Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2949

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 632

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26 NOIEMBRIE 2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE L______ A_______ O_____

JUDECĂTOR M________ M_____

GREFIER J___ D______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul petent B___ P___ împotriva sentinței civile nr. 545/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu IPJ G_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ NR. xxxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2015, s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.11.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului civil de față , constată următoarele ;

Prin cererea înregistrată la data de 11.09.2013 pe rolul Judecătoriei G_____ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul B___ P___ a solicitat, în contradictoriu cu intimata IPJ G_____, anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 02.09.2013 și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii aplicate.

În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că, la momentul în care a ajuns în intersecție semaforul arăta culoarea verde. Acesta și-a schimbat culoarea și a devenit galben doar după ce petentul trecuse cu jumătate din mașină de acesta. Semaforul a arătat culoarea roșie doar după ce petentul trecuse de semafor.

A mai arătat petentul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile formulate de petent, nefiind adevărat ceea ce este trecut la rubrica obiecțiuni în procesul-verbal de contravenție.

Petentul a susținut și că procesul-verbal trebuie coroborat și cu alte probe pentru a nu fi încălcată prezumția de nevinovăție.

În drept petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii, petentul a depus procesul-verbal de sancționare a contravențiilor (fila 6), solicitând încuviințarea probei testimoniale.

Intimata nu a depus întâmpinare, dar a depus raportul agentului constatator (fila 20).

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și pentru petent proba cu un martor, considerând că sunt pertinente și concludente cauzei.

Prin sentința civilă nr. 545/21.01.2015 Judecătoria G_____ a respins plângerea contravențională formulată de petentul B___ P___.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 02.09.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, luându-se măsura tehnico administrativă a reținerii permisul de conducere, în temeiul art. 57 alin. 2 raportat la art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 02.09.2013, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________________ la intersecția cu ________________ respectat culoarea roșie a semaforului.

De asemenea, prin același proces-verbal, petentul a fost sancționat cu avertisment și cu 2 puncte de penalizare, în temeiul art. 36 alin. 1 raportat la art. 99 alin. 2 cu referire la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 02.09.2013, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________________ a purta centura de siguranță.

Prima instanță a constatat că petentul aduce critici numai în ceea ce privește reținerea faptei de a nu fi respectat culoarea roșie a semaforului. Prin urmare, a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal numai cu privire la această faptă

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, prima instanță a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește motivele invocate de petent, astfel cum se arată într-o jurisprudență constantă a instanțelor, nerespectarea dreptului de a formula obiecțiuni la întocmirea procesului-verbal nu este sancționată expres cu nulitatea procesului-verbal însă, aceasta poate interveni în condițiile prevăzute de art. 175 C. proc. civ., doar în măsura în care a) actul este întocmit cu nerespectarea unei cerințe legale; b) s-a pricinuit părții o vătămare și c) vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Din interpretarea per a contrario a art. 175 alin. 2 C. proc. civ. rezultă că, în măsura în care nu este o nulitate expresă, ci una virtuală, cel care o invocă trebuie să dovedească o vătămare, ceea ce nu este cazul în situația de față, având în vedere că petentul a luat la cunoștință de cuprinsul actului, având posibilitatea de a formula apărări pe calea prezentei plângeri, fiind respectat astfel dreptul la apărare.

Totodată, nu numai că susținerea petentului în sensul că agentul constatator a menționat la rubrica obiecțiuni altceva decât a indicat petentul, dar această afirmație este contrazisă chiar de faptul că acesta din urmă a semnat procesul-verbal, inclusiv în dreptul obiecțiunilor.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 stabilește că nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Astfel, prin raportare la situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța a constatat că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost corect încadrată în dispozițiile legale.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, petentul a susținut că, la momentul la care se afla în dreptul semaforului acesta indica culoarea verde. Când petentul a trecut cu mai mult de jumătate din mașină de semafor acesta și-a schimbat culoarea din verde în galbenă.

Instanța constată că nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților impune în privința aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenție. Astfel, respectarea cu ocazia unei proceduri care poate fi calificată drept "penală", a unei asemenea garanții vine să restabilească echilibrul dintre autorii prezumați ai faptelor nelegale și autoritățile desemnate să-i urmărească și să-i sancționeze. Totuși, Curtea s-a pronunțat (Cauza A_____ contra României) în sensul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

În altă ordine de idei, atât prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, cât și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu sunt prezumții absolute, ci relative, ce pot fi răsturnate prin dovada contrară.

Raportând aceste principii la situația de față, instanța constată că petentul a beneficiat de dreptul de apărare, având posibilitatea de a formula apărări și de a propune probe în fața instanței.

Martorul B___ I____ E______ a declarat că petentul a fost nevoit să ocolească un autovehicul care a frânat brusc la culoarea galbenă a semaforului și a traversat intersecția.

Această susținere a martorului contrazice ipoteza petentului care a arătat că, la momentul când a trecut de semafor, acesta încă arăta culoare verde.

A mai arătat martorul că petentul avea încărcătură mare și nu avea cum să frâneze în timp util pentru a evita accidentul.

Faptul că petentul a avut o viteză neadecvată încărcăturii pe care o transporta și situației de trafic – astfel cum a arătat martorul semaforul nu avea culoarea verde – demonstrează că petentul nu avea intenția de a opri deși avea această obligație.

