Acesta este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:011.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 214/2016

Ședința publică de la 03 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE H______ L_____

Asistent judiciar S________ N____

Asistent judiciar M____ P____

Grefier M______ P_______

Pe rol se află judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta D____ I_____ în contradictoriu cu pârâta _____________________ prin lichidator judiciar EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL HUNEDOARA, având ca obiect - acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 269 din Legea 53/2003 republicată și art. 208 - 210 din Legea nr. 62/2011, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.

Instanța pune în discuție și estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi, în acord cu dispozițiile art. 238 al. 1. N.C.P.C.

Instanța, în baza art. 258 raportat la art. 255. N.C.P.C, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă probațiunea și reține cauza spre soluționare .

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei civile de față ;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, formulată de reclamanta D____ I_____ în contradictoriu cu pârâta __________________ lichidator judiciar EXPERT INSOLVENTĂ SPRL, s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate reclamanta a desfășurat activitatea in cadrul unității parate si, in perioadele arătate mai jos aceasta activitate s-a încadrat in grupa a II a de munca in procent de 100%. Totodată a solicitat obligarea paratei ca in conformitate cu prevederile Ordinului nr.590/2008 si a HG nr.257/2011, Anexa nr. l4 la Normele de aplicare, sa întocmească si sa elibereze o adeverința care sa ateste ca activitatea prestata de reclamant se încadrează în grupa a II de munca in vederea pensionarii.

În expunerea de motive, reclamanta arată că a fost încadrată în muncă la _____________________ începând cu data de 12.09.1983 pana la data de 01.03.1986 si apoi de la 07.07.1987 pana la data de 13.04.1989 și de la 18.06.1991 până la data de 10.07.2009 unde a lucrat in funcția tâmplar, conform carnetului de munca _______.a...nr. xxxxxxx. In perioada respectiva, arată că a lucrat in grupe superioare de munca după cum urmează:

In grupa a II a de munca :

In perioada 12.09.1983 – 01.03.1986 în funcția de tamplar (nr.crt 1- 4din carnetul de munca)

In perioada 07.07.xxxxxxxxxxxxxxx98 in funcția de tamplar (nr.crt.5-7 din carnetul de munca),

În perioada 18.06.1991 – 31.03.2001 în funcția de tâmplar și sortator(nr.crt.8-55 din carnetul de munca)

Temei legal Ordinul nr. 50/1990, art.3, 7, Anexa nr. 2 pct. 169 emis de MMOS si Ministerul Sanatatii.

Arată că daca in carnetul de munca nu sunt evidențiate perioadele care se incadreaza in grupe superioare de munca, conform prevederilor art. 158(2) din Legea nr.263/2010 privind Pensiile sociale, se eliberează adeverințe pentru atestarea acestui fapt.

Actul intern al _____________________ care a stat la baza nominalizării in grupa de munca este procesul verbal nr. l43 din 12.02.1991 pentru nominalizarea activitatilor si locurilor de munca care se incadreaza in grupa a II a de munca, aprobat de conducere si organizația sindicala.

Parata a eliberat in acest sens adeverința nr.560 din 06.03.2015. Cu toate ca adeverința eliberata constituie un act oficial prin care se dovedește meseria si timpul lucrat în grupa superioara de munca, Casa Județeană de Pensii A___ nu a luat-o in considerare numai daca se emitea o hotarare judecătoreasca prin care sa se confirme ca perioada de munca respectiva se incadreaza in grupa a II a de munca. Consideră ca refuzul de valorificare a adeverinței este un abuz si este lipsit de temei legal intrucat inscrisul original supus valorificării se bucura de prezumția de validitate

In acest sens s-a pronunțat Tribunalul A___ si Curtea de Apel A___ in mai multe cazuri asemanatoare, prin care a obligat parata sa recunoască perioada respectiva din acele cazuri in grupa superioara de munca.

In concluzie, fata de cele aratate mai sus si din probele depuse, reclamantul a solicitat admiterea lor iar ca prin hotararea judecătoreasca să se constate ca activitatea desfasurata de reclamant in cadrul unitatii parate, in perioadele 01.09.xxxxxxxxxxxxxxx78, 26.06.xxxxxxxxxxxxxxxx01, se incadreaza in grupa a II a de munca in procent de 100% și să fie obligata parata ca in conformitate cu prevedrile Ordinului nr.590/2008 si HG nr.257/2011, Anexa nr.l4 la Norme, sa elibereze adeverința care sa atesteze ca activitatea prestata de reclamant in perioada constatata prin hotărârea judecătoreasca, se încadrează in grupa a II a de munca in procent de 100%

In drept reclamanta a invocat prevederile Ordinului nr.50/1990 emis de MMOS si Ministerul Sanatatii.

Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.

În drept : Ord. MMPS 50/1990 .

In probațiune reclamanta a depus la dosar înscrisuri .

Pârâta _____________________ prin lichidator judiciar EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL HUNEDOARA nu a depus la dosar întâmpinare

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele :

În perioada 12.09.1983 – 01.03.1986, 07.07.1987 – 13.04.1989 și 18.06.1991 – 10.07.2009, reclamanta a fost salariat al pârâtei în meseria de tâmplar și sortator cherestea, conform adeverinței nr.560/06.08.2009 și carnetului de muncă.

Acțiunea reclamantei este întemeiată pe disp. Ord. MMPS 50/1990. Potrivit acestui ordin locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce se încadrează în grupa I de muncă sunt cuprinse în anexa 1, iar cele ce se încadrează în grupa II de muncă , în anexa 2. De acest drept beneficiază personalul în activitate la 1.03.1990, indiferent de numărul salariaților, conform condițiilor de muncă ce vor fi corelate cu cele două anexe.

Nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupa I și II de muncă se realizează de conducerea unităților împreună cu sindicatele din unități, ținând cont de condițiile concrete în care își desfășoară activitatea salariații, proporțional cu timpul lucrat în aceste condiții de fiecare salariat, respectiv ce puțin 50% din timpul de lucru pentru grupa I și cel puțin 70% pentru grupa II.

Prin același act normativ s-au stabilit modalitățile de încadrare în grupa I sau II de muncă pentru perioada anterioară datei de 1.03.1990, astfel:

- 18.03.1969 – 1.03.1990 încadrarea în grupe de muncă se realizează conform procedurii stabilite de Ord. 50/1990 proporțional cu timpul lucrat în condiții de grupă de muncă în intervalul 18.03.1969 – 31.12. 1975, fără a se condiționa încadrarea în grupe de muncă de existența buletinelor de determinare a noxelor . Nu este condiționată încadrarea în grupă de muncă de existența acestor buletine nici perioada 1.01.1976 – 31.12.1989.

Încadrarea în grupe de muncă după 1.03.1990 ține cont de determinările de noxe pe locuri de muncă și meserii, de condițiile de bază de microclimat (căldură, frig, umezeală excesive) suprasolicitare fizică sau psihică, risc deosebit de explozie, iradiere, infectare ș.a. toate aceste aspecte fiind analizate de conducerea angajatorului împreună cu sindicatele angajaților.

Dovedirea perioadelor în care salariatul și-a desfășurat activitatea în grupa I sau II de muncă , în vederea pensionării, se face prin înscrierea acestor perioade în carnetul de muncă al salariatului, conform metodologiei stabilite – pct. 15 Ordinul 50/1990.

Din analiza evoluției legislației în domeniu se poate observa că existența condițiilor grele de muncă, periculoase, suprasolicitante fizic sau psihic, în noxe și condiții climatice deosebite a fost recunoscută și consacrată în grupa I și II de muncă și anterior anului 1990 (Legea 27/1966, Legea nr. 3/1977). Criteriile au fost stabilite prin ordine comune ale ministerelor muncii și sănătății sau prin decrete ale Consiliului de Miniștri. În esență, activitatea din industria grea – metalurgie, construcții montaj, hidroelectrice, electrice, nucleare, subteran se regăsește cuprinsă în anexele care stabileau grupele I și II de muncă.

Ordinul 50/1990 a preluat în cea mai mare parte activitățile, meseriile, locurile de muncă ce erau deja cuprinse anterior în grupe de muncă și le-a adăugat pe cele noi care îndeplineau aceleași cerințe.

În legislația anterioară anului 1990 se prevedea expres procentele salariaților dintr-o unitate care pot beneficia de grupa I și de grupa II de muncă, indiferent de numărul salariaților care își desfășurau activitatea în aceleași condiții.

Prin aplicarea sa retroactivă, Ordinul 50/1990 a înlăturat discriminarea existentă între salariații care au lucrat în aceleași condiții de muncă, dar care au beneficiat de încadrări în grupe de muncă diferit sau nici măcar nu au beneficiat de aceste încadrări.

