Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 277/2016 din 17 februarie 2016 dată de Tribunalul SUCEAVA

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul SUCEAVA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
277/2016 din 17 februarie 2016

Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL S______

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 277

Ședința publică din 17 februarie 2016

Instanța constituită din:

Președinte : Z______ C_____

Judecător: C_____ A___

Grefier : I_____ A___ O___

Pe rol, judecarea apelului formulat de intimatul I____________ de Poliție Județean S______ împotriva sentinței civile nr. 844 din data de 13.02.2015 pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petenta ________________________. S______.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru apelant și consilier juridic H____ M______ pentru societatea intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru apelant depune la dosar delegație de reprezentare.

Instanța constată că s-a depus la dosar răspuns la întâmpinare și comunică duplicatul reprezentantei societății intimate.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra apelului.

Consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale, iar în subsidiar reducerea amenzii dacă se face dovada unor circumstanțe reale sau personale.

Consilier juridic H____ M______ pentru societatea intimată solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță cu solicitarea de a se ține cont de faptul că a fost o excepție nu o regulă faptul că s-a depășit perioada de condus cu o oră și 30 de minute.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.11.2014, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX, petenta ________________________., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii ________ nr. xxxxxxx din 15.10.2014, încheiat de intimatul I____________ de Poliție Județean S______ – Serviciul Poliției Rutiere, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului – verbal contestat și, în mod subsecvent, să se dispună exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 5.000 lei, iar în subsidiar, în cazul în care va fi respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal, să se dispună înlocuirea amenzii aplicate societății petente în sumă de 5.000 lei, cu sancțiunea avertisment.

În motivare, petenta a arătat că, în data de 27.10.2014, i-a fost comunicată de către I____________ de Poliție Județean S______ – Serviciul Poliției Rutiere, procesul – verbal ________ nr. xxxxxxx din 15.10.2014 întocmit la data de 15.10.2014, ora 17:25, de către agentul constatator S______, în baza O.G. nr. 37/2007, prin care societatea petentă a fost sancționată cu amendă de 5.000 de lei.

A arătat petenta că, în procesul – verbal contestat, organul constatator a reținut faptul că, în data de 15.10.2014 la ora 17:15, autoutilitara marca M__ cu nr. XXXXXXXXX condusă de H____ I_____, a efectuat activități de transport marfă conform avizului nr. xxxxx din 15.10.2014, iar cu ocazia verificării documentelor și a diagramelor tahograf s-a constatat că la data de 03.10.2014, conducătorul auto a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de o oră și 30 de minute conform diagramei din ziua respectivă.

În drept, petenta și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art. 16, art. 21 din O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, petenta a depus la dosar în copii conforme cu originalul, următoarele documente: procesul verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii ________ nr. xxxxxxx din 15.10.2014 și dovada comunicării procesului verbal (filele 7-8).

În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 6).

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și pe cale de consecință, să fie menținută sancțiunea stabilită în actul sancționator contestat.

În motivare, intimatul a arătat că prin procesul–verbal contestat, ________________________. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5 000 lei (cu posibilitatea achitării sumei de 2 000 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, în două zile lucrătoare), pentru depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de o oră și treizeci de minute, constând în faptul că: la data de 15.10.2014, în jurul orei 17:15, autoutilitara, marca M__, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX (aparținând petentei) a fost depistată în trafic pe DN 2, la km 456, în timp ce efectua activități de transport rutier de mărfuri în cont propriu, ocazie cu care s-a constatat că, în ziua de 04.10.2014, conducătorul auto H____ I_____ nu a efectuat pauzele prevăzute de legislația în domeniu, după un interval de patru ore și treizeci de minute de conducere, depășind astfel perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de o oră și treizeci de minute.

A arătat intimatul că fapta a fost constatată în urma verificării de către agentul constatator a înregistrărilor efectuate de tahograful analog montat la bordul autoutilitarei cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, ce i-au fost prezentate agentului constatator de către conducătorul acesteia, H____ I_____, cu ocazia controlului în trafic.

