Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 1193/2015

Ședința publică din la 05 mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L_______ M_____

Judecător M_____ C______ S_____

Grefier E________ A____ B____

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul petent T___ C_________ împotriva sentinței civile nr. 1821 din data de 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelantul petent T___ C_________, fiind lipsă intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că, administratorul drumului, Consiliul Județean G___ a depus adresa nr. 1/5093/23.04.2015 prin care a comunicat relațiile solicitate, iar intimata Inspectoratul de Poliței Județean G___ a înaintat CD-ul cu înregistrarea video-radar, atestatul operatorului „Autovision” precum și buletinul de verificare metrologică.

Tribunalul procedează la vizionarea CD-ului ce conține înregistrarea video radar a contravenției reținute în sarcina apelantului, fiind întocmit în acest sens procesul verbal atașat la fila 39.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Apelantul petent T___ C_________, având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr. 1821/2014 dată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, menținerea sancțiunii amenzii pe care a achitat-o și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. Motivează că din adresa comunicată de Consiliul Județean G___ nu reiese la ce km. a fost înregistrat cu viteza respectivă, fapt pentru care consideră că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută conform art. 17 din OUG 2/2001. Arată că a recunoscut că a circulat cu o viteză mai mare decât cea admisă și că a plătit amenda. Totodată învederează că a condus cu o viteză mai mare din stare de necesitate, întrucât se deplasa la tatăl său care este bolnav, invalid de gradul I. Depune concluzii scrise în sensul celor solicitate.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 1821 din data de 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul T___ C_________ în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/03.08.2014 încheiat de agentul intimatului, petentul T___ C_________ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei, fiind aplicată și sancțiunea tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002 reținându-se în sarcina sa că la data de susmenționată, ora 18,33, pe DJ 661 P_______ a condus autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 101 km /h în localitate, fiind înregistrat de aparatul video radar Autovision aflându-se în modul mișcare, montat pe autospeciala MAI xxxxx, hard disk GJ 24.

Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, iar la rubrica alte mențiuni a consemnat „ mașina de poliție era în circulație și nu mi-am dat seama ce vitează am avut ”.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, fapta contravențională pentru care a fost sancționat petentul trebuie să fie constatată cu respectarea dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, cinemometrul de control rutier cu care se înregistrează viteza de rulare trebuind să fie verificat din punct de vedere metrologic. Intimata a depus la dosar buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul operatorului calificat care a efectuat înregistrarea rada , raportul a agentului constatator, un set de 9 fotografii video-radar, înscrisuri din care rezultă fără dubiu că în momentul înregistrării, autoturismul pe care a fost amplasat aparatul radar și autoturismul a cărui viteză a fost înregistrată se aflau pe raza localității, astfel cum s-a menționat atât în procesul-verbal contestat cât și în raportul agentului constatator.

Deși doar în fotografiile nr. 7,8,9 se poate distinge numărul de înmatriculare a autovehiculului, fiind menționate vitezele de 77,75, respectiv 74 km /h, din succesiunea imaginilor se poate deduce fără dubiu că în cele nouă fotografii video-radar este surprins același autoturism, respectiv autoturismul marca Dacia L____, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX . Semnificația literei T de pe înregistrările foto/video, reprezintă viteza țintei (viteza instantanee a autovehiculului care se măsoară la momentul specificat pe înregistrarea foto/video.

În fotografiile nr. 2 și 3 se menționează T- viteza țintei (viteza instantanee a autovehiculului, care se măsoară la momentul specificat pe înregistrarea foto/video), ca fiind 101 km/h,viteză înregistrată la ora 18:33:37 și 18:33:38, în toate planșele foto depuse la dosar fiind menționată viteza vehiculului condus de petent .

Viteza convenționalǎ reținută în procesul-verbal, aceea de 101 km/h, T- viteza țintei (viteza instantanee a autovehiculului care se măsoară la momentul specificat pe înregistrarea foto/video) apare în fotografiile video-radar nr. 2 și 3.

