de la poștă corespondența pentru care a fost avizată, instanța a reținut faptul că în cauza de față, ulterior expirării termenului de ridicare a corespondenței, s-a procedat la afișarea procesului-verbal de contravenție contestat, la data de 14.12.2012 astfel cum reiese din înscrisul de la fila 15.

Procesul-verbal contestat a fost afișat în prezența martorului asistent B____ A_____, martor a cărei audiere a fost inițial solicitată de petentă, iar ulterior prin notele de ședință de la filele 135-136 s-a opus audierii lui, întrucât este angajat al intimatei.

Instanța a procedat la audierea martorului asistent, întrucât în primul rând art. 19 din O.G. nr. 2/2001 prevede că nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, iar acest text se referă la întocmirea unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu la un proces-verbal de afișare. Mai mult, instanța a reținut că martorul asistent nu avea în cauza de față calitatea de agent constatator, având în vedere cele declarate de acesta în fața instanței.

Instanța a reținut că art. 315 alin. 1 C.proc.civ. prevede printre persoanele care nu pot fi ascultate ca martor la pct. 3 teza finală și cele aflate în legături de interese cu vreuna dintre părți. Iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că părțile pot conveni expres sau tacit să fie ascultate ca martori și aceste persoane. În cauza de față, petenta s-a opus audierii.

Cu toate acestea, instanța a reținut că nu se aplică în cauza de față interdicția vizată de art. 315 C.proc.civ., pentru următoarele considerente:

Dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fac parte integrantă din dreptul intern încă din anul 1994, în baza art. 11 din Constituție, iar în raport de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru determinarea existenței unei „acuzații în materie penală”, trebuie avute în vedere trei criterii: încadrarea juridică a măsurii litigioase în dreptul național, însăși natura acesteia și gravitatea „sancțiunii” (Escoubet împotriva Belgiei (MC), nr. xxxxx/95, pct.32, CEDO 1999-VII). De asemenea, aceste criterii sunt alternative, nu cumulative: pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală”. Acest fapt nu împiedică adoptarea unei abordări cumulative în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii referitoare la existența unei „acuzații în materie penală” (Jussila împotriva Finlandei [GC], nr. xxxxx/01, pct. 30-31, CEDO 2006-XIII).

În cauza de față instanța fondului reține că suntem în domeniul de aplicabilitate al art. 6 CEDO din prisma celui de-al doilea criteriu menționat. Astfel, amenda aplicată petentei în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplicau tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice aflate pe raza municipiului Bistrița. Este prevăzută o anumită conduită, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. De asemenea, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal. Instanța a avut în vedere și gravitatea sancțiunii aplicate, amendă în cuantum de 1500 lei.

Având în vedere faptul că procesul-verbal contestat poate fi încadrat în domeniul unei acuzații în materie penală, aceeași instanță a constatat că în Codul de procedură penală nu există o interdicție similară celei existente în procedura civilă, cu privire la persoanele care nu pot fi ascultate ca martor.

Astfel, instanța a reținut că martorul a declarat faptul că s-a deplasat împreună cu colegul său V___ A_____ la finalul anului 2012 pe __________________, imobil unde se aflau mai multe birouri. Martorul a precizat că s-a încercat de către colegul său pătrunderea în birouri, dar nu s-a putut acest lucru, deoarece ușile erau închise, iar întrucât nu era nimic afișat pe uși cu privire la denumirea vreunei firme, colegul său a procedat la afișarea procesului-verbal contestat pe ușa principală a imobilului. Acestea se coroborează cu cele reținute în procesul-verbal de afișare, anume „la sediul firmei nu era nimeni”.

Instanța a reținut că martorul a precizat, după ce i-a fost arătat înscrisul de către instanță, că îi aparține semnătura aflată pe procesul-verbal de afișare, la rubrica martor asistent.

Având în vedere cele declarate de martorul asistent, raportat și la procesul-verbal de afișare de la fila 15, instanța a reținut că în cauza de față procedura comunicării procesului-verbal de contravenție _________, nr. xxxxx din data de 19.11.2012, a avut loc cu respectarea prevederilor legale, astfel cum au fost acestea anterior reținute.

Instanța a constatat că procesul-verbal contestat a fost comunicat petentei cel mai târziu (având în vedere cele reținute anterior cu privire la obligația petentei de a ridica corespondența pentru care a fost avizată) la data de 14.12.2012, astfel conform art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cel mai târziu, din acest moment curge termenul de 15 zile de formulare a plângerii contravenționale.