În drept, intimatul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 205 – 208 Cod procedură civilă, O.G. nr. 37/2007, Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.

În dovedire, intimatul a depus la dosar, fotocopie după diagrama introdusă de către conducătorul auto în tahograful montat la bordul autoutilitarei cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, la data de 04.10.2014, fotocopie după avizul de însoțire a mărfii prezentat agentului constatator de către H____ I_____, cu ocazia opririi în trafic, la data de 15.10.2014 și copie după exemplarul nr. 2 al procesului – verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 15.10.2014 (filele 16-21).

În conformitate cu prevederile art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.

La data de 23.12.2014, intimatul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de anulare a respectivului proces – verbal și, implicit, exonerarea societății petente de plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment.

Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr. 844 din data de 13.02.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria S______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ________________________. în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean S______. A înlocuit amenda în cuantum de 5.000 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014, cu sancțiunea avertismentului. A atras petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014 întocmit de către intimat, petenta ________________________. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei, reținându-se că în data de 15.10.2014 autoutilitara marca M__ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost depistată efectuând activități de transport marfă în cont propriu, iar cu ocazia verificării documentelor și a diagramelor tahograf s-a constatat că la data de 03.10.2014, conducătorul auto H____ I_____ a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de o oră și jumătate.

Fapta a fost încadrată în dispozițiilor art. 8 alin. 1 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007 pentru stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, sancțiunea fiind aplicată potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014 nu a fost semnat de către petentă, la rubrica Alte mențiuni fiind consemnat: „nu am putut face pauză pentru că trebuia să ajung la descărcare”.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei ________________________. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Instanța a reținut și aspectul constând în aceea că apărările petentei referitoare la legalitatea procesului verbal sunt neîntemeiate.

Lipsa numărului de înmatriculare în registrul comerțului și a codului fiscal al persoanei juridice sunt prevăzute de lege sub sancțiunea unei nulități virtuale. Or, petenta avea obligația probării unei vătămaări pe care ar fi suferit-o prin neindicarea acestor elemente și a faptului că vătămarea nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Petenta nu doar că nu a probat aceste aspecte dar nici nu a invocat faptul că ar fi suferit vreo vătămare prin prisma absenței elementelor de identificare suplimentare.

Referitor la critica privind greșita încadrare a faptei reținute, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007 (în forma în vigoare la momentul încheierii procesului-verbal), următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: (…) 4. depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult.

Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: (…) c) cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15 - 16, 18 - 20, 22 - 26, 28 - 30, 36 și 38, aplicabilă conducătorului auto, și faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1 - 11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.

În consecință, societatea petentă a fost sancționată pentru depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult cu amenda prevăzută de lege pentru întreprinderea/operatorul de transport rutier.

Referirile petentei la greșita încadrare juridică a faptei reținute se întemeiază cel mai probabil pe faptul că petenta face abstracție de modificările suferite în timp de O.G. nr. 37/2007.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța a avut obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și a apreciat probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța a amintit că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Astfel, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu ar fi suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Or, petenta nu a negat nici un moment fapta în obiectivitatea sa. Pe lângă motivele de nelegalitate, analizate și respinse de instanță, petenta a invocat o pretinsă stare de necesitate în care s-ar fi regăsit șoferul prin prisma specificului mărfii transportate (mixtură asfaltică) și o pretinsă lipsă de proporționalitate a sancțiunii aplicate.

Referitor la starea de necesitate ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei (potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001), instanța reține următoarele:

În considerarea faptului că dispozițiile O.G. 2/2001, deși prevăd starea de necesitate ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, nu oferă și o definiție a acesteia, instanța a apreciat că, de principiu și prin raportare la dispozițiile din materie penală, starea de necesitate presupune întrunirea următoarelor concluzii: existența și iminența unei stări de pericol, imposibilitatea evitării stării de pericol printr-o faptă licită, starea de pericol să nu fi fost produsă de către acela care invocă starea de necesitate și proporționalitatea între acțiunea de salvare și starea de pericol.

Instanța a reținut că probele administrate în cauză impun concluzia conform căreia condițiile stării de necesitate nu sunt îndeplinite.

