ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A –II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 742/R/2013 DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 20 mai 2013

PREȘEDINTE: D___ S_____ E____ - judecător

S______ D____ M_____ - judecător

S____ D_____ - judecător

Ș___ R_____ - grefier

Pe rol fiind judecarea recursului contencios introdus de către petenta _____________ I____”SRL împotriva sentinței civile nr. xxxxx/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judecător fond M_____ B____).

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța, constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o în pronunțare.

În deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului dedus judecății, constată:

Prin sentința civilă nr.xxxxx/06 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria D___, a fost respinsă plângerea formulată de petenta S.C. „3G T____ I____” S.R.L. C______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, fiind menținut, ca legal și temeinic, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx din 20.08.2012, întocmit de intimat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/20.08.2012, petentul a fost sancționat contraventional cu 21 puncte - amendă în valoare totala de 1.470 de lei, întrucât , la data de 20.08.2012, ora 10:14, a condus, din directia D___ spre A___, autotractorul marca Renault, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ce tracta semiremorca XXXXXXXXX, pe raza localitatii I___, pe DN7, iar, la controlul efectuat în trafic , s-a constatat că societatea petenta , detinătoarea autotractorului, a permis ieșierea acestuia în trafic fără a îndeplini condițiile tehnice, având o anvelopă uzată peste limită, cu rupturi ale cordului.

Instanța a constatat că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

Analizând criticile de nelegalitate (procesul verbal de contraventie este nul intrucat a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 16 si art.17 din OG) formulate de petentă, instanța de judecată a mai constatat că, raportat și la conditiile de constatare si sanctionare a contraventiilor prevăzute de OG 2/2001, acestea nu sunt apte să atragă incidenta vreunui caz de nulitate relativă sau absolută a procesului verbal contestat, petenta neinvocând si nedovedind, de altfel, o vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime prin modul in care a fost constatată fapta ilicită si întocmit procesul verbal de contraventie, argumentele petentei nefiind apte să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contraventie contestat.

În ceea ce priveste criticile de netemeinicie formulate de către petentă ( în sensul că, la data de 15.08.2012, conducătorului vehiculului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX si al semiremorcii XXXXXXXXX a initiat o cursă de 2.500 de Km, ulterior acestor kilometri parcursi, vehiculul a avut o pană de cauciuc, soferul fiind nevoit să monteze o roată de rezervă ( în opinia petentei –caz fortuit), instanța va examina și se va pronunța asupra aspectelor privind fondul/temeinicia procesului verbal de contraventie.

Instanța a apreciat că potrivit jurisprudenței CEDO (cauzele Ozturk c. Germaniei, A_____ c. România) petenta se bucură de prezumția de nevinovăție, acest litigiu trebuind să ofere garanțiile recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului care, în baza art. 20 din Constituția României, face parte din dreptul intern și are prioritate față de legislația internă.

În aceste condiții, s-a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acesta fiind doar un înscris prin care o persoană este acuzată de săvârșirea unei contravenții.

Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petenta nu este obligată să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor și dovedirii temeiniciei procesului-verbal de contravenție, revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).

În atare condiții, instanța a constatat că probele administrate de către intimat cu privire la temeinicia situației de fapt reținută în procesul verbal de contravenție contestat ( 3 planse fotografice), sunt apte a face dovada tuturor faptei contraventionale retinută in sarcina petentei prin procesul verbal de contraventie contestat.

Mai mult, petenta nu a procedat la dovedirea susținerilor si apărărilor sale, iar circumstantele de fapt invocate nu întrunesc conditiile cumulative ale cazului fortuit, atât societatea petentă, cât și petentul având obligatia legală de a asigura și mentine starea tehnică generală corespunzătoare a autotractorului, inclusiv prin asigurarea unei roți de rezervă în stare corespunzătore de utilizare.

În aceeași ordine de idei, în ipoteza în care a existat inițial un pneu corespunzător, este greu de crezut că , parcurgerea unui număr de 2500 de Kilometri poate afecta/ deteriora o anvelopă în maniera în care a fost descrisă prin procesul verbal de contraventie și, de altfel, dovedită de cele 3 planșe fotografice.

Or, față de aceste circumstanțele faptice și legale mai sus mentionate, fată de urmările suficient de grave ce s-ar fi putut produce din cauza neîndeplinirii corespunzătoare a obligatiilor legale din sfera raporturilor juridice/domeniului rutier, instanța a constatat că minimul amenzii aplicate este suficient, dar și necesar pentru a atrage atentia petentei asupra gradului de pericol social concret al faptei si pentru prevenirea unei noi conduite necorespunzătoare ce ar pune în pericol valorile sociale reglementate si apărate de disp. OUG 195/2002, în prezenta speță nefiind necesară și nici oportună reindividualizarea judiciară a sanctiunii contraventionale aplicate.

În consecință, pentru motivele arătate, plângerea petentului a fost respinsă. Totodată, instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta S.C. „3G T____ I____” S.R.L., în termen și motivat, solicitând să se dispună nulitatea procesului verbal pentru nelegalitate în principal și pentru netemeinicie în teza a 2-a..

În motivarea recursului său, recurentul a arătat, în esență, că: sancțiunea aplicată este netemeinică și nelegală, agentul constatator neținând seama de distanța parcursă de autotren, a cărui stare tehnică a fost verificată de societate la sediu înainte de fiecare plecare în cursă; în cauză sunt întrunite condițiile constatării cazului fortuit, întrucât camionul a suferit o pană de cauciuc, șoferul fiind nevoit să monteze o roată de rezervă; instanța de fond nu s-a pronunțat asupra solicitării privind înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea a avertismentului; toate documentele cursei erau în concordanță cu dispozițiile legale; agentul constatator ar fi trebuit să precizeze care este uzura pe care a constatat-o și ce dispozitiv a folosit pentru determinarea (măsurarea) acesteia.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit art.36 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, în condițiile art. 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente, susținerile recurentei fiind nefondate, din probele administrate rezultând în mod evident săvârșirea de către aceasta a contravenției pentru care a fost sancționat. În ce privește invocarea cazului fortuit, tribunalul apreciază că susținerea recurentei nu poate fi primită, întrucât aceasta avea obligația să se asigure că și roata/roțile de rezervă se află în stare corespunzătoare. De asemenea, tribunalul constată că instanța de fond, respingând plângerea, s-a pronunțat și asupra cererii de înlocuire a amenzii cu avertismentul, aceeași instanță arătând, în considerentele hotărârii sale, motivul pentru care a apreciat că minimul amenzii aplicate este suficient, dar și necesar pentru a atrage atenția petentei asupra gradului de pericol social al faptei. Uzura anvelopelor autovehiculului petentei rezultă fără dubiu din chiar planșele fotografice (f.17-20 dosar fond), nefiind necesară măsurarea acestei uzuri

Având în vedere cele reținute mai sus, tribunalul apreciază că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, în baza dispozițiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Față de cele ce preced,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite ca fondat recursul introdus de către petentul C____ V_____ împotriva sentinței civile f.n. din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara, și în consecință:

Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică azi, 20.05.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

D___ S_____ E____ S______ D____ M_____ S____ D_____

Transferată la Judecătoria B_____ - promovat la Curtea de Apel B_____- - în concediu de odihnă-

PREȘEDINTE TRIBUNAL PREȘEDINTE TRIBUNAL PREȘEDINTE TRIBUNAL

S_____ L____ D______ S_____ L____ D______ S_____ L____ D______

GREFIER,

Ș___ R_____

SDM/ȘR/2 ex.

01.07.2013

Jud.fond B____ M_____