Plângerea contravențională a fost formulată la data de 15.04.2013, întrucât aceasta este data la care a fost depusă la poșta română cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Cluj-N_____, astfel cum reiese din înscrisul de la fila 100 și din precizările de la fila 131.

Astfel, s-a constatat că la data depunerii la poștă a plângerii era împlinit termenul prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis excepția tardivității invocată de intimată prin întâmpinare și pe cale de consecință a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________, nr. xxxxx din data de 19.11.2012, ca tardivă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanta ________________________ solicitând, în principal, admiterea apelului și prin raportare la respingerea excepției tardivității și, ca urmare, să se dispună anularea hotărârii judecătorești atacate cu trimiterea spre rejudecare instanței de fond pentru administrarea probațiunii solicitate de apelantă și judecarea cauzei pe fondul ei, în subsidiar, admiterea apelului și ca urmare să se dispună modificarea hotărârii judecătorești atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată, în fond si apel.

În motivare, s-a arătat că prin cererea introductivă petenta a solicitat anularea procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxx emis Ia data de 19.11.2012 de către Poliția Locală a Mun. Bistrița, având în vedere că acesta este lovit de nulitatea absolută pentru motivele pe larg expuse, pe fond este netemeinic, dar a fost invocată și excepția de nelegalitate a HCL 153/2009 Bistrița, excepția prescripției răspunderii prescripția executării măsurii contravenționale.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

După administrarea probațiunii necesare, instanța de fond, făcând o aplicare greșită a normelor legale în vigoare respectiv încălcând în mod flagrant cerințele normelor în discuție, a admis excepția tardivității formulării cererii, precizând în esență că în baza dovezilor de la dosarul cauzei termenul de contestare a procesului verbal s-a împlinit anterior formulării cererii noastre.

Pentru a ajunge la această concluzie, în mod nelegal și totalmente partizan, instanța de fond nu a avut în vedere decât susținerile si actele prezentate de către intimată, acte ce nu pot dovedi faptul că procesul verbal atacat a fost comunicat apelantei în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fără a face referiri pertinente la precizările teoretice si probele depuse de apelanți în apărare.

Prin sentința civilă nr. 8289/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, instanța a admis excepția tardivității formulării plângerii contravenționale având în vedere probele ce au fost administrate în prezenta cauză.

Așa cum s-a arătat despre existența procesului verbal atacat a aflat doar în momentul în care i-a fost comunicată somația emisă în dosarul execuțional deschis pe rolul Municipiului Cluj-N_____, astfel că în termenul de 15 zile a formulat atât contestație la executare cât și plângere împotriva titlului executoriu, adică procesul verbal în speță, în baza dispozițiilor legale în materie. În această situație plângerea contravențională a fost disjunsă și comunicată Judecătoriei Bistrița spre competentă soluționare.

Primul aspect ce trebuia clarificat de către instanța de fond se raportează la soluționarea excepțiilor ce au fost invocate, sens în care instanța de judecată a soluționat excepția tardivității invocată de către intimată prin admiterea ei, considerând faptul că în prima fază s-a încercat comunicarea procesului verbal prin intermediul serviciului poștal, sens în care s-au avut în vedere înscrisurile de la fila 81-82, iar în cea de a doua fază acesta a fost comunicat prin afișare în baza mărturiei martorului care se află la dosarul cauzei.

Se menționează faptul că sarcina probei îi revine în totalitate intimatei, și se mai precizează faptul că s-a extins aplicabilitatea prezumției de nevinovăție din materia penală în materia contravențională în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Conform art. 6 paragrafele 1, 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Ozturk contra Germaniei (21.02.1984), Angel contra Olanda (8.06.1976) și Lauco contra Slovacia (02.09.1988), direct și prioritar aplicabile față de dreptul intern de către judecătorul național în cauza unor neconcordanțe între dispozițiile acestora și cele din dreptul european, reglementările legale calificate drept convenții în dreptul intern se încadrează în domeniul penal al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cată vreme săvârșirea faptelor incriminate de astfel de dispoziții atrage pentru autorul lor o pedeapsă care se urmărește a fi intimidantă și care de obicei consta în amendă, iar astfel de dispoziții se adresează tuturor persoanelor aflate în acea situație, iar nu unui grup restrâns de destinatari.

