Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr.494

Ședința publică de la 06.04.2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE – B______ A______ M________

JUDECĂTORI – G______ M_____

M_________ M_____

Grefier – D______ D_____ R_____

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta P____ M______ C_______ INTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în _______________________. Prahova, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/14.11.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- C______, cu sediul în sectorul 6 București, ____________________.401A, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a tibrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea în care se solicită și judecarea cauzei în lipsă.

Instanța, raportat la actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL :

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 15.07.2011 sub nr. XXXXXXXXX/201 petenta P____ M______ C_______ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, a solicitat instanței, in contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R SA – C______, ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție.

În motivarea plângerii, petenta arată că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat la data de 6.07.2011, fără a se face dovada, depășind termenul de 6 luni conform termenului de prescripție.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

În dovedirea acțiunii petentul a depus la dosar: copia procesului verbal de contravenție __________, nr. xxxxxxx/17.06.2011, copie plic.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele :

Prin procesul verbal de contravenție _________ NR. xxxxxxx încheiat la data de 17.06.2011 de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în suma de 750 lei și tarif de despăgubire de 96 euro, pentru savârșirea contravenției prev de art. 8 al.1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că, la data de 20.12.2010 ora 12.16 pe DN1 Românești, județul Prahova, vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentei, fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.

Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitate absolută conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.

Deși fapta contravențională a fost săvârșită la data de 20.12.2010, procesul verbal a fost legal încheiat la data de 17.06.2011, cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 13 al. 1 din OG nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal atacat, cercetând înscrisurile depuse la dosar de către părți, instanța a considerat că petenta nu a răsturnat prezumția de valabilitate a procesului verbal contestat, nefăcând dovada contrară a celor reținute de către organul constatator.

Instanța, observând că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate cu propriile simțuri (ex propriis sensibus) de către agenții din cadrul intimatei a apreciaz că actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege) asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea că autoritatea (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără a adăuga alte denaturări ale realității (cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijentă a unor împrejurări nereale agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau penală).

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul. Iar, în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumției de nevinovăție a petentului și nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.

Considerând că legislația contravențională română este calificată, penală, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentului, instanța constată însă că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de legalitate (asociată cu cele de autenticitate și veridicitate), a cărei aplicare nu este interzisă de Curte decât în ipoteza aplicării acesteia în mod nerezonabil.

În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunilor aplicate petentului, instanța a apreciat că prezumția poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatoarei. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanți ai intimatei, prezumția de legalitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimată, aspect ce nu poate fi conceput. Instanța apreciază că sarcina probei revine intimatei exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, precum în cauza A_____ sus amintită.

Recunoscând prezumția de legalitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanța a apreciat că sarcina probei (prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții) incumbă petentei.

În aceste condiții, petenta nu a făcut dovada că la data controlului ar deține rovinieta valabila.

Mai mult, petenta nu a contestat în fond săvâșirea faptei prevăzută în procesul verbal atacat.

Prin urmare, cu toate că petenta a atacat prin prezenta plângere, procesul verbal atașat la dosar, se constată că nu a făcut nici o dovadă, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit art.129 al.1 teza finală C.pr.civ.

Văzând aceste aspecte și întrucât sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, instanța a constatat că plângerea formulată de către petentă este neîntemeiata, motiv pentru care, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, aceasta prin sentința civilă nr.xxxxx/06.04.2012 a respins-o ca neîntemeiată, ca atare menținându-se procesul - verbal ca fiind legal și temeinic.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta, arătând că în procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 03.06.2011 nu se face dovada săvârșirii faptei, cu martor sau planșă foto, precum și faptul că procesul – verbal a fost comunicat cu adresa 3352/24.06.2011 fără a se face dovada săvârșirii faptei și depășind termenul cu 6 luni, acest lucru dovedind completarea retroactivă a procesului verbal.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală, întrucât recurenta nu a furnizat în fond dovezi de natură să combată cuprinsul procesului verbal, limitându-se să invoce doar excepția prescripției sancțiunii amnezii, excepție care a fost respinsă de instanța de fond ca netemeinică.

Examinând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum cer dispozițiile art. 304 indice 1, Cod Procedură Civilă, instanța reține următoarele :

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumție relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară dacă fapta contravențională a fost constatată direct de agentul constatator care aplică sancțiunea contravențională.

Potrivit procesului verbal contestat în prezenta cauză, constatarea contravenției prevăzută de art. 8 al. 1 din OG nr. 15/2002 modificată și completată a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.

Agentul constatator nu a făcut dovada acestei situați de fapt, a constatărilor efectuate prin mijloacele tehnice sus – menționate în sensul că autovehiculul aparținând petentei – recurente a circulat la momentul respectiv, la data respectivă – 20.12.2010, într-o anumită localitate fără a deține rovinietă valabilă.

Prin urmare, sunt nereale susținerile instanței de fond în sensul că procesul verbal a fost încheiat de către agentul constatator ex propriis sensibus revenind în sarcina intimatei dovada faptului că petenta a săvârșit contravenția și nu în sarcina acesteia din urmă.

Aplicarea în prezenta cauză a principiului potrivit căruia persoana care a formulat plângerea contravențională are obligația să dovedească faptul că nu a săvârșit contravenția este contrară prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care agentul constatator are la îndemână toate mijloacele necesare (în speță mijloace tehnice), pentru a dovedi fapta contravențională săvârșită.

Pentru considerentele expuse, instanța, văzând dispozițiile art. 312 al. 2 și 3 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința și pe fond va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurenta P____ M______ C_______ INTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în _______________________. Prahova, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/14.11.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- C______, cu sediul în sectorul 6 București, ____________________.401A.

Modifică în tot sentința atacată, în sensul că admite plângerea contravențională și anulează procesul-verbal de contravenție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 06.04.2012.

P_________ JUDECATORI

B______ A______ MAGDALENAGHINCEA M_____

M_________ M_____

GREFIER

D______ D_____ R_____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. B.A.M../Tehored. CEM

J.F. P______ E____ R_____

d.f. XXXXXXXXXXXXXX

3 ex./ 01.08.2012