În aplicarea dispozițiilor Ord. 50/1990, raportat la acțiunea formulată, instanța de judecată poate verifica și se poate pronunța asupra următoarelor aspecte:

- meseria reclamantului și locul său de muncă în care și-a desfășurat efectiv activitatea;

- perioadele în care reclamantul a lucrat efectiv în aceleași condiții de muncă și timpul efectiv lucrat în aceste condiții;

- stabilirea de către conducerea angajatorului împreună cu sindicatul angajaților a locurilor de muncă;

- stabilește dacă reclamantul și-a desfășurat activitatea într-o anumită perioadă în meserie sau loc de muncă ce a fost încadrat în grupa I sau grupa II de muncă conform procedurii stabilită de prezentul ordin.

Potrivit art.194 lit. e din Codul de procedură civilă în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul trebuie să arate mijloacele de probă a căror încuviințare o solicită în vederea dovedirii pretențiilor sale.

Reclamanta a apreciat că probele cu care înțelege să-și dovedească faptul că deși a lucrat în condiții de grupă de muncă fostul angajator nu l-a încadrat sunt : copie după carnet de muncă și adeverință eliberată de lichidatorul judiciar.

Ori din copia carnetului de muncă rezultă că în perioada vizată reclamanta nu a desfășurat nicio activitate pe care Ordinul 50/1990 o încadrează în grupa II de muncă, aspect care nu poate fi combătut cu niciun alt mijloc de probă, mențiunile din carnetul de muncă având valoarea unui înscris autentic, în condițiile art. 1171 și art. 1173 din codul civil în vigoare la data întocmirii carnetului de muncă.

Astfel, art. 15 din Ordinul 50/1990 prevede expres că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministrul Muncii și Ocrotirilor Sociale.

În același sens, art. 1 din Decretul nr. 92/1976 prevede următoarele: ”carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta”, ceea ce face inadmisibilă proba cu martori potrivit art. 1173 cod civil peste cele menționate în acest înscris oficial.

Coroborând dispozițiile art. 1 din Decretului 92/1976 cu prevederile art. 15 din Ordinul 50/1990 rezultă că în carnetul de muncă trebuie să regăsim mențiuni clare și neechivoce cu privire la meseria sau funcția avută de reclamant și la desfășurarea activității în grupe speciale de muncă.

De asemenea reclamanta nu a depus la dosar actul administrativ emis de unitate conform prevederilor Ordinului 50/1990 (proces-verbal, decizie, tabel, hotărâre a consiliului de administrație și a sindicatului), act prin care s-a făcut nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, etc.,

Întrucât în prezentul dosar nu s-a făcut dovada existenței unor asemenea acte care să susțină cererea reclamantului, motiv pentru care instanța nu se poate substitui angajatorului și nu poate admite cererea acestuia. În speță, nu există niciun element probatoriu care să ateste încadrarea greșită a reclamantei în condiții normale de muncă de către Comisia înființată potrivit Ordinului 50/1990 la nivel de unitate, aceasta fiind singura competentă să analizeze și să precizeze, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă, începând cu 18.03.1969 și până la data de 1 aprilie 2001, competență atribuită conform art. 15 alin. 2 din Ordinul 50/1990.

Pentru aceste considerente, se reține că activitatea prestată de reclamantă în perioada 12.09.1983 – 01.03.1986, 07.07.1987 – 31.12.1988 și 18.06.1991 – 31.03.2001 în cadrul S.C. M______ S.A. nu se încadrează în grupa II de muncă, și cererea de față se va respinge ca neîntemeiată.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D____ I_____ având CNP xxxxxxxxxxxxx dom. în _______________________, _________________, jud. A___ în contradictoriu cu pârâta S.C. M______ S.A. cu sediul în Cîmpeni, ___________________, jud. A___, nr. înreg. la ORC A___ JXXXXXXXXXX, prin lichidator judiciar Expert în Insolvență SPRL, cu sediul în D___, ____________________.2, etaj 1, jud. Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere de apel care se va depune la Tribunalul A___.

Pronunțată în ședința publică din data de 03.02.2016.

Președinte, H______ L_____	Asistent judiciar, S________ N____	Asistent judiciar, M____ P____
	Grefier, M______ P_______

Red. H.L.

Tehnoredactat : M.P. / 4 ex

10.02.2016