D____ consecință, prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 alin. 2 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este aplicabilă și în cazul faptelor sancționate contravențional în dreptul intern și atrage răsturnarea sarcinii probei în litigiile contravenționale.

In aceste condiții, persoana sancționată contravențional nu trebuie să facă proba nevinovăției sale, ci autoritatea din care face parte agentul constatator are obligația de a proba existența faptei, identitatea persoanei care a săvârșit-o și vinovăția acesteia.

Față de aceste mențiuni instanța de judecată, din analiza actelor de la dosarul cauzei, în speță filele 81-82 a constatat faptul că procesul verbal atacat ar fi fost comunicat prin intermediul serviciilor poștale, așa cum prevede dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001, precum și dispozițiile Deciziei nr. 10/2013 ICCJ prin care s-a soluționat recursul în interesul legii cu privire la modalitatea de comunicare a proceselor verbale contravenționale: adică prima dată se comunică prin poștă cu confirmare de primire, iar apoi dacă nu se reușește în prima variantă se apelează la afișarea acestuia la sediul contravenientului.

Și cu privire la acest aspect instanța de judecată consideră că prioritar trebuie verificat dacă s-a încercat comunicarea procesului verbal prin poștă cu confirmare de primire, demers cu care a fost de acord. D___ că, din păcate, instanța de judecată nu a analizat actele de la filele 81-82, pe care chiar își întemeiază motivarea, în mod corect pentru a considera că s-a încercat comunicarea procesului verbal atacat prin serviciul poștal cu confirmare de primire. Astfel că se analizează pe rând actele menționate, așa cum au fost acestea scanate:

- fila 81 - există o parte din presupusa confirmarea de primire care ar fi însoțit plicul prin care s-ar fi comunicat procesul verbal atacat. Un prim aspect se raportează la faptul că o confirmare de primire are două părți: - o primă parte în care se notează datele expeditorului și o a doua parte în care se notează datele destinatarului, în acest sens se depune la dosarul cauzei o confirmare de primire în original, necompletată. Se arată faptul că la dosar este depusă doar cea de a doua parte - adică cea în care se completează datele destinatarului. Din lecturarea acesteia se poate observa faptul că nu este făcută dovada comunicării PV. În acest sens se arată faptul că tot pe această parte există o rubrică, ultima, în care se specifică motivul nepredării (dacă este cazul), rubrică ce este în mod obligatoriu completată de către lucrătorul poștal la momentul respectiv, în care este precizat motivul nepredării precum și aplicarea ștampilei oficiului poștal și a „semnăturii factorului poștal. Prin raportare la speța de față se poate observa faptul că această rubrică nu este completată deși ar fi trebuit în mod obligatoriu să fie, având în vedere faptul că, intimata și instanța de judecată susțin faptul că s-a încercat comunicarea prin intermediul serviciului poștal și nu s-a reușit, în acest sens

Prin urmare singura concluzie ce se poate desprinde este acea conform căreia nu s-a utilizat această procedură, oricine putând să completeze o parte doar a confirmării de primire și să o depună la dosarul cauzei, iar pe de altă parte lipsesc mențiunile obligatorii ce trebuie să fie completate de către factorul poștal, mențiuni care au un scop bine definit.

- fila 82 - există o parte din presupusul plic cu care ar fi fost trimis procesul verbal atacat. Așa cum se cunoaște și plicul are două părți. Din lecturarea celui depus la dosar nu rezultă că, cu acesta ar fi fost adresat apelantei, că ar fi fost comunicat la adresa apelantei, că ar fi fost comunicat apelantei vreun document. Ceea ce apare pe plic sunt câteva ștampile și o mențiune olografa "Lipsă la adresă avizat 21.11.2012". Prin urmare nici acest înscris nu dovedește faptul că ar fi fost vreodată expediată pe seama apelantei un astfel de plic.

Nu trebuie uitat faptul că între cele două înscrisuri: plic și confirmare trebuie să existe o legătura și anume codul pe care îl acordă oficiul poștal și factura eliberată de același oficiu poștal. Prin urmare cel ce face o afirmație trebuie să o și dovedească, aspect ce nu este probat în speța de față.

In legătură cu cea de a doua modalitatea de comunicare – prin afișare la sediul apelantei - a procesului verbal menționat, se arată că având în vedere că declarația martorului nu este scanată și nu s-a putut avea efectiv și direct cunoștință de conținutul acesteia și luând în considerare doar reținerile din sentința atacată, se raportează doar la cele reținute de instanță.

