Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 3004/2015

Ședința publică de la 14 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ D____ N______

Judecător A____ M_______

Grefier G_______ G________

S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul formulat de petentul R________ S_____ V_______, împotriva sentinței civile nr. 3555 din data de 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind C________ L____ AL MUNICIPIULUI P______ - POLITIA LOCALA P______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-a primit la dosar, la data de 04.09.2015 dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20,00 lei, aferentă apelului, achitată de către apelantul-petent.

Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa.

Tribunalul ia act că prin apel s-a solicitat proba cu înscrisuri, acestea fiind depuse la dosarul cauzei.

Tribunalul ia act că prin întâmpinare nu se solicită administrarea de probe noi în apel.

Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri pentru apelant și ia act că proba a fost administrată.

Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față ;

Constată că, Prin cererea înregistrata pe rolul aceste instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXX la data de 06.08.2014, petentul R________ S_____ V_______ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din 29.07.2014 întocmit de intimatul C________ L____ AL MUNICIPIULUI P______ - POLITIA LOCALA P______.

In motivarea plângerii a arătat ca nu se face vinovat se săvârșirea faptei, că deși era într-un grup de prieteni vorbea la o tonalitate normală, fără a deranja pe cineva, că agentul de poliție nu s-a prezentat, că peocesul verbal nu a fost întocmit la fața locului fapt care nu i-a permis să facă obiecțiuni, că i-a fost încălcat dreptul conferit de art 28 din OG 2/2001 agentul constatator nefăcând această mențiune în procesul verbal.

S- a solicitat proba cu înscrisuri și eventual martori.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În drept se invoca OG 2/2001

La data de 14.11.2014 intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale, procesul verbal _________ nr. xxxxxxx din 29.07.2014 fiind legal si temeinic, nefiind afectat de nici o cauză de nulitate dintre cele expres prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.

Petentul a depus răspuns la întâmpinare.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 205-208 C. pr.civ și Legea 61/1991 rep.

În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, a constatat că petentul este decăzut din proba testimonială având în vedere că nu a indicat martorii și din oficiu a admis proba testimonială cu martorul V___ I____.

A fost audiat martorul V___ I____, cu respectarea disp. art. 318, 319 și 321 NCPC, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei conform disp. art. 323 NCPC.

Prin sentința civilă nr3555 din data de 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul R________ S_____ V_______, în contradictoriu cu intimatul C________ L____ AL MUNICIPIULUI P______ - POLITIA LOCALA P______.

S-a menținut procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din 29.07.2014.

Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din 29.07.2014 întocmit de intimatul C________ L____ AL MUNICIPIULUI P______ - POLITIA LOCALA P______ petentul a fost sancționat cu amenda contravențională de 200lei pentru că la data de 29.07.2014, ora 22,40, în mun Pitești, _____________________-un grup de prieteni a tulburat liniștea locatarilor din blocul B21, __________ _________________________, larmă râsete și vorbit la intensitate mare. Fapta constituie contravenție potrivit art. 2 pct. 25 din Legea 61/1991 republicată și modificată.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația sǎ verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.

Instanța a constatat ca prevederile art 16 și art 19 alin 1 din OG 2/2001 nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, nerespectarea acestora de către agentul constatator atrăgând doar o nulitate relativă, incidența acesteia fiind apreciată de la caz la caz, în funcție de vătămarea produsă contravenientului. Ori în acest caz instanța apreciază ca nu s-a produs nici o vătămare petentului prin întocmirea acestuia în lipsă din moment ce procesul verbal a fost semnat de un martor.

Instanța nu a reținut susținerea petentului că agentul constatator i-a încălcat dreptul conferit de art 28 din OG 2/2001 de a achita jumătate din amenda aplicată, întrucât contravențiilor prevăzute de Legea /1991 nu le sunt aplicabile dispozițiile din OG 2/2001 privind plata a jumătate din minimul amenzii. Astfel, art 9 din Legea 61/1991 prevede că „Dispozițiile prezentei legi se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dispozițiilor privind plata a jumătate din minimul amenzii.”

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pană la proba contrară.

Instanța a constatat că declarația martorul V___ I____ confirmă cele reținute în procesul verbal de contravenție. Astfel aceasta a declarat ca locuiește vis a vis de scara E și că un grup de tineri făceau gălăgie în fața scării E folosind inclusiv cuvinte obscene. Gălăgia produsă de acel grup de tineri se auzea la martor în casă.

Petentul a recunoscut faptul că s-a aflat într-un grup de persoane în fața scării E.

Astfel, din declarația martorului V___ I____, coroborată cu susținerile petentului, instanța reține că petentul se face vinovat de cele reținute în procesul verbal de contravenție.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, agentul constatator aplicând minimul prevăzut de lege.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța a constatat că procesul – verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât a respins plângerea contravențională și a menținut procesul verbal contestat.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel petentul R________ S_____ V_______ apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 07.07.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

In motivarea apelului se arata ca prima instanță nu a analizat susținerile petentului și a interpretat greșit înscrisurile depuse la dosar ,astfel, din declarația dată în fața instanței de martorul V___ I____ nu rezultă că petentul ar fi făcut parte din grupul ce a tulburat liniștea publică .