În aceste împrejurări, petenta în calitate de operator de transport rutier ar fi trebuit să probeze îndeplinirea condițiilor stării de necesitate în ceea privește persoana juridică. Instanța a reținut că este de datoria angajatorului să îl informeze și supravegheze pe angajat cu privire la îndeplinirea atribuțiilor sale. Dacă respectivul angajat nu își respectă aceste îndatoriri se poate reține o culpa in eligendo (culpă în alegerea persoanei către care s-au delegat diverse atribuții) ori o culpa in vigilendo (culpă în supravegherea persoanei către care s-au delegat diverse atribuții) a angajatorului.

În aceste împrejurări, faptul că șoferul societății ar fi fost nevoit să se deplaseze cât mai rapid spre locul de descărcare în considerarea specificului mărfii transportate relevă, nu o stare de necesitate în care s-a găsit petenta, ci mai curând o organizare defectuoasă a activității acesteia. Locul de aprovizionare cu respectiva marfă, traseul de urmat, numărul de șoferi angajați sunt aspecte prin a căror gestionare petenta poate preîntâmpina situații de natura aceleia ce a dus la sancționarea sa.

În consecință, instanța a apreciat că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că, deși s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentei, se impune, totuși reindividualizarea acesteia.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța a considerat că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi și prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde, respectiv prin aplicarea unui avertisment. În acest sens, instanța reține lipsa de la dosarul cauzei a unor probe care să indice că petenta ar mai fi fost sancționată anterior pentru nerespectarea normelor referitoare la perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și faptul că, în concret, fapta petentei nu a avut urmări grave.

Față de cele constatate, instanța a admis în parte plângerea și a înlocuit amenda în cuantum de 5.000 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând acesteia atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel intimatul I____________ de Poliție Județean S______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit și cu o mare ușurință prima instanță a înlocuit sancțiunea amenzii aplicată de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului, fără ca în cauză să se facă dovada unor circumstanțe personale sau cu privire la săvârșirea faptei în concret, ci doar pe baza unor simple afirmații ale petentului. Precizează că o astfel de soluție încurajează încălcarea normelor rutiere, creându-se un precedent nevaforabil cu efect asupra îndeplinirii atribuțiilor legale ce sunt stabilite conform art. 1 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, în speță fiind o constatare direct și nemijlocită a agentului de poliție.

Intenția legiuitorului a fost aceea de a sancționa aspru astfel de fapte atunci când a stabilit amenzi considerate mari, atât pentru persoana fizică cât și pentru persoana juridică pentru combaterea acestor fapte și, astfel să se preîntâmpine evenimentele rutiere grave care pun în pericol siguranța participanților la trafic.

Pe cale de consecință solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și reanalizarea actului constatator supus cenzurii instanței, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului – verbal de constatare a contravenției și implicit a sancțiunii aplicate, iar în subsidiar schimbarea sentinței în sensul reducerii amenzii de 5.000 lei aplicate, dacă sunt dovezi concrete de circumstanțe personale și cu privire la gravitatea faptei.

Intimata, legal citată, prin întâmpinarea formulată a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut existența faptei contravenționale și a admis în parte plângerea formulată, ținând cont de buna credință, de circumstanțele personale și de documentele depuse la dosar, considerând că scopul educativ și preventiv al sancțiunii poate fi realizat și prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde, transformând amenda aplicată în avertisment.

Apreciază intimata că orice sancțiune juridică nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.

Față de cele arătate, a solicitat respingerea apelului.

În drept, dispozițiile OG 2/2001.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:

Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007(în forma în vigoare la momentul încheierii procesului-verbal) în prezent art. 8 alin.2 lit.e din O.G. nr. 37/2007 constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: (…)depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult.

Prin sentința civilă nr. 844 din data de 13.02.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria S______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ________________________. în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean S______ și a înlocuit amenda în cuantum de 5.000 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 15.10.2014, cu sancțiunea avertismentului.

