ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA Nr. 38/2016

Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C_______ M_______

Judecător M____ R_______

Grefier Ț____ D______

Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelanta S_____ Z_____, domiciliată în Tg M____,___________________, ap. 13, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 2048/27 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Tg M____ în dosarul nr. XXXXXXXXX/2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta S_____ Z_____ care se legitimează cu CI ________ nr. xxxxxx, lipsă fiind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Verificându-și competența potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent general, material și teritorial potrivit art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 coroborate cu art.95 alin 2 din Codul de procedură civilă.

La întrebarea instanței, apelanta S_____ Z_____ arată că nu își aduce aminte dacă s-a încercat comunicarea procesului verbal de contravenție prin poștă, nu-și aduce aminte dacă a primit vreo înștiințare de la poștă pentru a ridica acte, sens în care arată că și citația pentru acest termen de judecată i-a fost comunicată cu întârziere.

La întrebarea instanței, apelanta arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.

Potrivit art.244 alin.1 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea procesului încheiată, și, în temeiul art.223 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.482 C.pr.civ, acordă cuvântul asupra apelului formulat.

Apelanta S_____ Z_____ solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței 2048/2015, anularea procesului verbal de contravenție, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, arătând că în momentul în care a trecut peste trecerea de pietoni nici un pieton nu era angajat în traversarea străzii, cu atât mai mult cu cât a văzut echipajul poliției oprit, fără cheltuieli de judecată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr. 2048 din 27 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petenta S_____ Z_____ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 10.10.2013.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență legalitatea procesului verbal de contravenție, întocmit cu respectarea tuturor mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001.

Cu privire la starea de fapt s-a reținut că deși petenta a contestat săvârșirea faptei aceste susțineri nu au fost probate, pentru că petenta nu a înțeles nici să propună și nici să administreze nici o probă prin care să ateste o stare de fapt și de drept diferită de cea consemnată în procesul-verbal atacat, în consecință instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie a actului sancționator, ca act administrativ, nu a fost răsturnată, iar petenta nu a făcut nici o dovadă contrară, deși această obligație procesuală îi incumba în baza art. 10 și 249 Cod proced. civilă.

În ceea ce privește prezumția de nevinovăție în procedura contravențională, se reține că în ce privește această garanție fundamentală conferită prin art. 6 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a elaborat o bogată jurisprudență, stabilind că această prezumție impune ca instanțele să nu pornească de la premiza că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, ca sarcina probei să revină acuzării, îndoiala fiind în beneficiul acuzatului (in dubio pro reo). Curtea a stabilit că această prezumție nu este absolută, în fiecare sistem de drept fiind operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.

Se constată că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate. Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor, având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil.

Instanța de fond a apreciat că din această perspectivă, în materie contravențională, i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției și reține concluzia că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept, procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.

Prima instanța a dat eficiență prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, coroborat cu împrejurarea că acesta a fost încheiat în urma constatării personale a agentului constatator, agent al statului abilitat de lege să sancționeze acest tip de contravenții.

Întrucât pe parcursul judecății petenta nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal petenta, solicitând anularea sentinței atacate și a procesului verbal de contravenție.

În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond nu a analizat suficient de profund toate probele administrare în cauză, susținând fără motiv că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, instanța de fond neavând în vedere practica CEDO potrivit căruia este esențială respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și prezumția de nevinovăție a petentului ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care profită persoanei acuzate și incubă intimatei, practică statuată prin hotărârile pronunțate în cauzele Salabiaku contra Franței, A_____ contra României.

Se mai susține că în prezenta cauză instanța de fond a reținut în mod nejustificat că poate opera prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție ceea ce este contrar practicii CEDO.

Apelanta a apreciat că în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO.

Apelanta a mai arătat că sarcina probei revine organului constatator și nu petentului, iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției acestuia, acesta fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.

Intimatul a formulat întâmpinare la cererea de apel, prin care a solicitat respingerea acestuia și menținerea sentinței atacate, pentru că petenta a comis contravenția și au fost aduse argumente cu privire la gradul de pericol social ridicat, pentru că se generează o stare de risc și insecuritate ce poate conduce la accidente cu urmări ireversibile.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Petenta S_____ Z_____ a fost sancționată contravențional prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 10.10.2013, întocmit de intimatul I__ M____, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din OUG nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 360 lei.

Se constată că, petenta apelantă a contestat în principal nerespectarea prezumției de nevinovăție și că s-a dat eficiență prezumției de veridicitate și legalitate a actului de sancționare.

Tribunalul constată că prin hotărârea instanței de fond s-a valorificat corect procesul verbal de sancționare și împrejurarea că petenta nu a cerut și nu s-au administrat probe din care să rezulte contrariul situației sancționate.

Fapta contravențională de a nu acorda prioritate unui pieton la traversarea străzii prin loc marcat poate și a fost constatată de agentul de poliție personal, cu propriile simțuri și este nejustificat a se impune sarcina unei alte probe intimatului I__ M____. Statul a investit agentul de poliție cu atribuția și competența de a fi vigilent în observarea cazurilor de încălcare a legii și în speță situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime și rezonabile indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petentul care susține netemeinicia procesului verbal, pentru că nu se poate reduce la o simplă afirmație a petentei.

A admite opinia contrară și susținerea apelantei, ar presupune să fie lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

În consecință, procesul verbal în care fapta este constatată de agentul constatator prin propriile simțuri, se bucură de legalitate și temeinicie în virtutea prezumției garantate inclusiv de practica CEDO. Conform jurisprudenței instanței europene (cauza Ozturk vs.Germania, Salabiaku vs.Franța și Pham Hoang vs Franța) reglementările ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.

În acest sens, Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 183/2003, nr.197/2003 și nr.259/2003 a statuat că legislația contravențională intră sub incidenta art. 6 din C.E.D.O. Așa fiind, prezumțiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate în situația în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat si cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate. Așadar, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prevederile art. 6 din C.E.D.O. și ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului și care beneficiază de prezumția de vinovăție.

Referitor la decăderea intimatului din dreptul de a propune probe, pentru că nu a depus întâmpinare la dosarul de fond, mai întâi se constată că trebuia invocată în fața primei instanțe, dar că probele au fost încuviințate din oficiu și judecătorul are această obligație în baza rolul său activ, consacrat de art. 22 Cod procedură civilă și de art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Este nefondată pretenția apelantei de a se solicita dovada comunicării prin poștă a procesului verbal de contravenție, deoarece acesta nu s-a afișat ci i-a fost înmânat personal petentei, deci nu poate opera nici o eventuală sancțiune.

Criticile aduse sentinței pronunțate de Judecătoria Tg-M____ sunt nefondate și pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de petentă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul S_____ Z_____, domiciliată în Tg M____,___________________, ap. 13, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței nr. 2048/27.04.2015 pronunțate de Judecătoria Tg M____ în dosarul nr. XXXXXXXXX/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2016.

Red. Tehred. M.R.

Listat D.Ț./11.02.2016/16.02.2016/4exjudecător fond I____ A___ N______