Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX APEL - anulare proces verbal de contravenție
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B_______
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din data de 21.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B______ L_____
JUDECĂTOR: T________ C_______
GREFIER: S_____ M____
DECIZIA NR. 798/2015
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul I____________ T_________ de Muncă B_______, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx din 04.12.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, intimată fiind petenta S.C. P____ Distribuție S.R.L., prin administrator C_______ A___ D______.
La apelul nominal realizat în ședința publică, la prima și la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că nu sunt alte solicitări sau chestiuni prealabile și reține cauza spre deliberare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ în data de 15.11.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta S.C. P____ D__________ S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor nr. 4886 din 03.11.2013.
În motivare, petenta a arătat că, în fapt, cu ocazia controlului din campania naționala pentru brutării din data de 28.10.2013, ora 13:00, la punctul de lucru din _____________________ sediul social al societății, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1500 lei, constatându-se că angajații societății nu au fost trecuți în foile de prezență cu spor de noapte și că nu a fost plătit acest spor de 25 % din timpul de lucru, conform art.125 din legea 53/ 2003. Totodată, petenta a învederat este o brutărie cu capacitate mică de producție și desfacere, angajații societății au contract individual de muncă, iar salariații lucrează pe timp de noapte numai în cazul unor comenzi mai mari și în preajma sărbătorilor de peste an.
A mai subliniat petenta că își ia angajamentul de a respecta, începând cu data de 01.11.2013, prevederea din Legea nr. 53/2003, de a evidenția în foile de prezență și de a plăti sporul de 25%. pentru lucrul pe timp de noapte, anexând foile de prezență din care rezultă respectarea dispozițiilor legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar, în copie, înscrisuri, respectiv: procesul-verbal de contravenție contestat, ________, nr. xxxxxxxx din data de 01.11.2013, proces-verbal de control nr. 486 din data de 01.11.2013, foi colective de prezență aferente lunii noiembrie 2013.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 5 dosar fond).
La data de 20.02.2014, petenta a anexat la dosar, în copie: actul constitutiv actualizat al societății comerciale cu răspundere limitată P____ D__________ SRL din 13.05.2013 și statele de plată pentru salariații permanenți din luna noiembrie 2013.
La data de 28.03.2014, intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______ a formulat întâmpinare (fila 45 dosar fond) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de către petentă, ca neîntemeiată, și menținerea procesului-verbal de contravenție contestat și a sancțiunii stabilite prin acesta.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în fapt, la controlul efectuat în data de 28.10.2013 la punctul de lucru al petentei situat in B_______, __________________________ social al petentei cât si la sediul ITM B_______, urmare a campaniei naționale pentru brutării, s-a verificat modul in care petenta respectă prevederile legale din domeniul relațiilor de muncă referitoare la încadrarea in munca a persoanelor și s-a constatat că angajatorul petent nu evidențiază în foile colective de prezență munca de noapte prestată de către salariați și nu plătește salariaților spor de noapte.
A arătat intimatul că fapta contravențională a reieșit din cele declarate de către salariata identificată în fișa de identificare completată în data de 28.10.2013, din care rezultă că prestează muncă de noapte, din statele de plată și din evidența orelor lucrate aferente lunii septembrie 2013.
Totodată, intimatul a arătat că fapta constatată constituie contravenția prevăzută la art. 260, alin 1, lit. l din Codul Muncii, pentru încălcarea prevederilor art. 125 din Legea nr. 53/2003 modificata.
În plus, intimatul a subliniat că petenta nu respectă termenele prevăzute la art. 4, alin. 1, lit. a din H.G. nr. 500/2011 de transmitere la angajarea fiecărui salariat a elementelor prevăzute la art. 3, alin. 2, lit. a-g, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității.
Controlul s-a finalizat prin încheierea procesului verbal de control nr. 4886/01.11.2013 și a procesului-verbal de contravenție nr. xxxxxxxx din 01.11.2013, prin care petenta a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii de 1 500 lei, conform art. 260, alin. 1, lit. l din Legea nr. 53/2003 republicată și cu avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 4, alin. 1, lit. a din H.G. nr. 500/2011.
