Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din 05 octombrie 2015

Completul constituit din:

Președinte – U________ M______

Judecător – R_____ M______

Grefier – U________ G_______

DECIZIA NR. 870 A

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată P_______ M___________ D______, cu sediul în Municipiul D______, _______________ nr. 41, jud. B_______, în contradictoriu cu intimatul petent R__________ P____, domiciliat în comuna L____, ________________________, împotriva sentinței civile nr. 504 din 05.03.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc ambele părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, competența de soluționare a apelului revine tribunalului, după regulile reglementate la art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă.

Constatând faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și poziția procesuală a părților și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 504 din 05.03.2015, Judecătoria D______ a admis în parte plângerea formulată de petentul R__________ P____, în contradictoriu cu intimata Municipiul D______ prin Primar și pe cale de consecință a înlocuit sancțiunea amenzii în sumă de 300 lei aplicată petentului R__________ P____ prin procesul verbal contravenție nr. xxxxx încheiat la data de 23 septembrie 2014, cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr. xxxxx încheiat la data de 23 septembrie 2014 a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 22 alin. 1 lit.) e din HCL 186/2009, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 23.09.2014, ora 17⁰⁰, a fost depistat tăind un copac, având asupra sa o drujbă.

Analizând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a acestuia sancțiunea contravențională dispusă fiind individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.

În consecință, instanța de fond a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției nr. xxxxx încheiat la data de 23 septembrie 2014 este pe deplin legal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii.

Prima instanță a procedat la analizarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne și a jurisprudenței CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern precum și dacă în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenționale și prin prisma inexistenței faptei invocate de către petent prin acțiunea introductivă.

Astfel instanța de fond a reținut că măsura impusă de autorități petentului, respectiv aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 500 lei se include în sfera „acuzației în materie penală” (cauza c. I___ P__ împotriva României), devenind astfel incidente garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția, de aici înainte) cu privire la prezumția de nevinovăție în favoarea petentului.

Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 22 alin. 1 lit) e din HCL 186/2009, constituie contravenție „tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, a arborilor, arbuștilor, puieților sau lăstarilor de pe domeniul public sau privat al mun. D______ cu excepția celor declarați monumente ale naturii sau protejați pentru care se aplică legile speciale”.

Instanța de fond a analizat temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar și având în vedere jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.

Astfel, prima instanță a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Interpretarea dreptului intern și jurisprudența națională consacră prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în baza unor declarații a unor persoane implicate în conflict, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (cauza c. I___ P__ împotriva României pct. 31).

Totodată, Curtea EDO a statuat, în cauza A_____ c. România (par. 54), faptul că în materie contravențională trebuie să se dea eficiență prezumției de nevinovăție, conform căreia, printre altele, „acuzarea” trebuie să ofere probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție iar îndoiala profită persoanei acuzate.

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În consecință, trebuie asigurat un echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție.

În primul rând, instanța de fond a reținut gravitatea redusă a mizei (respectiv amenda) precum și faptul că dreptul la apărare al petentei a fost respectat, aceasta având posibilitatea să administreze probe în apărarea sa și să discute în contradictoriu orice probe care ar folosi intimatei.

În cauza dedusă judecății instanța de fond a apreciat că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție.

În al doilea rând, procesul-verbal de contravenție contestat corespunde cerințelor legale de formă iar descrierea faptei este exactă și neechivocă.

În concluzie, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție contestat este în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privința vinovăției sa.

În ceea ce privește dreptul la apărare, instanța de fond i-a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.

Ca urmare, îi revenea acesteia din urmă sarcina furnizării de probe în sensul nevinovăției pretinse potrivit dispozițiilor art. 249 C__. Mai mult, însuși petentul a recunoscut că a fost surprins în timp ce toaleta arborele iar susținerile sale raportate strict la echivalența tăiere = doborâre arbore nu pot fi reținute de către instanță

Astfel, instanța de fond a acordat relevanță prezumției relative de legalitate a procesului verbal și reține temeinicia constatărilor efectuate de agentul constatator respectiv încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. 1 pct. 36 din Legea 61/1991 republicată.