Astfel, instanța a apreciat, în raport de actele depuse de către intimata I__ G___ că la momentul controlului realizat de către I__ G___ aparatul radar utilizat era verificat metrologic conform buletinului nr.xxxxxx/16.04.2014, iar această verificare metrologică avea un an valabilitate, astfel că la data întocmirii procesului-verbal de contravenție, 03.08.2014, se afla în perioada de valabilitate a verificării, iar operatorul radar era autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar conform atestatului depus la dosar.

Cât privește susținerea petentului că viteza cu care circula era mult mai mică decât cea consemnată în procesul verbal de contravenție, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi reținută, întrucât constatarea contravențiilor ce se referă la viteza de circulație a autoturismelor în trafic se realizează cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic care se află în dotarea poliției rutiere, urmând ca aceste aparate video – radar să îndeplinească cerințele prevăzute de Ordinul nr. 301/2005, modificat prin Ordinul nr.187/14.07.2009.

Normele de metrologie care reglementează erorile de măsurare a vitezei de către cinemometre sunt luate în calcul cu ocazia verificării și omologării metrologice, însă odată verificate, se consideră că aceste aparate indică o valoare reală, eliberându-se buletinele de verificare metrologică, care până la proba contrară se consideră ca fiind actul ce certifică faptul că aparatul indică o valoare convențional adevărată, întrucât este știut că nici un aparat de măsurare în orice domeniu nu poate prezenta o valoare adevărată absolută.

Printr-o motivare contrară s-ar considera că toate măsurătorile efectuate s-ar afla sub semnul îndoielii și în consecință, nu s-ar putea realiza o activitate de control, deși din interpretarea juridică a normelor invocate rezultă că acestea sunt considerate ca cerințe obligatorii și premergătoare, ce trebuie avute în vedere de specialiștii în materie cu ocazia verificării aparatelor și anterior eliberării buletinelor de verificare metrologică.

În consecință, încadrarea într-o anumită faptă încriminată de legea contravențională depinde de măsurarea exactă a vitezei autovehiculului condus de contravenient, iar pentru a se asigura o măsurare cât mai corectă, în toate cazurile, legiuitorul a prevăzut că viteza se determină cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

De asemenea, verificarea metrologică este modalitatea de control metrologic legal prin care se constată și se confirmă că mijlocul de măsurare îndeplinește cerințele prevăzute în reglementările de metrologie legală, această verificare realizându-se atât inițial, înainte de darea în folosință, cât și periodic, la intervale regulate de timp stabilite în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.

Petentul nu a dovedit împrejurarea că a fost determinat să săvârșească fapta contravențională de starea de necesitate în care s-ar fi aflat, nefiind aplicabile astfel dispozițiile art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001

În ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicate, instanța a apreciat că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a acesteia, raportat la dispozițiile art.21 alin.3 din OG 2/2001, fiind aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege, fapta săvârșită de petent neavând un grad de pericol social atât de redus încât să justifice aplicarea sancțiunii avertisment, având în vedere faptul că nerespectarea limitei maxime a vitezei legale admise pe sectorul de drum respectiv este una dintre cauzele principale de producere a accidentelor rutiere .

Sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile care se aplică în puterea legii, potrivit textului indicat, agentul constatator neavând nicio marjă de apreciere asupra acestei sancțiuni, aplicarea ei fiind obligatorie, dacă se aplică sancțiunea principală.

Măsura tehnico administrativa a reținerii permisului de conducere a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art.111 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002 aplicarea acestei măsuri fiind condiționată, prin alte situații, de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3), condiție îndeplinită în prezenta cauză.