Cu privire la individualizarea sancțiunilor, intimatul a precizat că organul de control a ținut cont de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și de amploarea de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsa și de circumstanțele personale ale contravenientei, precum și de gradul de pericol social, aplicând sancțiunea amenzii minime.
De asemenea, intimatul a solicitat să se constate ca cele invocate de către petentă nu o absolvă de răspundere și de plata amenzii stabilite prin procesul-verbal de contravenție contestat, cu atât mai mult cu cât nu face dovada unei alte situații de fapt și a subliniat că nu se justifica înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea a avertismentului, întrucât petenta a săvârșit fapta contravențională cu vinovăție, nefiind la prima abatere de acest gen, și nu a făcut dovada unei altei situații de fapt.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 260, alin. 1, lit. l și ale art. 125 din Codul Muncii, alături de disp. art. 4, alin. 1, lit. a din HG nr. 500/2011.
În susținerea apărărilor formulate, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxxx din data de 01.11.2013, proces-verbal de control nr. 4886 din data de 01.11.2013, cu anexa de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor de muncă, fișă de identificare, foi colective de prezență aferente lunilor septembrie-octombrie 2013 pentru punctele de lucru din ______________________ ___________________ identificare, state de plată pentru salariați permanenți aferente lunii septembrie 2013, ordin de deplasare nr. 384.
Petenta nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
În ședința publică din data de 20.11.2014, petenta, prin reprezentant convențional, a depus la dosar proces-verbal de control nr. 7048 din data de 22.10.2014.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei pentru ambele părți, proba testimonială cu martora M______ D____ pentru petentă și proba cu martora C_____ D____ din oficiu.
Prin Sentința civilă nr. xxxxx din 4.12.2014, îndreptată prin Încheierea din data de 16.03.2015 (fila 101 fond), instanța a admis în parte plângerea contravențională și a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1500 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 125 și sancționate de art. 260, alin. 1, lit. l din Legea nr. 53/2003 modificată, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, menținând restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxxx din data de 01.11.2013. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxxx/01.11.2013, intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______ a reținut că, în data de 28.10.2013, cu ocazia controlului din cadrul Campaniei Naționale pentru brutării, la ora 13:10, la punctul de lucru din _______________________ sediul social al societății, s-a constatat că angajatorul nu evidențiază și, implicit, nu plătește sporul pentru orele de noapte prestate de salariați (conform fișei de identificare), cu un spor de 25% din timpul de muncă respectiv. De asemenea, s-a reținut că angajatorul nu respectă termenul prevăzut de art. 4, alin. 1, lit. a din HG nr. 500/2011, modificată și completată de transmitere la angajarea fiecărui salariat a elementelor prevăzute la art. 3, alin. 2, lit. a-g din HG nr. 500/2011, modificată și completată, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară datei de începere a activității de către salariați.
Pentru prima faptă reținută în sarcina sa, prevăzută de art. 125 din Legea nr. 53/2003, republicată, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 1.500 lei, conform art. 260, alin. 1, lit. l din același act normativ, iar pentru cea de-a doua faptă, prevăzută de art. 4, alin. 1, lit. a din HG nr. 500/2011, modificată și completată, petenta a fost sancționată cu avertisment.
Cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost reluate și în cuprinsul procesului-verbal de control nr. 4886 din data de 01.11.2013.
Petenta a semnat de luare la cunoștință procesul - verbal, la rubrica ”alte mențiuni” fiind consemnate următoarele: ”Va formula obiecțiuni în instanță”, iar față de cele consemnate în acesta, a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, formulând doar apărări legate de fapta prevăzută de art. 125 din Legea nr. 53/2003, republicată.
Față de data formulării plângerii, instanța a constatat că plângerea contravențională este formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, putându-se trece la soluționarea pe fond a cauzei.
În temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărît asupra sancțiunii aplicate.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă pentru a fi analizat de către instanță.
În plus, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxxx/01.11.2013, respectă condiția legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr. 2/2001.
Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 125, ale art. 260, alin. 1, lit. l din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicat și dispozițiile art. 4, alin. 1, lit. a și ale art. 9, alin. 2, lit. a din HG nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 125 din Legea nr. 53/2003: ” (1) Munca prestata intre orele 22,00—6,00 este considerata muncă de noapte.
(2) Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectuează muncă de noapte pn proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru.
(3) Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăși o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referință de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
(4) Durata normala a timpului de lucru pentru salariații de noapte a căror activitate se desfășoară în condiții speciale sau deosebite de munca nu va depăși 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzuta în contractul colectiv de munca aplicabil și numai în situația în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior.
(5) În situația prevăzută la alin. (4), angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
(6) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă.”
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 260, alin. 1, lit. l din același act normativ, ” 1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (...) l) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei.”
Conform dispozițiilor art. 4, alin. 1, lit. a din HG nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, ” (1) Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) se face după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.”
Nu în ultimul rând, dispozițiile art. 9, alin. 2, lit. a, raportat la alineatul 1, lit. a al aceluiași articol, statuează următoarele: ” (2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: a) cea prevăzută la lit. a) (este vorba despre netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză- s.n.), cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei.”
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 4, alin. 1, lit. a din HG nr. 500/2011, instanța a învederat că petenta nu a contestat-o și nu a formulat motive de netemeinicie, aceasta formulând doar argumente legate de fapta prevăzută de art. 125 din Legea nr. 53/2003, astfel încât, ținând cont de prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, a constatat că acțiunile petentei întrunesc elementele constitutive ale contravenției în discuție (de a nu respecta termenele prevăzute la art. 4, alin. 1, lit. a din HG nr. 500/2011 de transmitere la angajarea fiecărui salariat a elementelor prevăzute de art. 3, alin. 2, lit. a-g din HG nr. 500/2011), astfel încât instanța nu a analizat nici temeinicia și nici modul de aplicare al sancțiunii contravenționale cu privire la această faptă.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 125 din Legea nr. 53/2003 și sancționată conform dispozițiilor art. 260, alin. 1, lit. l din același act normativ, instanța a reținut că din probatoriul administrat în cauză - fișa de identificare anexată la fila 54 dosar fond, coroborată cu statele de plată pentru salariații permanenți aferente lunii septembrie 2013 și cu foile colective de prezență din luna septembrie 2013 pentru ambele puncte de lucru ale petentei (din _______________________ și din __________________), alături de depozițiile martorelor C_____ D____ și M______ D____, rezultă cu claritate faptul că la data efectuării controlului, angajatorul nu a evidențiat și, implicit, nu a plătit sporul de 25% din timpul de muncă respectiv pentru orele de noapte prestate de salariați.
În acest context, instanța a mai reținut că afirmațiile celor două martore audiate în cauză, privind faptul că la societatea petentă nu se lucrează de noapte propriu-zis, ci se lucrează peste programul normal de lucru, atunci când sunt comenzi nu sunt de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei, în contextul în care textul de lege (art. 125, alin. 1 din Legea nr. 53/2003) definește munca de noapte ca fiind munca prestată între orele 22:00 și 06:00, iar pentru ca salariatul de noapte să primească sporul de 25% din salariul de bază sau diminuarea programului de lucru cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, este necesar, potrivit art. 125, alin. 2 coroborat cu art. 126 din Legea nr. 53/2003, să efectueze cel puțin 3 ore din timpul său de lucru în acest interval orar, nefiind obligatorie existența unei ture de noapte.
Cu privire la probațiune, instanța a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, a constatat instanța că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentei, în cuantum de 1.500 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentei.
Referitor la procesul-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În speță, petenta a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acesteia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimat și având posibilitatea formulării unui răspuns la întâmpinare, obținând totodată încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisuri și a probei cu martora M______ D____.