Totodată, având în vedere neconcordanța dintre susținerile martorului și ale petentului și având în vedere relația de colegialitate dintre cei doi, ceea ce indică faptul că martorul a dat o declarație pro causa, instanța consideră că afirmația martorului în sensul că semaforul avea culoare galbenă la momentul la care petentul se afla în dreptul lui nu poate fi primită.

În acest context, având în vedere că, în lipsa altor probe contrare procesul-verbal se bucură de prezumția de temeinicie, prima instanță a reținut temeinicia faptei stabilite în sarcina petentului.

În privința sancțiunii aplicate, agentul constatator i-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei, ceea ce reprezintă minimul prevăzut de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.

Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, s-a constatat că aceasta a fost corect individualizată, având în vedere faptul că nerespectarea culorii roșii a semaforului reprezintă o faptă care poate aduce prejudicii extrem de grave, atât materiale cât și aduse integrității fizice a persoanelor, riscul de accidente fiind foarte ridicat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul B___ P___, apreciind că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de apel, în esență, apelantul petent a invocat faptul că susținerile sale se coroborează cu declarația martorului audiat, și atestă că a intrat în intersecție pe culoarea verde a semaforului, însă din cauza unui vehicul care a oprit brusc în fața sa, a „fost prins de culoarea galbenă în deplasare”. A apreciat că nu se face vinovat de contravenția reținută, însă în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul.

În drept, au fost invocate, disp. art. 466 și urm din Codul de procedură civilă.

Legal citat, intimatul nu a fost reprezentat în fața instanței însă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe.

Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor în temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din NCPC, Tribunalul constată următoarele:

În sarcina apelantului petent B___ P___ s-a reținut, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/02.09.2013, că la data de 02.09.2013, ora 18.29, a condus autovehiculul marca Iveco înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX pe ___________________________ mun. G_____ iar, la intersecția semaforizată cu ________________ respectat semnificația culorii roșii a semaforului aflat în funcțiune, continuându-și deplasarea. Fiind oprit în trafic, s-a constatat că nu purta centura de siguranță.

Faptele reținute constituie contravenția prev. de art. 100 alin. 3 oct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru săvârșirea căreia apelantul petent a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 320 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile și contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002, pentru săvârșirea căreia s-a aplicat sancțiunea avertismentului.

Raportat la motivele de apel invocate și analizând susținerile apelantului formulate în plângerea contravențională formulată precum și mijloacele de probă administrate în cauză, Tribunalul apreciază cu hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.

La momentul opririi în trafic, petentul a precizat că a fost nevoit să forțeze semaforul întrucât transporta marfă fragilă.

Ulterior, prin plângerea formulată a susținut că, de fapt a intrat în intersecție pe culoarea verde a semaforului, aspect contrazis de depoziția martorului B___ I____ E______ care a precizat că apelantul a fost nevoit să ocolească un autovehicul care a frânat brusc la culoarea galbenă a semaforului și a traversat intersecția.

În mod corect, prima instanță a constatat că procesul-verbal contestat reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, constatări suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, in privința prezumtiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depaseasca in folosirea lor, una din limitele pana la care trebuie sa actioneze prezumtia de temeinicie a procesului-verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de catre agent. Astfel, in situația in care fapta este constatata personal, procesul-verbal, legal intocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie. Situația este diferita atunci cand, din continutul procesului-verbal, reiese ca fapta nu a fost constatata personal de catre agentul care l-a intocmit. In aceasta situatie, in lipsa unor elemente de natura sa probeze situatia de fapt retinuta, prezumtia de temeinicie nu isi gaseste aplicarea.

Prin urmare, în situația dată, apelantului petent îi revenea sarcina de a proba o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul verbal contestat pentru a răsturna prezumția de veridicitate a actului de sancționare, simpla negare, în sensul că faptele nu corespund adevărului nefiind suficientă sub aspect probatoriu.

Depoziția martorului audiat în cauză a fost în mod corect înlăturată, susținerile acestuia în sensul că semaforul a schimbat culoarea din galben în roșu după ce autovehiculul condus de apelant trecuse de acesta, fiind subiective, prezumția de temeinicie a actului atacat nefiind înlăturată.

În ceea ce privește sancțiunea principală aplicată, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, se reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, care nu a înțeles consecințele faptei sale, negând săvârșirea ei, contravenția reținută în sarcina sa fiind una de natură a reprezenta un pericol major pentru siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic, riscul de a produce un accident în condițiile nerespectării semnificației culorii roșii a semaforului fiind unul ridicat, astfel că nu se justifică înlocuirea sancțiunii pecuniare aplicate cu avertismentul.

Suspendarea dreptului de a conduce este o sancțiune complementară, aplicată în mod corect apelantului, în baza legii (art. 103 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 rep), având un caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul C.p.c., Tribunalul va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 545/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria G_____, ca nefondat, păstrând hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent B___ P___ domiciliat în G_____, ____________________, ______________, județul G_____ împotriva sentinței civile nr. 545/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu IPJ G_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ NR. xxxxxxx.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 26.11.2015

Președinte, L______ A_______ O_____		Judecător, M________ M_____
	Grefier, J___ D______

Red. LAO/22.12.2015

Tehnored. JD/23.12.2015

4 ex/_________________