Față de considerentele expuse mai sus, reținând că starea de fapt consemnată în procesul-verbal este confirmată de cele constatate prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, având în vedere și dispozițiile art. 34 alin.1 O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/03.08.2014 a fost încheiat în mod legal și temeinic, iar plângerea petentului este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul T___ C_________, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivele scrise de apel, apelantul petent a intimata nu a prezentat în fața instanței de fond toate probele pe care le-a solicitat, respectiv: cartea tehnică a radarului din care să reiese marja de eroare legală a aparatului, certificatul de omologare al aparatului radar prin care s-a stabilit marja legală de eroare, graficul de serviciu al agentului constatator din zona respectivă.

Totodată motivează că din buletinul de verificare metrologică depus, care este ilizibil, nu reiese care este eroarea efectivă a acestuia, în limitele admise, a aparatului radar conform cărții tehnice a acestuia, care în conformitate cu normele metodologice, marja de eroare plus/minus este de aproximativ 5 km/h, iar în cazul radarelor mobile( aflate în mișcare) marja de eroare este mai mare.

Mai arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că a recunoscut că a mers cu o viteză mai mare decât cea admisă, fapt pentru care a plătit amenda, iar dacă se ținea cont de marja de eroare a aparatului care este prevăzută în normele metodologice ale Metodologiei Legale 021-05 aprobate prin Ordinul ODGBRLML nr. 301/2005 publicat în M.Of. nr. 1102/07.05.2005 modificat prin OBRML nr. 153/2007, marja de eroare legală este de ± 4 km/h, iar depășirea cu 1km/h nu este de natură a atrage o sancțiune contravențională complementară de reținere a permisului de conducere.

Consideră că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că agentul de poliție a refuzat să-i prezinte filmul înregistrării, certificatul de omologare al aparatului, certificatul de verificare metrologică, care sunt obligatorii la cererea petentului, inclusiv dovada că este operator radar.

Totodată învederează că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută conform art. 17 din OG nr. 2/2001, deoarece agentul de poliție nu a respectat obligația conform art. 109 din OUG nr. 195/2002 de a face mențiunea completă pe procesul verbal că aparatul radar este omologat și verificat metrologic fapt pentru care a cerut în instanță aceste documente.

Că, pe toate fotografiile depuse apare litera „T”, arătând că în baza Normelor Metodologice 021-05/23.11.2005 paragraful 3.2.6 aprobată prin BRML nr. 153/2007 aparatul radar trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare care să poată pune în evidență orice defecțiune sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare.

Că, litera T apare înaintea cifrei de viteză și ea reprezintă un test sau target, adică aparatul își făcea autotestarea și atunci marja de eroare este mai mare, instanța de fond dând o interpretare greșită a literei T din fotografii.

Mai învederează că nu s-a ținut cont de faptul că a săvârșit fapta în stare de necesitate, grăbindu-se să ajungă la tatăl acestuia care este invalid de război, gradul I.

Că, în mod greșit instanța de fond a interpretat că a solicitat anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii și a măsurii complementare de reținere a permisului de conducere, că a cerut în subsidiar să se mențină sancțiunea principală de amendă pentru depășirea vitezei, pe care a și plătit-o conform chitanței nr. 75/05.08.2014 în sumă de 405 lei și să se anuleze sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce având în vedere marja de eroare admisă de ± 4km % a aparatului radar.

Că nu s-a ținut cont nici de sentința civilă nr. 456/28.01.2012 a Judecătoriei Focșani pentru o cauză similară.

Solicită să se constate că procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât agentul constatator nu menționează cu exactitate locul unde contravenientul a fost oprit și sancționat nespecificând la ce km. a fost oprit, în localitate sau în afara localității, nulitate ce poate fi constatată și din oficiu de către instanță conform art. 17 din OUG nr. 2/2001.

De asemenea solicită încuviințarea probei cu martori precum și emiterea unei adrese la Direcția de Drumuri și Poduri G___ și la Primăria P_______ pentru a se comunica viteza stabilită pe DJ 661.

