Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDBRL:2016:001.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA B_____

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 306

Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A__-M____ Echert

Grefier C___ E____-V_______

Pe rol fiind amânată pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de petentul C______ N___, (CNP xxxxxxxxxxxxx) cu domiciliul în B_____, ______________________, ___________. 1, _____________, jud. B_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____, cu sediul în B_____, _________________________. 10-12, jud. B_____ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2016, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 26.01.2016 când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 01.09.2015, petentul C______ N___ a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 19.08.2015 emis de intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE B_____, solicitând admiterea plângerii și anularea procesului-verbal.

În motivarea cererii, petentul a arătat în esență că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității.

În dovedirea plângerii sale, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar.

În drept, petentul a invocat dispozițiile OG 2/2001 cu privire la regimul juridic al contravențiilor.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.

Intimata a depus notă de probe la dosarul cauzei prin care a solicitat administrarea probei cu raportul agentului constatator.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.223 C.pr.civ.

În ședința publică din data de 11.01.2015 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și pentru intimată proba materială cu înregistrarea video a contravenției, apreciind prin prisma dispozițiilor art.255 alin.1 C.pr.civ. că aceste probe sunt admisibile și pot conduce la soluționarea cauzei.

Analizând cererea de chemare în judecată, din prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:

In fapt, prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 19.08.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei față de nerespectarea dispozițiilor art.48 din Legea 136/1995, reținându-se de către agentul constatator că la data de 19.08.2015 a condus autoturismul marca Daewoo cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX fără a deține polița de asigurare de răspundere civilă valabilă.

Procesul-verbal a fost semnat de către petent cu obiecțiuni.

Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 raportat la art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În privința temeiniciei actului atacat, trebuie subliniat că fapta sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța europeană statuând în mod expres că scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare duc la concluzia că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materie penale.

Potrivit OG nr.2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, având deci un caracter sancționator și preventiv. În consecință, rezultă cu certitudine că procedura contravențională reglementată de OG nr.2/2001 poate fi asimilată procedurii penale din perspectiva art.6 din Convenție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu.

Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (CEDO, Salabiaku c. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic c. Suedia).

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (CEDO, Bosoni c. Franței).

Sub aspectul condițiilor de fond, instanța are în vedere dispozițiile art.48 alin.1 din Legea 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, în raport de care persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta

Din analiza materialului probator existent la dosar reiese că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către agentul constatator. Astfel, polița de asigurare de răspundere civilă pentru autoturismul marca Daewoo cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX este valabilă de la data de 20.08.2015 (f.7). Pe cale de consecință, la data la care petentul a fost surprins în trafic, pentru autoturismul condus de petent nu exista o poliță de asigurare de răspundere civilă valabilă.

Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.

Analizând individualizarea sancțiunii aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea contravențională aplicată este disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, instanța constată faptul sancțiunea a fost aplicată în cuantum minim, însă instanța reține și că petentul a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite și nu denotă perseverență în săvârșirea acestui gen de fapte, în condițiile în care din materialul probator existent la dosarul cauzei nu rezultă obișnuința acestuia în comiterea faptelor incriminate de legea contravențională. Mai mult decât atât instanța reține că pentru autoturismul în cauză polița de asigurare are data de valabilitate începând cu 20.08.2015, rezultând faptul că petentul a dorit să se conformeze dispozițiilor legale imediat după ce i s-a atras atenția cu privire la norma încălcată

Nu în ultimul rând, cuantumul amenzii apare ca fiind nejustificat de mare în raport de specificul contravenției. De asemenea, fapta nu a fost săvârșită în condiții deosebite și nici nu prezintă un grad special de pericol social ridicat sau care să denote o atitudine periculoasă social a petentului, argumente ce conduc la concluzia reținerii unei gravități reduse a faptei. În consecință, instanța consideră că sancțiunea avertismentului poate realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Sancțiunea avertismentului este una prevăzută de legiuitor și este o sancțiune care denotă existența unei culpe contravenționale din partea celui sancționat, care are cu atât mai mult un rol educativ și mai puțin un rol punitiv. Ori scopul sancțiunilor contravenționale nu este unul esențialmente punitiv, ci este în primul rând unul educativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție întocmit de către intimată, cu sancțiunea avertismentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul C______ N___, domiciliat în B_____, ____________________________, ________________, etaj 4, ap.17, CNP xxxxxxxxxxxxx în contradictoriu cu I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____, cu sediul în B_____, _________________________.10-12.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 19.08.2015, cu sancțiunea avertismentului.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B_____.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2016

Președinte Grefier

Echert A__-M____ C___ E____ V_______

E.A.M./C.E.V. 27 Ianuarie 2016/4 ex.

____________.01.2016