R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx/2015

Ședința publică de la 16.09.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: P______ R_____

GREFIER: B______ M_____-L____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe petent S____ E____ C____ și pe intimat P______ L_____ SECTOR 1 BUCUREȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PVC C xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Instanța, în temeiul art. 104 alin 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, lasă dosarul la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează, după care:

Nemaifiind alte cereri, în baza art. 244 C. proc. civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată.

În baza art. 394 C. proc. civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

INSTANTA,

Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 02.02.2015 sub nr de dosar XXXXXXXXXXXXX petenta S____ E____ C____ în contradictoriu cu Ppoliția L_____ Sector 1 București a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _______ nr. xxxxxxx din data de 15.01.2015 și a solicitat anularea procesului verbal contestat și obligarea Poliției Locale Sector 1 la repararea prejudiciului material cauzat, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.

În motivarea cereri, petenta a arătat că la data de 15.01.2015, la ora 14 a staționat voluntar autoturismul cu nr de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________ întorcându-se în jurul orei 14.30 a constatat că autoturismul dispăruse, acesta fiind ridicat de ______________________________ SRL, trebuind să achite suma de 434 lei pentru eliberarea autoturismului, fiindu-i înmânat și un proces verbal de contravenție.

Petenta a criticat procesul verbal contestat sub aspect formal, menționând că acesta nu respectă dispozițiile art. 16 alin 1 din OG 2/2001, nefiind consemnată ocupația și locul de muncă al contravenientului.

De asemenea, petenta a menționat că se impune anularea procesului verbal deoarece s-a menționat că „ a creat un obstacol în partea carosabila” deși o redare fidelă a situației de fapt ar fi fost aceea că nu a avut posibilitatea de a adopta o altă conduită din lipsa locurilor de parcare din zonă.

Petenta a menționat că în sprijinul susținerilor sale se află dispozițiile CEDO.

În lipsa pericolului social , deoarece nu s-a produs nici un accident și nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii precum și buna conduită a contravenientei ar justifica înlocuirea sancțiuni cu avertisment.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art.5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin 3, 26 alin 1, 38 alin 3 din OG 2/2001, art. 118 din OUG 195/2002, precum și dispozițiile art. 1, 3-3 ale HCLS 1 nr. 416/2008.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat instanței proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei proces verbal de predare-primire f. 8, carte de identitate al autovehiculului f. 6, proces verbal de contravenție și chitanță f.11.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din OUG 80/2013, astfel cum rezultă din chitanța nr.xxxxx f. 18.

La data de 23.03.2015 intimata a formulat întâmpinare f. 33 și a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, învederând instanței că procesul verbal este întocmit ca formă și fond în conformitate cu prevederile legale fiind semnat și însușit de contravenientă, fără mențiuni.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 150 și art. 205 C. proc. civ. și OG 2/2001.

În dovedirea cererii, intimata a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei declarație f. 36, nota de constatare f. 37, nota de constatare f. 38, chitanța f. 39, planșe foto f. 40.

Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba materială cu planșe foto.

Analizând plângerea contravențională prin prisma susținerilor petentei, a materialului probator administrat în cauza și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal _______ nr. xxxxxxxx/15.01.2015 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei (4 puncte amendă) și 3 puncte penalizare conform art. 100 alin 2 rap la art. 108 alin a, lit b pct 7 din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 15.01.2015, ora 14.10-14.17 a staționat voluntar neregulamentar cu autoturismul marca CITROEN culoare GRI cu nr de înmatriculare XXXXXXXXX în raza de acțiune a indicatorului rutier „oprirea interzisă” creând astfel obstacol în partea carosabilă pentru participanții la trafic. a fost efectuată planșa foto datată.

Procesul verbal a fost semnat de petentă de luare la cunoștință, fără mențiuni.

Conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Petenta a criticat procesul verbal dat fiind că nu au fost consemnate ocupația și locul de muncă ale contravenientului.

Petenta invocă nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.1 și în sensul că în procesul-verbal nu s-a precizat ocupația și locul de muncă al contravenientului.

Petenta nu invocă și nu dovedește însă nicio vătămare nici din această perspectivă, mulțumindu-se să se refere doar la lipsa acestor elemente; instanța nu înțelege care ar fi fost relevanța în speță a ocupației și a locului de muncă al contravenientului, mai ales că textele legale în baza cărora a fost sancționat petentul nu impun subiectului activ o anumită calitate în afara celei de conducător auto. Prin urmare, criticile acestuia sub acest aspect sunt vădit nefondate.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art. 142 lit. a din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a stabilit interdicția de a opri voluntar vehiculele în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă" nerespectarea interdicției fiind sancționată potrivit art.100 alin.2 care trimite la art.108 alin.1 lit.b pct.7 – săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: […] 7. staționarea neregulamentară.