Instanța a reținut ca un prim aspect faptul că nu există nicio interdicție cu privire la audierea numitului B____ A_____, reținând faptul că interdicția de semnare în calitate de martor asistent a agentului constatator este doar în situația întocmirii efective a procesului verbal și nu și în cazul întocmirii procesului verbal de afișare a procesului verbal. Această reținere este total greșită având în vedere atât textele legale cât și practica judiciară și doctrina în materie. În primul rând s-a arătat faptul că niciodată acest proces verbal nu i-a fost comunicat sau afișat la sediu, așa cum rezultă din procesul verbal nr. xxxxx/19.11.2012. S-a arătat în cadrul înscrisurilor depuse prin raportare la dispozițiile art. 27 ultima teză, procesul verbal de afișare prin care se afișează procesul verbal de contravenție trebuie semnat de un martor. Cu privire la acesta chestiune s-a arătat că și în această situație se aplică dispozițiile art. 19 alin. 2, având în vedere că rațiunea pentru care nu se dorește ca un alt agent constatator să fie martor se menține și în acest caz. Astfel că în situația în care un alt agent constatator este martor la afișarea procesului verbal în opinia noastră este un element esențial ce poate duce la analizarea legalității operațiunii de afișare a procesului verbal. Nu trebuie uitat faptul că legiuitorul a prevăzut faptul că acesta trebuie să cuprindă datele de identificare ale martorului pentru o eventuală citare a acestuia, ceea ce în prezenta cauză nu se regăsesc.

În ceea ce privește probațiunea, s-a solicitat audierea martorului semnatar al procesului verbal, doar în situația în care acesta nu este angajat al intimatei, având în vedere prevederile expres prevăzute de legiuitor. Din studierea actelor de la dosarul cauzei, în speță proces verbal privind comunicarea PVCC nr. xxxxx/19.11.2012 (fila 112) se desprinde faptul că martorul asistent este angajat al intimatei, mai exact al Municipiului Cluj-N_____ sau cel puțin la data semnării de către acesta a procesului verbal menționat mai sus. Ultimul paragraf în care este menționat numărul și __________________ ce este emisă de primăria Cluj-N_____, la data de 1996. În acest sens s-a arătat că se opune a fi audiat în calitate de martor, tocmai având calitatea de prepus al intimatei, poziția acestuia fiind clar una subiectivă, sens în care legiuitorul a stabilit aceste reglementări, iar doctrina și practica au confirmat acest aspect.

Conform declarației acestuia s-a reținut că s-au deplasat la finele anului 2012 pe __________________, imobil unde se aflau mai multe birouri. Martorul a precizat că s-a încercat de către colegul său pătrunderea în birouri, dar nu s-a putut acest lucru, deoarece ușile erau închise, iar întrucât nu era nimic afișat pe uși cu privire la denumirea vreunei firme, colegul a procedat la afișarea procesului verbal de afișare, anume "la sediul firmei nu era nimeni".

Se arată că toată declarația martorului nu corespunde adevărului, care surprinzător își aduce aminte foarte multe lucruri ce s-au întâmplat acum 2 ani de zile, având în vedere doar în câte dosare a avut calitatea de martor. Astfel că în imobilul în care are sediul apelanta nu este un imobil "unde se aflau mai multe birouri", ci este un _________________ doar apartamente în care locuiesc familii cu copii. În acest sens s-a depus extras de carte funciară a imobilului și a apartamentului nr. 4. Tot martorul mai precizează faptul că a încercat să pătrundă în birouri dar nu a putut pentru că era închis. Din sentința atacată nu rezultă unde anume a fost afișat procesul verbal menționat. Și cu privire la această chestiune menționăm faptul că apelanta nu a găsit afișat procesul verbal nici pe ușa sediului apelantei (care practic este un apartament în care locuiește familia asociatului împreună cu acesta), nici pe ușa principală a imobilului și nici pe poarta de acces a imobilului, unde sunt montate cutii poștale pentru fiecare dintre apartamentele în discuție. Se menționează că ușa de la scara de ________________ sediul apelanta nu este prevăzută cu interfon, astfel că accesul se face liber. De menționat este faptul că apartamentul în discuție se află la etajul 1 - unde sunt expuse ornamente de sărbătoare, unde sunt perdele, iar ___________________ ușa albă din termopan ce se observă în poze în partea stângă.