Față de cele prezentate mai sus a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile nr. 1821/2014 dată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, să se mențină, în subsidiar sancțiunea principală a amenzii pe care a achitat-o și să se anuleze sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Deși prin rezoluția din data de 23.01.2015 i s-a comunicat intimatei Inspectoratul de Poliție Județean G___ o copie de pe cererea de apel formulată de apelantul petent T___ C_________, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe cererea de apel, intimatul petent nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

D____ urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 07.04.2015, fiind citate părțile.

În ședința publică din 05 mai 2015 apelantul petent a depus concluzii scrise prin care a invocat aceleași apărări ca cele din cererea de apel.

Instanța de apel a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri solicitată de apelant, cu excepția cărții tehnice a aparatului radar ți graficul de serviciu, iar proba testimonială a fost respinsă ca neconcludentă. prin aceasta apelantul urmărind să dovedească viteza de deplasare a autovehiculului. Administratorul drumului, Consiliul Județean G___ a depus adresa nr. 1/5093/23.04.2015 prin care a comunicat că viteza maximă admisă pe DJ661 este de 50 km/h în localitate, conform art. 49 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, iar intimata Inspectoratul de Poliței Județean G___ a depus CD-ul cu înregistrarea video-radar a faptei reținute în sarcina petentului, atestatul operatorului „Autovision” precum și buletinul de verificare metrologică.

Apelul este fondat.

Din examinarea apelului pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de criticile invocate și prin prisma dispozițiilor art. 466 și urm. din codul de procedură civilă tribunalul reține ca stare de fapt se reține că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/08.08.2014 cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei reprezentând 9 puncte amendă și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că, în ziua de 08.08.2014 ora 18:33, pe DJ661, în localitatea P_______, județul G___ a condus autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX fiind înregistrat de aparatul video radar tip Audivision montat pe auto MAI xxxxx, hard disc GJ 24, circulând cu viteza de 101 km/h. în localitate.

Faptul că petentul a încălcat dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002 este dovedit cu procesul-verbal de constatarea contravenției, a cărei prezumție de legalitate nu a fost răsturnată, forța probantă a acestuia nefiind înlăturată.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă starea de fapt menționată în procesul verbal de către agentul constatator.

În această materie, sarcina probei, potrivit legislației și jurisprudenței CEDO, incumbă agentului constatator care prin fotografiile-radar și înregistrarea video a făcut dovada deplină, fără echivoc că autoturismul condus de apelant circula în localitate cu viteza de 101 km/h.

Din planșele foto depuse de intimată și imaginile video se observă cu claritate atât numărul autoturismului condus de către petent cât și viteza cu care se deplasa acesta în interiorul localității.

Intimata pe parcursul judecății a făcut dovada că cinemometrul este destinat utilizării atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, așa cum rezultă din înscrisurile depuse, respectiv buletin de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 16.04.2014, consemnat cauzei la fila 38 din dosarul instanței de apel.

Din aceleași înscrisuri rezultă că agentul constatator era atestat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar, fiind depus la dosar atestatul de operator „Autovision” eliberat agentului principal M_____ A_____ sub nr. xxxxxx/26.11.2013.

Susținerile petentului cu privire la marja de eroare de 4% nu au pot fi reținute, în condițiile în care cinemometrul cu care a fost măsurată și înregistrată viteza de deplasare a autoturismul condus de petent, de 101 km/h, era verificat metrologic, așa cum a dovedit intimata, astfel încât viteza consemnată este viteza de deplasare a autovehiculului înregistrat.

Tribunalul reține că, potrivit art. 109 alin. 2 din O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art. 121 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Conform dispozițiilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, după stabilirea identității conducătorului de vehicul.

Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă următoarele mențiunile referitoare la data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea, imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, în speță aceste elemente obligatorii regăsindu-se în totalitate în înregistrările efectuate.