Pe cale de consecință, instanța a reținut că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Având în vedere că petenta nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu a putut reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul - verbal de contravenție.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 125 din Legea nr. 53/2003 și sancționate de art. 260, alin. 1, lit. l din același act normativ.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 1500 de lei aplicată petentei pentru fapta prevăzută de art. 125 din Codul muncii, instanța a avut în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia și având în vedere că din depozițiile martorelor audiate în cauză rezultă cu claritate faptul că salariații nu prestează efectiv o muncă de noapte, ci rămân peste program atunci când există comenzi mai mari, dar și faptul că programul efectiv al angajaților variază în funcție de comenzile primite de societatea petentă, instanța a considerat că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru îndeplinirea scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale.
În stabilirea acestei sancțiuni, instanța a avut în vedere și atitudinea petentei care a înțeles ca, în urma controlului, să se conformeze dispozițiilor legale și măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control nr. 4886 din data de 01.11.2013, astfel cum rezultă din foile colective de prezență și din statele de plată aferente lunii noiembrie 2014, completate pentru ambele puncte de lucru ale societății petente.
În ceea ce privește anexa de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor de muncă, atașată la procesul-verbal de control nr. 7084 din data de 22.10.2014 și depusă la dosarul cauzei în circumstanțiere, instanța a arătat că măsura privind evidențierea și plata muncii de noapte pentru salariații ce prestează muncă în intervalul 22:00- 06:00 a fost constatată ca îndeplinită în contextul verificării modului de îndeplinire al măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control nr. 8108 din data de 04.09.2014, iar nu a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control nr. 4886 din data de 01.11.2013, astfel încât nu constituie un element de circumstanțiere în prezenta cauză.
Instanța a atrage atenția petentei cu privire la respectarea pe viitor a tuturor obligațiilor legale ce îi revin, în caz contrar, față de antecedența sa contravențională, sancțiunile care i se vor aplica vor fi mult mai aspre și nu va mai beneficia de clemență pentru înlăturarea sancțiunilor pecuniare.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxxx din data de 01.11.2013, instanța, în temeiul art.34 O.G. nr.2/2001, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ______________________.R.L., în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, a modificat procesul-verbal întocmit de intimat, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1.500 lei aplicate, cu sancțiunea avertismentului și a menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel I____________ T_________ de Muncă B_______, solicitând schimbarea soluției primei instanțe, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea cererii, apelantul a arătat că nu se justifică înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea de avertisment întrucât petenta a săvârșit fapta contravenționala cu vinovăție și nu a făcut dovada unei alte situații de fapt, iar admiterea plângerii și înlocuirea sancțiunii înseamnă o gravă sfidare la adresa celorlalți angajatori care se străduiesc să-si desfășoare activitatea respectând legile și o primă de încurajare pentru societățile care ignoră cadrul legal în care ar trebui să-și desfășoare activitatea, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept.
A mai solicitat apelatul să se constate că în mod greșit instanța de fond a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea contravenționala a avertismentului, întrucât cu ocazia aceluiași control, prin același proces verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată și cu un avertisment tot pentru încălcarea prevederilor legale privind relațiile de muncă.
Astfel, a arătat că la controlul efectuat in data de 28.10.2013 la punctul de lucru al petentei situat in B_______, __________________________ social al petentei cât și la sediul ITM B_______, urmare a campaniei naționale pentru brutării, s-a verificat modul în care aceasta respecta prevederile legale din domeniul relațiilor de muncă referitoare la încadrarea în muncă a persoanelor. Timp în care s-a constatat ca angajatorul petent nu evidențiază în foile colective de prezentă munca de noapte prestată de către salariați și nu plătește salariaților spor de noapte. Această faptă a reieșit din cele declarate de către salariata identificată în fisa de identificare completată în data de 28.10.2013 precum că prestează muncă de noapte, din statele de plată si evidenta orelor lucrate aferente lunii septembrie 2013.