Conform tuturor celor arătate mai sus se consideră că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal adică cel de 15 zile de la momentul comunicării acestuia, astfel că se impune a fi admis apelul prin anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond pentru judecarea acesteia.

În drept s-au invocat disp. art. 408 și urm. C.p.civilă, art. 451 și urm. C.p.civilă, OUG nr. 2/2001.

Intimata Poliția Locală a mun. Bistrița a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat.

În motivare, s-a arătat că prin sentința atacată cu apel instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal menționat, ca fiind tardivă. Se consideră această sentință ca fiind temeinică și pronunțată cu respectarea prevederilor legale incidente în materie.

Se apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut următoarele aspecte: procesul verbal de contravenție _________, nr. xxxxx/19.11.2012 a fost încheiat la data de 19.11.2012, și a fost comunicat cu respectarea prevederilor art. 27 din OG nr. 2/2001. Față de prevederile Deciziei nr. 10 din 10.06.2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii instanța a reținut că această decizie a fost publicată ulterior datei întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, aceasta neavând caracter retroactiv, astfel că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, conform înscrisurilor din dosarul cauzei, s-a încercat comunicarea procesului verbal prin poștă cu aviz de primire. Din ștampila aplicată pe plic reiese că acesta a fost depus la poșta română la data de 20.11.2012 și s-a adresat destinatarei ________________________ cu sediul în Cluj-N_____, ___________________, ________________. Se reține că destinatara a fost lipsă la adresă, avizat 21.11.2012. După expirarea termenului de păstrare, s-a aprobat înapoierea, dat fiind faptul că petenta nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a ridica plicul, deși a fost avizată în acest sens. Cu toate că petenta avea obligația de a ridica de la poștă corespondența pentru care a fost avizată, instanța a reținut faptul că, ulterior expirării termenului de ridicare a corespondenței, s-a procedat la afișarea procesului verbal de contravenție contestat, la data de 14.12.2012, așa cum reiese din procesul verbal de afișare existent la fila 15 din dosar. Acest proces verbal de afișare a fost semnat de un martor asistent, B____ A_____, care a fost audiat în fața instanței, iar declarația sa confirmă aspectele din conținutul procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța în mod corect a reținut faptul că procedura comunicării procesului verbal de contravenție a avut loc cu respectarea prevederilor legale, astfel că termenul de 15 zile pentru formularea plângerii contravenționale curge cel mai târziu de la data de 14.12.2012, dată față de care plângerea este tardivă - având în vedere că a fost depusă la postă cu data de 15.04.2013.

Raportat la toate aceste considerente reținute, se apreciază că în mod corect a admis instanța de fond excepția tardivității invocată prin întâmpinare, având în vedere și întreg probatoriul administrat în cauză.

Argumentele invocate de petenta în susținerea apelului nu sunt de natură să atragă modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond și nu se aduce nici un alt element nou în probațiune.

În drept s-au invocat disp. art. 205 și urm. C. pr. civ, prevederile HCL 153/2009, prevederile O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelul declarat de apelantă este nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală, realizând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, în mod corect prima instanță, aplicând prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001, a statuat asupra tardivității formulării plângerii contravenționale exercitate împotriva procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxx încheiat la data de 19.11.2012 de Poliția Locală Bistrița, tribunalul constatând că în raport de data comunicării acestuia cu petenta apelantă, demersul judiciar inițiat în vederea anulării procesului verbal de contravenție sus menționat a nesocotit termenul legal de 15 zile în interiorul căruia acesta putea fi contestat.

În acest sens, judicios a făcut trimitere instanța fondului la statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul Deciziei nr. 10 din 10.06.2013 pronunțată de în recurs în interesul legii (decizie obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă), prin care s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Or, în cauză, așa cum rezultă din înscrisurile originale aflate la filele 196 – 203 din Registrul de evidență a proceselor-verbale de contravenție depus de intimată la dosarul cauzei (în faza procesuală a apelului), procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost îndeplinită în mod legal cu petenta apelantă:

Astfel, inițial s-a încercat comunicarea prin poștă a actului constatator, însă, așa cum rezultă din avizul aflat la fila 97 din menționatul registru, primirea comunicării nu a fost confirmată de destinatar, rubrica aferentă acestei mențiuni nefiind completată.