Ca urmare, instanța de fond a analizat dacă sancțiunea aplicată corespunde cerințelor legii.

Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În cauza de față, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind desfășurarea în bune condiții a alegerii autorităților administrației publice locale, și urmările care s-ar fi putut produce, instanța de fond a considerat că sancțiunea aplicată de 300 lei, corespunde gradului de pericol social al faptei.

În privința înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentului/petentei, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.

Față de atitudinea procesuală a inculpatului, instanța de fond a reținut că scopul sancțiunii contravenționale – reeducarea contravenientului - poate fi obținut și prin aplicarea sancțiunii avertismentului și astfel va urma a înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel intimata P_______ M___________ D______ prin Primar, întemeiat pe dispozițiile art. 476-483 din Cod Proc. Civ. și art. 21 alin. 3 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, solicitând desființarea sentinței apelate și respingerea plângerii ca neîntemeiată, în sensul mențineți procesul verbal de constatare a contravenției ca temeinic și legal.

Consideră apelanta că, susținerea instanței de fond referitoare la împrejurarea că fapta petentului a prezentat un pericol social redus nu poate fi primită, întrucât însăși contravenția este sancțiunea care se aplică pentru fapte cu un pericol social redus. Așadar, contravenția reprezintă fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege - Hotărâre de Guvern ori hotărâre a Consiliului Local.

În concluzie, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 de lei în condițiile în care pentru fapta săvârșită sancțiunea este de maxim 500 de lei pentru persoane fizice.

Deși, sancțiunea aplicată a fost individualizată în mod obiectiv cu respectarea criteriilor din cuprinsul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ aplicabil și trebuie să fie proporțională cu gradul ele pericol social al faptei săvârșite, de modul , de mijloacele săvârșite a acesteia, de scopul urmărit, ele urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Sancțiunea aplicată în speță, amenda de 300 de lei, îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, mai ales că petentul prin fapta sa a distrus spațiile verzi și a încălcat normele privind protecția mediului înconjurător.

Pentru considerentele arătate, solicită apelanta admiterea apelului așa cum a fost formulat în sensul menținerii procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal.

Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată următoarele :

Prima instanță a apreciat corect gradul de pericol social al faptei în raport cu împrejurările în care aceasta a fost comisă și de criteriile de individualizare a sancțiunii prev. de art. 21 (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, așa încât criticile formulate nu sunt fondate.

Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, gradului de pericol social al contravenției săvârșite trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă. Astfel, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite – acesta realizând doar o toaletare a copacului și nu o tăiere efectivă a acestuia .

Faptul că petentul a conștientizat că procedând în această modalitate a încălcat prevederile legale și a avut o atitudine procesuală sinceră, manifestată prin recunoașterea faptei, deși nu înlătură caracterul contravențional al acesteia, conduce la concluzia unui grad de pericol social scăzut, motiv pentru care, tribunalul consideră că pentru a-i atrage atenția ca pe viitor să nu mai comită astfel de fapte este suficientă aplicarea sancțiunii „ avertisment” .

Constatând că nu sunt date alte motive de apel din cele de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanță din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat, apelul declarat de apelanta intimată P_______ M___________ D______ împotriva sentinței civile nr. 504 din 05.03.2015 a Judecătoriei D______, pe care o va păstra ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta intimată P_______ M___________ D______, cu sediul în Municipiul D______, _______________ nr. 41, jud. B_______, în contradictoriu cu intimatul petent R__________ P____, domiciliat în comuna L____, ________________________, împotriva sentinței civile nr. 504 din 05.03.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______, având ca obiect plângere contravențională.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 05 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ U________ G_______

Red. U.M./27.10.2015

Jud. fond N______ M_____ I____

Tehnored.U.G./ex. 4