Tribunalul reține că apel împotriva acestei sentințe a formulat doar apelanta IPJ S______ și doar cu privire la dispoziția instanței de fond de înlocuire a măsurii sancțiunii amenzii contravenționale cu măsura avertismentului pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007 (în forma în vigoare la momentul încheierii procesului-verbal).

Tribunalul reține astfel că părțile au achiesat la celelalte dispoziții și considerente ale sentinței, motiv pentru care instanța va face aplicarea disp. art. 477 Cod procedură civilă, urmând a analiza apelul declarat în limitele motivelor invocate.

În mod corect prima instanță a constatat ca legal procesul verbal de contravenție pe baza materialului probator administrat în fața acestei instanțe.

Astfel , Tribunalul reține din probele administrate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție , Tribunalul retine că instanța de fond a constatat că sunt date condițiile faptei contravenționale reținute în sarcina petentei intimate , nici una din părți neexercitând apel pe situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție și de către instanța de fond .

Astfel raportat la criticile sentinței apelate, Tribunalul reține că părțile au achiesat tacit la situația de fapt reținută de instanța de fond.

Tribunalul constată că procesul-verbal de contravenție, intocmit de intimat reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului contatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Mai mult, se reține că și în fața instanței de apel intimata contravenientă prin avocat ales a recunoscut fapta săvârșită, respectiv depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute.

Tribunalul reține că instanța de fond , constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, petentul arătându-se multumit de această soluție prin care totusi s-a constatat existența faptei contravenționale în sarcina sa, din moment ce nu a mai formulat cale de atac împotriva acestei sentințe.

În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii, motiv al prezentului apel, Tribunalul apreciază că nu se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei de către petentă, pericolul social al faptei acesteia, reținând și faptul că petenta nu a adus nicio probă în circumstanțiere.

Petentei îi revenea obligația să depună diligențe suplimentare cu privire la legalitatea efectuării transportului și supravegherea în acest sens a modului în care se desfășoară activitatea de transport pe care aceasta o prestează prin prepușii săi, având obligația de a asigura documentele necesare transportului rutier de mărfuri, de a verifica la finalitatea cursei modul de desfășurare al acesteia, de a se asigura că a fost respectată legislația în materia transporturilor de către angajații săi.

În ceea ce privește pericolul social al faptei contravenientei, Tribunalul mai reține și consecințele care s-ar fi putut produce ca urmare a faptului că autovehiculul petentei a fost condus de un angajat care nu a respectat timpii legali de odihnă - pericolul social abstract al faptei petentei.

Rezultă în mod evident că sancțiunea avertismentului față de fapta petentei intimate nu ar fi corespunzătoarea scopului sancțiunii contravenționale.

Tribunalul reține că dacă la data de 15.10.2014, fapta contravenientei era prevăzută de art.8 alin.1 pct.4 din OG nr.37/2007 și sancționată cu amendă contravențională între 4000 și 8000 lei potrivit art. 9 alin.1 lit. c din OG nr.37/2007, în prezent fapta petentei intimate este prevăzută de art. 8 alin.2 lit.e din OG nr.37/2007, fiind sancționată potrivit 9 alin. 1 lit. d cu amendă contravențională cuprinsă între 4000 -6000 lei.

Față de aceste se reține că amenda de 5000 lei aplicată de agentul constatator se încadrează în limitele prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. d din OG nr.37/2007, fiind legal aplicată.

Pentru considerentele arătate, in temeiul art. 480 C__, instanța va admite apelul, va schimba in tot sentința apelata in sensul respingerii plângerii contravenționale a petentului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul, declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean S______, cu sediul în municipiul S______, _______________. 9, jud. S______, împotriva sentinței civile nr. 844 din data de 13.02.2015 pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petenta ________________________. S______, cu sediul în S______, ___________________. 52, jud. S______.

Schimbă în tot sentința apelată.

Respinge plângerea contravențională ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 17 februarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

Z______ C_____ C_____ A___ I_____ A___ O___

Red. C.A.

Jud. fond. Cosovăț A_____

Tehnored. I.A.

Ex. 2/26.02.2016

Publicitate