Nu s-a făcut dovada culpei petentului nici de către agentul de poliție și nici de către un martor , practic grupul din care făcea parte petentul ș-a aflat în dreptul scării E a blocului B21 la momentul venirii echipajului de poliție și au fost sancționați fiindcă se aflau acolo , fără a se face vinovați în realitate de săvârșirea vreunei contravenții .

Prima instanță a interpretat în mod greșit legea și sub aspectul individualizării sancțiunii în sensul că a ignorat disp.art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 care impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșit fapta ,de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia ,de scopul urmărit , de urmarea produsă , precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept :

Prin procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din 29.07.2014 întocmit de intimatul C________ L____ AL MUNICIPIULUI P______ - POLITIA LOCALA P______ petentul a fost sancționat cu amenda contravențională de 200lei pentru că la data de 29.07.2014, ora 22,40, în mun Pitești, _____________________-un grup de prieteni a tulburat liniștea locatarilor din blocul B21, __________ _________________________, larmă râsete și vorbit la intensitate mare. Fapta constituie contravenție potrivit art. 2 pct. 25 din Legea 61/1991 republicată și modificată.

Tribunalul reține că instanța a procedat la respingerea plângerii contravenționale , iar prin pronunțarea acestei hotărâri judecătorești , se reține că judecătoria a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut valoarea probatorie a procesului verbal de contravenție, iar totodată modalitatea în care judecătoria a analizat și interpretat hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniul contravențional este una corectă și astfel criticile apelantului pe acest aspect sunt unele neîntemeiate.

Procesul - verbal, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie, reținându-se și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv s-a statuat că: „prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă” (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței - paragraful 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002)).

Rezultă că, și procesul - verbal de contravenție, ca orice alt act administrativ, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel încât petentul care invocă faptul că, nu a săvârșit contravenția, trebuie să facă dovada celor susținute, atât timp cât nu este pusă în imposibilitate de a face această dovadă, situație în care nu s-a aflat.

Materia contravențiilor aparține domeniului dreptului penal, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii. Cu toate acestea, aplicarea regulii de mai sus privind sarcina probei, nu este de natură să încalce prezumția de nevinovăție cât timp este respectat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și protejarea intereselor legitime ale contravenientului.

Făcând aplicarea acestor principii în cauza de față, instanța a constatat faptul că petentul, prin probatoriul propus și administrat, nu a reușit să facă dovada nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Tribunalul reține că nu se poate găsi ca fondat vreun motiv de nulitate absolută sau vreun motiv de nulitate relativă a procesului verbal de contravenție , ori in speta contraveninetul a refuzat sa ia la cunostinta de acesta, iar aceasta situatie s-a atestat de catre martorul mentionat in procesul verbal de contraventie.

Din punct de vedere al temeiniciei procesului verbal de contravenție se reține raportat la probatoriul administrat în cauză că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale , martorul V___ I____ confirmând cele menționate în procesul verbal de contravenție și de altfel și contestatorul a recunoscut faptul că în acea zi se afla într-un grup de persoane în fața scării E, grup de persoane identificat si decatre organul de constatare și prin urmare criticile apelantului referitoare la netemeinicia procesului verbal de contravenție apar ca fiind nefondate , fiind lipsit de relevanță în ce măsură la momentul constatării faptei contravenționale sau ulterior s-ar fi întocmit vreun referat de către agentul constatator sau că acesta nu este datat, dovada săvârșirii faptei contravenționale fiind realizată prin procesul verbal de contravenție

Pe de altă parte tribunalul reține că, procesul verbal de contravenție cuprinde data privind săvârșirea contravenției , precum și ora săvârșirii faptei contravenționale , iar împrejurarea că în raportul organului constatator s-a menționat ca oră de săvârșire a faptei contravenționale, ora 22:00, iar procesul s-a încheiat la ora 22:30 , este lipsită de relevanță , pe de o parte , pentru că ora savirsirii constatării faptei contravenționale este diferită de ora încheierii procesului verbal de contravenție, grupul de persoane a fost depistat de către organul de constatare la fața locului , iar organul constatator a constatat personal existența acestui grup de persoane , precum și faptul că era tulburată ordinea și liniștea publică , iar așa cum s-a motivat și anterior contestatorul nu a contestat faptul că nu s-ar fi aflat în acel grup de persoane la momentul constatării faptei contravenționale, iar dovada săvârșirii faptei contravenționale fiind realizată prin procesul verbal de contravenție si nu prin raportul/ referatul organului de constatare.

Pe de altă parte, instanța constată că cererea petentui ce privește reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, cu privire la care instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată. Cu privire la această solicitare, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.

În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Raportat la textele invocate, instanța apreciază că amenda aplicată petentului, în cuantumul minim prevazut de lege nu este disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de către aceasta.

Față de cele reținute și în raport de disp.art. 480 C.pr.civ . tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul R________ S_____ V_______ CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în B____, sat Geamana ____________________. 20, jud Argeș,împotriva sentinței civile nr. 3555 din data de 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, în contradictoriu cu intimatul - C________ L____ AL MUNICIPIULUI P______ - POLITIA LOCALA P______ cu sediul în P______, _____________________, jud Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 14.10.2015.

Președinte, G_______ D____ N______		Judecător, A____ M_______
	Grefier, G_______ G________

RedG.D.N.

Tehn D.T./GDN/ 4 ex

16.10.2015