Față de aceste dispoziții legale instanța apreciază că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei, sancțiunile aplicate fiind de asemenea legale prin prisma limitelor prevăzute de lege – art.100 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.b pct.7 și art.98 alin.4 lit.b.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constantă că petenta nu a negat că ar fi staționat într-o zonă interzisă, însă a invocat voalat lipsă vinovăție, menționând că nu a avut posibilitatea de a adopta o altă conduită, având în vedere lipsa locurilor de parcare în zona.

Instanța apreciază că lipsa locurilor de parcare nu poate avea semnificația unei exonerări de răspundere contravențională pentru petentă. Astfel, instanța constată că acesta nu a invocat motive pertinente care să justifice o oprire într-o zonă interzisă

Având în vedere că petenta nu a negat săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, dar și faptul că instanța apreciază neîntemeiate justificările învederate de către petentă, instanța constată că petenta se face vinovată de cele reținute în sarcina sa iar procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.

Cât privește sancțiunile aplicate, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 de lei, minimul prevăzut de lege, și cu 3 puncte de penalizare - art.100 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.b pct.7 și art.98 alin.4 lit.b.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001, întrucât fapta săvârșită nu este de gravitate redusă. În acest sens, instanța reține că petenta a dat dovadă de indiferență față de respectarea normelor legale și a încercat să se sustragă de la executarea sancțiunii aplicate, ceea ce înseamnă că nu a conștientizat importanța respectării acestora, astfel încât avertismentul nu ar face decât să încurajeze această atitudine, nefiind apt să prevină săvârșirea unor noi fapte contravenționale.

Instanța apreciază că prin fapta sa, petentul a creat obstacol pe partea carosabilă pentru autovehiculele care circulau într-o zonă aglomerată, aspect de natură să constituie circumstanțe agravante în cauza de față.

Instanța constată că fapta este una de pericol, iar nu de rezultat și analizând și posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment, deoarece fapta petentului nu poate fi asimilată unei fapte cu un grad de pericol social scăzut, care să justifice modificarea sancțiunii aplicate, pentru a nu încuraja petenta în înfrângerea normelor de drept, observând că petenta nu a înțeles pericolul social al faptei încercând minimalizarea acestuia, instanța constată că se impune sancționarea petentei prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, avertismentul nefiind suficient pentru garantarea prevenției speciale (împiedicarea petentei de a mai săvârși astfel de fapte în viitor).

Instanța are în vedere că aspectele învederate de petent în plângerea contravenționale nu reprezintă cauze justificativă pentru o atenuare a sancțiunii, astfel încât instanța constată că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, rolul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii realizându-se doar în modalitatea amenzii contravenționale, în cuantumul minim aplicat de agentul constatator.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează să respingă plângerea formulată de către petenta S____ E____ C____ în contradictoriu cu Poliția L_____ Sector 1, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește măsura ridicării autoturismului cu nr de înmatriculare XXXXXXXXX, instanța observă că prin decizia ICCJ din 9/2015 s-a hotărât că procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art.64 și art.97 alin.(1) lit.d) și alin.(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale

În speță, instanța reține că măsura tehnico-administrativă a fost dispusă prin nota de constatare f. 37 ________ nr. xxxxxx în baza art. HCL Sector 1 nr. 416/2008, astfel că instanța constată că ridicarea autoturismului petentei a fost nelegală, acesta plătind suma de 434 lei cu titlu de servicii către firma care a ridicat autoturismul în baza dispoziției polițistului local.

În consecință, având în vedere că autoturismul petetei a fost ridicat în baza unei dispoziții nelegale, instanța va dispune anularea dispoziției de ridicare ________ nr. xxxxxx/15.01.2015 și va obliga intimata la plata către petentă a sumei de 434 lei reprezentând contravaloare servicii ridicare și transport auto.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea privind pe petenta S____ E____ C____ cu domiciliul în COMARNIC, _____________________. 9A și pe intimata P______ L_____ SECTOR 1 BUCUREȘTI cu sediul în București, _____________________, sector 1.

Menține procesul-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx/15.01.2015 fiind legal și temeinic.

Constată caracterul nelegal al dispoziției de ridicare ________ nr. xxxxxx/15.01.2015 emisă de intimată și dispune anularea actului administrativ cu caracter unilateral.

Obligă intimata la plata către petent a sumei de 434 lei reprezentând contravaloare servicii ridicare și transport auto.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către petent.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 1 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

M.B. 13 Octombrie 2015/R.P 16 Noiembrie 2015