A arătat că fapta constatată constituie contravenție prevăzuta la ort. 260 alin. 1 litera l) din Codul Muncii pentru încălcarea prevederilor ort. 125 din Legea nr. 53/2003 modificată. Totodată s-a constatat ca petenta nu respectă termenele prevăzute ta art. 4 alin. 1 litera. a din HGR nr. 500/2011 de transmitere la angajarea fiecărui salariat a elementelor prevăzute ta art. 3 alin. 2 litera a-g cel târziu in ziua lucrătoare anterioară începerii activității,
A arătat că s-a finalizat controlul prin încheierea procesului verbal de control nr. 4886/01.11.2013, în care sunt consemnate cele constatate cât și cele două măsuri dispuse. A arătat totodată că s-a încheiat și procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxxx din 01.11.2013 prin care petenta a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii de 1.500 lei conform art. 260 alin. 1 litera l din Legea nr. 53/2003 republicată și avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a din HGR nr. 500/2011.
Apelatul nu și-a motivat în drept cererea de apel.
Intimata nu a formulat apărări în cauză.
Analizând apelul, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată că este întemeiat și urmează a-l admite, pentru argumentele ce succed:
Constată Tribunalul, procedând la cercetarea sentinței primei instanțe, că aceasta a reținut, în identificarea soluției sale, împrejurarea că societatea petentă a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale și măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control nr. 4886 din data de 01.11.2013, completând corespunzător foile colective de prezență și statele de plată aferente lunii noiembrie 2014, pentru ambele puncte de lucru.
Deși constatarea primei instanțe este corectă, ea întemeindu-se pe actele depuse la dosar, este de observat că în speță sunt date și alte circumstanțe de fapt, acestea atestând un grad de periculozitate accentuat pentru fapta săvârșită și, pe de altă parte, realizarea unei juste individualizări a sancțiunii, de către agentul constatator.
Se notează, în concret, că demersul de conformare al petentei a privit perioada de după controlul efectuat de ITM, ceea ce înseamnă că, cel puțin pentru intervalul verificat (septembrie 2013), nu s-au produs consecințe favorabile pentru angajații care au prestat activitate în timpul nopții, aceștia rămânând neremunerați pentru respectiva activitate. Rezultă că fapta petentei a produs consecințe cât se poate de determinabile și de serioase, consecințe care nu au fost înlăturate.
Reține Tribunalul, în altă ordine de idei, că în sarcina petentei au fost reținute două abateri contravenționale, una dintre acestea fiind sancționată cu avertisment. Pentru fapta de nerespectare a dispozițiilor privind munca de noapte, s-a aplicat amenda de 1500 lei, respectiv minimul prevăzut de lege. Amenda în discuție are un cuantum evident redus, inapt a crea dificultăți financiare societății.
Față de aspectele menționate, Tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată prin procesul-verbal a fost corect individualizată, petenta beneficiind deja de clemență, prin sancționarea doar a uneia dintre abateri, și aceasta cu minimul legal. În speță nu se justifica, așadar, aplicarea unui avertisment și pentru cea de a doua faptă, mai ales că aceasta a produs urmări pentru care nu s-au efectuat corecții.
Cu aceste argumente, admițând apelul, Tribunalul va schimba sentința apelată, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petenta ________________________, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite apelul formulat de apelantul I____________ T_________ de Muncă B_______, cu sediul în B_______, _______________________. 83A, J____ B_______, în contradictoriu cu intimata S.C. P____ Distribuție S.R.L., CUI xxxxxxxx, J XXXXXXXXXXX, cu sediul în B_______, _________________, J____ B_______.
Schimbă Sentința civilă nr. xxxxx/4.12.2014 a Judecătoriei B_______, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.09.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
B______ L_____ T________ C_______ S_____ M____
Red. T.C.
Tehnored. S.M/TC
4 ex./ 21.10.2015
Jud. fond C____ A__-M____