Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1277/2014

Ședința publică de la 16 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A________ L____ N_____

Judecător E________ C______

Grefier D______ V________ S_______

Pe rol judecarea apelului în C_________ administrativ și fiscal promovat de apelant P______ I____, cu domiciliul în comuna M_____ K___________ __________________________.H, __________, jud. C________, în contradictoriu ci intimat I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA - POST P______ M_____ KOGALNICEANU, îndreptat împotriva sentinței civile nr.8133/31.07.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:

Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.

Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 16.12.2014 iar față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 03.02.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXX petentul P______ I____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/25.11.2013, întocmit de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ – POST POLIȚIE M_____ K___________, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX în data de 21.11.2013 și pe _______________________________ fără niciun incident și fără să fie oprit de vreun agent de poliție pentru a fi sancționat contravențional.

Petentul a mai susținut că a primit o citație de a se prezenta la poliție, unde la data de 25.11.2013 s-a întocmit procesul-verbal ce face obiectul prezentei plângeri.

S-a invocat de către petent că s-a prescris executarea sancțiunilor contravenționale întrucât data primirii plicului conținând procesul-verbal de contravenție a fost 20.01.2014.

Petentul a mai invocat ca motiv de nelegalitate faptul că nu se menționează în cuprinsul procesului-verbal instanța competentă pentru soluționarea plângerii și a mai arătat că nu a săvârșit contravenția reținută.

În drept petentul a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.

În probațiune petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.

Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare însă a depus documentația ce a stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție și dovezile de comunicare.

Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul propus de petent, P______ E____ și martorul asistent C____ S______.

Prin sentința civilă nr. 8133/31.07.2014 Judecătoria C________ a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:

Prin procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/25.11.2013, petentul P______ I____ a fost sancționat cu măsura principală a amenzii în cuantum de 320 lei și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, în temeiul dispozițiilor art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a condus auto marca VW Passat cu nr. XXXXXXXXX la data de 21.11.2013 ora 16:28 pe ___________________________ localitatea M_____ K___________ și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care se afla angajat în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni din zona Postului de Poliție.

Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent ci de către martorul asistent C____ S______.

În ce privește susținerile petentului privind nelegalitatea procesului-verbal de contravenție pentru lipsa mențiunii instanței competente la care se poate depune plângerea, instanța reține că aceasta sunt neîntemeiate, întrucât de vreme ce petentul a sesizat instanța competentă, nu i s-a produs acestuia nicio vătămare.

În ce privește susținerile petentului privind prescripția executării sancțiunilor contravenționale, în primul rând instanța reține că necomunicarea procesului-verbal de contravenție în termen de o lună nu atrage anularea procesului-verbal de contravenție ci doar prescripția executării sancțiunilor contravenționale, așa cum dispus prevederile art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând în baza art. 14 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 dacă a intervenit prescripția executării sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție încheiat la 25.11.2013, instanța reține că obligația de comunicare a procesului-verbal trebuia îndeplinită până la data de 25.12.2013.

Instanța mai reține că, din dovezile de comunicare de la filele 7 și 28 din dosar, intimatul a făcut dovada că a comunicat, în termen de 1 lună de la data întocmirii, procesul-verbal de contravenție petentului, conform prevederilor art. 27 O.G. nr. 2/2001, prin poștă cu aviz de primire.

În condițiile în care petentul nu a fost găsit la domiciliu și nu a ridicat de la poștă comunicarea, acesta nu se poate prevala de dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, întrucât potrivit acestor dispoziții, spre deosebire de dispozițiile art. 31 alin. 1 care privesc termenul în care poate fi introdusă plângerea, sancțiunea prescripției executării amenzii contravenționale operează doar dacă în termenul de 1 lună nu a fost trimis procesul-verbal de contravenție prin poștă, neavând relevanță dacă persoana sancționată a intrat efectiv în posesia comunicării așa cum este cazul atunci când se discută asupra termenului în care se poate introduce plângerea.

Astfel, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, termenul de 15 zile curge de la data „comunicării” procesului-verbal, comunicarea însemnând aici data la care a intrat contravenientul efectiv în posesia procesului-verbal contestat.

În cazul dispozițiilor art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001 contează data la care a fost „comunicat” procesul-verbal prin aviz de primire, data la care a fost trimisă comunicarea, astfel că dacă plicul plecat poartă data poștei în ultima zi a termenului de 1 lună, chiar dacă nu a ajuns încă la destinatar, sancțiunea prescripției nu poate opera.

Între sancțiunea tardivității formulării plângerii și cea a prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale, sunt deosebiri și în ce privește scopul acestora și conduita sancționată.

Dacă în cazul tardivității nu se poate admite această excepție în condițiile în care procesul-verbal de contravenție deși a plecat de la instituția emitentă conform prevederilor art. 27 din OG nr. 2/2001, acesta nu a ajuns în posesia contravenientului, întrucât scopul acestei excepții este de a sancționa pasivitatea contravenientului în a formula plângere contravențională (este de neconceput cum ar putea acesta să formuleze plângere în condițiile în care nu a intrat efectiv în posesia procesului-verbal de contravenție), în cazul prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale, faptul că persoana sancționată a intrat efectiv sau nu în posesia procesului-verbal de contravenție nu are relevanță față de scopul urmărit de această sancțiune, relevant fiind doar dacă intimatul a respectat dispozițiile art. 27 coroborat cu art. 14 alin.1 OG nr. 2/2001 și anume dacă a trimis în termen de 1 lună prin poștă cu aviz de primire procesul-verbal de contravenție.