Este real că în conținutul aceluiași aviz nu este completată rubrica „motivul nepredării”, însă această omisiune este complinită de mențiunile efectuate pe plicul care conținea procesul-verbal de contravenție obiect al comunicării (aflat la fila 198 din registru), plic ce poartă ștampilele Poștei Române, precum și motivul nepredării, fiind aprobată înapoierea, în data de 21.11.2012, de către dirigintele oficiului poștal Cluj-N_____, ca urmare a lipsei destinatarului la adresă și a expirării termenului de păstrare, aspecte atestate prin semnătura dirigintelui aplicată pe plicul aflat la fila 198 verso.

În atare condiții și în acord cu prevederile art. 27 din OG nr. 2/2001, s-a procedat la comunicarea procesului-verbal de contravenție prin afișare la sediul contravenientului, împrejurare atestată de conținutul procesului-verbal întocmit la data de 14.12.2012, acesta fiind semnat și de un martor asistent conform prevederilor legale mai sus menționate (fila 202 din registru).

Lipsa fotografiilor pretins a fi fost efectuate de agentul care a procedat la comunicarea prin afișare nu prezintă relevanță în cauză sub aspectul reținerii caracterului legal al procedurii de comunicare, chiar în condițiile existenței acestei mențiuni pe procesul-verbal de afișare, prevederile legale care reglementează această modalitate subsidiară de comunicare a procesului-verbal de contravenție nereclamând, ca și condiție de valabilitate a dovezii de comunicare, condiția completării acestei dovezi și cu alte probe (în speță fiind vorba despre probe materiale constând în planșe fotografice).

Totodată, relativ la criticile formulate de apelantă în raport cu mențiunile efectuate de către agenții însărcinați cu comunicarea procesului-verbal de contravenție atât în cadrul procedurii de comunicare prin poștă cu aviz de primire, cât și în cadrul procedurii prin afișare, tribunalul constată că acestea au valoarea unor mențiuni făcute pe un act autentic, astfel că se prezumă că exprimă realitatea, până la înscrierea în fals, aceasta având în vedere prevederile art. 164 alin. 4 C.pr.civ. potrivit cu care„mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals”.

Or, în condițiile în care petenta apelantă nu a înțeles să denunțe ca fals înscrisul care atestă înapoierea trimiterii poștale și respectiv procesul-verbal de comunicare prin afișare, neformulând o plângere penală pentru lămurirea și stabilirea falsului, instanța de judecată nu este abilitată a analiza criticile formulate în raport cu aceste dovezi ale îndeplinirii procedurii de comunicare în sensul urmărit de petentă, neaflându-ne în ipoteza prevăzută de art. 308 C.pr.civ. (care permite cercetarea falsului de către instanța civilă prin orice mijloace de probă doar în cazul în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua).

Desigur, în cauză se impune a se menționa și faptul că, în măsura în care petenta apelantă va demara procedura înscrierii în fals și în ipoteza în care falsul va fi dovedit ca urmare a exercitării acțiunii penale, această împrejurare de fapt constituie, conform art. 509 pct. 3 - Teza a II-a din Codul de procedură civilă, motiv de revizuire a hotărârii, prin urmare la îndemâna părții există remediul procesual ce poate fi utilizat în cazul în care înscrisul este declarat fals.

În atare condiții, instanța apreciază că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost legal îndeplinită la data de 14.12.2012, dată în raport cu care plângerea contravențională exercitată de petenta apelantă în cadrul contestației la executare, la data de 15.04.2013, apare ca fiind tardiv formulată din perspectiva termenului legal de contestare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.

În atare condiții, tribunalul apreciază că nu se fondează criticile formulate de apelantă în raport cu sentința civilă pronunțată de instanța de fond, astfel încât, raportat la considerentele de fapt și de drept relevate mai sus, în baza art. 477 alin.1 și 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta Societatea C______ C________ SRL împotriva sentinței civile nr. 8289/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta S.C. C______ C________ S.R.L., cu sediul in Cluj-N_____, __________________ _______________, nr. ORC JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 8289/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, cu sediul in Bistrița, ______________________. 2, județul Bistrița-Năsăud, CUI xxxxxxxx.

Definitivă.

Pronunțată în condițiile art. 396 al. 2 C.pr.civ., azi 08.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

A___ P______ M_____ L__________ T___ B____ I____ D____ M_____

Red/Dact:

MAP/HVA

19.10.2015

Jud. fond LM