DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2758R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.12.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: E______ M_____ O_____

JUDECĂTOR: C_______ D_______

JUDECĂTOR: M_____ E_____

GREFIER : L_______ I___

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.7195/30.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata _____________________ ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.

T R I B U N A L U L,

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.06.2012, sub numărul XXXXXXXXXXXXXX petentul S.C. G_______ S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea procesului verbal _______ 12 nr. xxxxxxx/15.05.2012 întocmit de intimată.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absoluta deoarece nu este semnat de agentul constatator.

În drept petentul a invocat disp. art. 17 din O.G nr. 2/2001, art. 4 pct. 2 din Legea 445/2001.

În probațiune, petentul a depus, în copie, înscrisuri.

Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

Intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus certificat calificat, confirmare de primire și planșă foto. Totodată aceasta a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 C. proc.civ. (filele 18-21).

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal _______ 12 nr. xxxxxxx/15.05.2012 întocmit de C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 05.04.2012, la ora 13.45 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:

Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).

Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.

În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.

Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.

Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat, respectiv:

• existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
• toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
• legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

• textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 05.04.2012, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 15.05.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.

În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.

Pentru considerentele anterior expuse, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal contestat și, pe cale de consecință, exonerând petentul de plata amenzii aplicate prin acesta, înlăturând totodată și obligația de achitare a tarifului de despăgubire.

Împotriva sentinței civile nr. 7195/30.10.2013, a formulat recurs intimata solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii și menținerii procesului verbal de contravenție contestat.

În motivarea recursului recurenta intimată a arătat că sentința civilă este netemeinică și nelegală, întrucât, instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, astfel, prin interpretarea greșită a legii, instanța a soluționat procesul, fără a intra în cercetarea fondului.

Astfel recurenta a arătat că instanța de fond a interpretate greșit art. 9 alin. 3 din O.G. 15 din 2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Recurenta a arătat că în prezenta speță față de data săvârșirii contravenției aceasta a fost constatată și procesul verbal a fost emis în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13. A___. 1 din OG nr. 2 din 2001 și comunicarea procesului verbal s-a făcut respectându-se dispozițiile legale.

În opinia recurentei din interpretarea logico – sistematică a textelor legale, rezultă că prin apariția legii nr. 144 din 2012 pentru modificarea OG nr. 15 din 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile – și în niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 8, art. 312 alin. 3 C. proc. Civ. OG 15/2002, O.G. 2/2001.

Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică.

În motivare s-a arătat că instanța de fond în mod corect a apreciat că este prescrisă răspunderea contravențională față de data săvârșirii contravenției și data constatării acesteia prin raportare la prevederile legale incidente în materie.

Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea de recurs se invocă faptul că fapta contravențională a fost săvârșită la data de 05.04.2012, iar amenda a fost aplicată la data de 15.05.2012, când a fost întocmit procesul – verbal de contravenție contestat în cauză, adică în termenul de prescripție de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Motivul de recurs este întemeiat pentru considerentele următoare:

Prima instanță a admis plângerea contravențională întemeindu-se pe dispozițiile art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012, care prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului și constituind o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, a fost aplicată retroactiv în cauză.

Potrivit prevederilor art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției. Or, în speță tribunalul constată că au fost respectate aceste dispoziții legale, întrucât procesul – verbal de contravenție contestat a fost încheiat la data de 15.05.2012, când a fost și constatată fapta contravențională de către agentul constatator (f. 4). Nu se poate considera că data constatării contravenției este data săvârșirii acesteia, respectiv 05.04.2012, întrucât constatarea a intervenit ulterior săvârșirii faptei, respectiv la data la care a fost întocmit procesul – verbal de contravenție.

În ceea ce privește măsura complementara de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 C. pr. civ. va fi admis recursul declarat, va fi modificată în parte sentința recurată, în sensul că va fi admisă în parte plângerea și se va anula tariful de despăgubire aplicat prin procesul – verbal contestat. În același timp vor fi menținute dispozițiile din acest proces – verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul formulat de recurenta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.7195/30.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata _______________________>

Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:

Admite plângerea.

Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul – verbal de contravenție contesta și menține dispozițiile din acest proces – verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2014

Președinte Judecător Judecător

E______ M_____ O_____ C_______ D_______ M_____ E_____

Grefier

L_______ I___

Concept red. gref. L.I-.

Red. Jud: ME./2exemplare

Jud.fond :B____ M______ - Jud. /Cornetu