În cazul prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale se sancționează conduita culpabilă a intimatului care a lăsat să treacă un termen mai mare de o lună de la data întocmirii procesului-verbal de contravenție până la comunicarea acestuia, or în prezenta speță intimatul a ieșit din pasivitate și a comunicat conform dovezilor de la dosar procesul-verbal de contravenție mai devreme de 25.12.2013.

Din dovezile de comunicare reiese că procesul-verbal de contravenție a plecat de la instituția intimatului la data de 12.12.2013 și doar lipsa de diligență a agentului poștal a făcut ca procesul-verbal de contravenție să ajungă efectiv în mâna petentului la data de 20.01.2014.

Față de aceste considerente, instanța reține că nu a intervenit prescripția executării sancțiunilor contravenționale.

În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, fiind legal întocmit, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare.

Conform dispozițiilor normative indicate în procesul verbal de contravenție:

Art. 135 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) – Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: (…) lit. h „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”

Art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 – Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) „ lit. b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”.

În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri. Astfel sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.

Instanța reține că la data de 21.11.2013, cu ocazia constatării contravenției, agentul constatator a întocmit procesul-verbal de la filele 18-19 dosar, în care a consemnat faptul că petentul P______ I____ nu a acordat prioritate de trecere pietonului C____ S______ iar procesul-verbal a fost semnat în calitate de martori de numitul C____ S______ și Cabul Serdal.

Prin declarațiile date la poliție la data de 25.11.2013 și 21.11.2013 cei doi martori au confirmat aspectele reținute de agentul constatator.

Declarațiile date în fața instanței de martorul C____ S______ se coroborează cu declarația dată la poliție și cu aspectele reținute de agentul constatator, în sensul că petentul nu i-a acordat prioritate de trecere.

Față de probele mai sus descrise, instanța va înlătura declarația dată de martorul propus de petent, P______ E____, ca fiind subiectivă, martorul fiind mama petentului.

Instanța mai reține că nu are relevanță că petentul nu a fost oprit la momentul constatării contravenției, întrucât din prisma dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 petentul putea fi sancționat chiar în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat și că sancțiunile au fost legal aplicate, motiv pentru care plângerea contravențională formulată de petentul P______ I____ urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul.

Apelantul petent apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, iar soluția preconizată este aceea a admiterii apelului, cu consecința modificării hotărârii supuse controlului judiciar, în sensul admiterii plângerii și anulării în parte a procesului verbal, cu referire la măsura complementară.

În motivarea apelului a reiterat motivele invocate în cadrul plângerii contravenționale, menționând că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a intervenit prescripția executării sancțiunii având în vedere că procesul verbal de contravenție nu i-a fost comunicat în termen de 1 lună.

În egală măsură, apelantul petent solicită instanței de control judiciar să observe că a făcut dovada susținerilor sale prin declarația mamei sale care a fost înlăturată ca nesinceră, în timp ce declarația martorului C____ S______ o apreciază nesinceră și că ar fi trebuit înlăturată, iar judecătorul fondului nu a apreciat corespunzător gravitatea faptei, sancțiunea ridicării permisului de conducere fiind mult prea mare în raport de circumstanțele personale prezentate.

Intimatul –organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.

Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:

Prin procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/25.11.2013, petentul P______ I____ a fost sancționat cu măsura principală a amenzii în cuantum de 320 lei și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, în temeiul dispozițiilor art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a condus auto marca VW Passat cu nr. XXXXXXXXX la data de 21.11.2013 ora 16:28 pe ___________________________ localitatea M_____ K___________ și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care se afla angajat în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni din zona Postului de Poliție.

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probațiunii administrate în cauză, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea disp.art.425 alin.1 lit.”b” c.pr.civ., fiind prezentate în cuprinsul sentinței, motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției de respingere a plângerii, argumente pe care instanța de control judiciar - fără a le relua în motivarea deciziei, și le însușește.

Contrar susținerilor apelantului petent, judecătorul fondului a analizat corect aspectele ce țin de prescripția executării sancțiunii și temeinicia procesului verbal.

Prin prisma sancțiunilor aplicate apelatului petent se observă că acestea au fost corect individualizate, fiind respectat principiul legalității.

Dacă fapta de neconformare la normele prescrise de legislația rutieră este temei al răspunderii contravenționale, sancțiunile sunt efect al acesteia și sunt consacrate de legiuitor tocmai pentru a constitui un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Nu s-ar putea susține cu temei că nesocotirea normelor ce reglementează circulația rutieră este o faptă de natură a nu produce rezultate periculoase, ci dimpotrivă, prezintă un risc substanțial și nejustificat al apariției unor vătămări a valorilor sociale, iar circumstanțele de ordin personal invocate de apelantul petent nu pot anihila pericolul social al faptei contravenționale, apreciat în mod judicios de instanța de fond prin prisma circumstanțelor reale.

Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ, instanța va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant apelant P______ I____, cu domiciliul în comuna M_____ K___________ __________________________.H, __________, jud. C________, în contradictoriu ci intimat I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA - POST P______ M_____ KOGALNICEANU, îndreptat împotriva sentinței civile nr.8133/31.07.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 16.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A________ L____ N_____ E________ C______

GREFIER,

D______ V________ S_______

Jud.fond F.N_____

Red.decizie jud.A.L.N_____/05.02.2015

Ex. 4