Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1291/2015

Ședința publică de la 08 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C________ M_____ G____

Judecător N_______ D______

Grefier M______ M____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind apelul declarat de apelantul M_____ N______ împotriva sentinței civile nr.1219/2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelantul M_____ N______ personal si asistat de avocat S.S__________ lipsă fiind intimata I__ Călărași.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Avocat S.S__________ depune la dosar acte privind dovada imposibilității prezentării la termenul anterior si având cuvântul, solicită judecarea cauzei.

Tribunalul, apreciază cauza în stare de soluționare si acordă cuvântul pentru susținerile pe fond.

Avocat S.S__________ având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii si rejudecând, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată. Arată că își menține concluziile privitoare la nulitatea procesului verbal în sensul că nu este indicat locul săvârșirii contravenției, singura mențiune fiind „Prel.București, Călărași”, fiind încălcate disp.art.16 si 17 din OG 2/2001 iar instanța de fond deși a respins această excepție, nu a motivat-o.

Pe fondul cauzei, solicită a se avea în vedere că petentul nu a săvârșit fapta cu vinovăția prevăzută de lege. Față de aceste considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 16.02.2015, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX, petentul M_____ N______ a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/08.02.2015, întocmit de un agent constatator din cadrul I__ Călărași.

Petentul a susținut, în esență, că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.

De asemenea, petentul a susținut că procesul verbal contestat nu a fost întocmit în mod legal de agentul constatator, întrucât acesta nu a indicat cu exactitate locul săvârșirii faptei contravenționale.

Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în raport de contravenția săvârșită, agentul constatator a procedat, în mod legal, la încadrarea juridică a faptei contravenționale și la aplicarea sancțiunii contravenționale. De asemenea, intimatul a mai arătat și că, procesul verbal contestat, a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16 și 17, nefiind incident niciun caz de nulitate al acestuia.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001, dispozițiile O.U.G. 195/2002, pe dispozițiile H.G. 1391/2006 și pe dispozițiile Codului de procedură civilă.

În susținerea întâmpinării formulate, intimatul a depus, în copie, fișa de abateri contravenționale a petentului și CD-ul cu înregistrarea video a faptei comise.

Soluționând cauza, Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr.1219/2015 a respins plângerea contravențională formulată de petentul M_____ N______, domiciliat în mun. București, ____________________, nr. 69, ________________, _________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I.P.J.CĂLĂRAȘI , cu sediul în mun. Călărași, _________________________, județul Călărași, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/08.02.2015 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni, fapta fiind prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b) O.U.G. 195/2002. De asemenea, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002.

Petentul a semnat procesul verbal contestat, la rubrica „alte mențiuni” agentul constatator consemnând că petentul nu recunoaște săvârșirea faptei contravenționale.

Din examinarea plângerii contravenționale formulate, instanța consideră că petentul solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției exclusiv prin raportare la fapta contravențională prev. de art. art. 100 alin. 3 lit. b) O.U.G. 195/2002, acesta neformulând niciun fel de critică cu privire la contravenția prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002.

Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, instanța de fond nu poate reține susținerile petentului.

Astfel, din examinarea cuprinsului actului de sancționare, instanța de fond a constatat că agentul constatator a consemnat în mod corespunzător locul săvârșirii faptei contravenționale, instanța având posibilitatea să verifice temeinicia situației de fapt prin raportare la mențiunile efectuate de agentul constatator.

Instanța a apreciat și că, întrucât petentul a semnat actul de sancționare, agentul constatator nu avea obligația de a dispune semnarea acestuia și de către un martor asistent.

Așadar, analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța de fond a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția de veridicitate menționată anterior.

Prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat este întărită și de înregistrarea video a faptei comise, înregistrare din care se observă în mod indubitabil faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni ce erau angajați în mod regulamentar în traversarea străzii.

În consecință, instanța a constatat că înregistrarea video a confirmat situația de fapt reținută de agentul constatator.

În concluzie, având în vedere dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, instanța a apreciat prin raportare la situația de fapt existentă că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, procesul verbal de constatare a contravenției fiind temeinic, prezumția de veridicitate a acestuia nefiind răsturnată ca urmare a administrării probatoriului.

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că agentul constatator a apreciat, în mod legal, că fapta săvârșită de petent se încadrează în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, sancțiunea aplicată fiind în mod corect individualizată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, apelantul M_____ N______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând nulitatea procesului verbal dresat în cauză, în sensul că nu este indicat locul săvârșirii contravenției, singura mențiune fiind „Prel.București, Călărași”, fiind încălcate disp.art.16 si 17 din OG 2/2001, întrucât nu se indică exact intersecția, locul marcajului de trecere de pietoni sau alt indiciu privind localizarea faptei.

Sub aspectul temeiniciei, apelantul a arătat că instanța de fond nu i-a permis să-și demonstreze nevinovăția, respingându-i proba cu martori solicitată, administrarea acesteia putând lămuri corect situația de fapt.

În cauză, intimata I__ Călărași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, probele administrate dovedind săvârșirea contravenției de către apelant și vinovăția acestuia.

Apelul este nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține ca petentul a fost sancționat pentru faptul că în data de 03.02.2014, aflându-se la volanul auto cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare regulamentară, prin loc special amenajat și semnalizat corespunzător, pe ________________________________ Călărași.

Sub aspectul legalității procesului verbal, tribunalul reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța mai reține și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, cu toate că petentul a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța apreciază că aceasta corespunde realității.

Instanța reține, pe de o parte că cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, iar pe de altă parte că procesul verbal de contravenție face dovada deplină cu privire la starea de fapt și de drept reținută însă până la proba contrară.

Apelantul a susținut că nu trebuia să fie sancționat pentru aceasta faptă, dar probele administrate de el nu au fost de natură să înlăture cele menționate în procesul verbal.

Agentul constatator a depus în cauză CD-ul cu înregistrarea faptei comise de petent, din vizionarea acestuia rezultând cu certitudine și fără putință de tăgadă săvârșirea faptei și vinovăția contravenientului petent.

Argumentele expuse de apelant în motivarea apelului nu sunt de natură a atrage nulitatea procesului verbal în lipsa administrării unor dovezi corespunzătoare. Instanța de fond în raport de înregistrarea video depusă la dosar de intimată, în mod corect a apreciat că proba cu martori nu este utilă soluționării cauzei.

Procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, cuprinzând toate elementele necesare care să-i asigure legalitatea, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, care reprezintă cadrul legal în materia contravențiilor.

Fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social, motiv pentru care nu se impune înlăturarea sancțiunii complementare aplicate prin procesul verbal contestat.

Având în vedere că apelantul nu a propus probe de natură să înlăture vinovăția sa și ținând cont de faptul că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.480 al.1 c.pr.civ.

Respinge apelul declarat de M_____ N______ împotriva sentinței civile nr.1219/2015 a Judecătoriei Călărași.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2015.

Președinte, C________ M_____ G____		Judecător, N_______ D______
	Grefier, M______ M____

Tehnored.N.D______

Dact.MM, ex.4/17.12.2015

j.f.M.R.N_____