Cu privire la proba testimonială solicitată de apelantul petent prin a motivele de apel s-a apreciat că în speță, având în vedere genul de contravenție reținută în sarcina apelantului, respectiv depășirea vitezei de deplasare cu mai mult de 50 km/h, modalitatea și mijlocul de măsurare a vitezei, cu indicarea coordonatelor GPS ale locului în care s-a efectuat măsurarea, proba testimonială nu este concludentă în soluționarea cauzei, fiind respinsă.

Petentul a invocat în fața instanței de apel o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, respectiv starea de necesitate. Astfel, a invocat ca motiv al depășirii limitei legale de viteză împrejurarea că se grăbea să ajungă la tatăl său, în vârstă de 94 ani, invalid, pe care trebuia să-l îngrijească și să-i administreze tratamentul medicamentos.

Acest aspect nu a putut fi verificat nefiind administrate probe. Pentru existența stării de necesitate se impun a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții: fapta contravențională să fie săvârșită ca urmare a unui pericol neprevăzut, pericolul să fie iminent, adică pe cale de a se produce, real și nu imaginar, inevitabil, fapta să fie săvârșită numai în scopul de a salva, în cazul de față, sănătatea altei persoane, prin contravenția comisă să nu se producă, în mod conștient, urmări mai grave decât dacă nu se intervenea.

Instanța de control judiciar constată că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la starea de pericol deoarece pericolul privitor la starea tatălui petentului nu era inevitabil, nu putea a fi înlăturat prin comiterea contravenției reținute în sarcina petentului.

Cu privire la legalitatea actului tribunalul reține că potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Pentru contravenția de depășire cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, O.U.G. nr. 195/2002 prevede atât o sancțiune principală constând în amendă, cât și o sancțiune complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În ceea ce privește sancțiunile complementare, art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002, prevede că acestea au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

De asemenea, potrivit art. 109 alin. 1 din același act normativ, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.

Pe de altă parte, măsura administrativă a reținerii permisului de conducere, poate fi dispusă de polițistul rutier, potrivit art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002, printre alte situații, la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3).

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, rezultă că, măsura administrativă a reținerii permisului de conducere, poate fi dispusă de polițistul rutier, numai după constatarea contravenției și aplicarea prin procesul verbal de contravenție încheiat, pe lângă sancțiunea principală, și a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

În situația în care se procedează la reținerea permisului de conducere, fără ca în procesul verbal de contravenție să fie menționată aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, contravenientul este pus în situația de a nu cunoaște termenul pentru care i-a fost aplicată această sancțiune, iar instanța de judecată investită cu soluționarea plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție, este pusă în imposibilitatea de a verifica dacă legalitatea aplicării acestei sancțiuni complementare.

Or, în cauza de față, agentul constatator, reținând că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, prin procesul verbal contestat i-a aplicat doar sancțiunea principală constând în 9 puncte amendă în cuantum de 810 lei și a luat față de acesta măsura administrativă a reținerii permisului de conducere, fără să îi aplice însă, sancțiunea complementară prevăzută de lege, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

În această situație, tribunalul reține că în mod nelegal a fost reținut permisul de conducere al petentului fără ca acestuia să îi fi fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, astfel încât acestuia i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea măsurii de reținere a permisului de conducere.

În considerarea celor expuse, sentința urmează a fi schimbată pentru motivele reținute de către instanța de apel și a se admite în parte plângerea în sensul că se va menține sancțiunea amenzii și se va anulează măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.

Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (2) din Codul de procedură civilă;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul petent T___ C_________, având CNP xxxxxxxxxxxxx și domiciliul în Filiași, ___________________, județul D___ împotriva sentinței civile nr. 1821 din data de 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___ cu sediul în municipiul Târgu J__, __________________, județul G___

Schimbă sentința atacată în sensul că menține sancțiunea amenzii și anulează măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 05 mai 2015.

Președinte, L_______ M_____		Judecător, M_____ C______ S_____
	Grefier, E________ A____ B____

Red. L.M./ tehn. E.B.

4 ex./ 26 mai 2015

J.fond N.M. P______