Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 722/2014

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014

Tribunalul cosntituit din:

PREȘEDINTE B_______ P______

Judecător L_______ G______

Grefier A______ A____ O_____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelanta M____ R_____, petent M____ R_____ PRIN PROCURATOR P_______ G_______-A_____ în contradictoriu cu intimatul I__ B____ - SERVICIUL RUTIER (PROCES VERBAL ________ NR.xxxxxxx/07.06.2013), având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură la data de 25.11.2014 apelanta a depus la dosar note scrise.

Instanța de judecată constată faptul că prin notele scrise depuse la dosar s-a invocat excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, aspect care reprezintă un nou motiv de apel, urmând a fi analizat prin hotărâre.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei B____ la data de 25,06,2013 și înregistrată sub numărul XXXXXXXXXXXXX petentul R_____ M____ a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 07,06,2013.

În motivarea plângerii, petentul a arătat faptul că in data de 07,06,2013 a fost oprita de catre un echipaj de politie , fiind sanctionata pentru uzura pneurilor din spate si pentru lipsa certificatului de inmatriculare . Arata ca agentul constattor nu a utilizat nici un mijloc tehnic omologat care sa determine starea de uzura a anvelopelor . Referitor la lipsa certificatului de inmatriculare precizeaza ca a prezentat toate documentele cerute de catre agentul de politie .Invedereaza instantei si faptul ca martorul asitent nu a fost de fata nici un moment nici cand a fost oprita dar nici cand s-a intomcit procesul verbal.

În drept, petentul a invocat OG 2/2001, OUG 195/2002, Codul de procedura civila .

In dovedirea cererii sale petentul a depus la dosar procesul verbal de contraventie atacat, copie buletin,

Prin raspunsul la intampinare formulat , petentul arata ca a prezentat toate actele solicitate , iar cu privire la uzura anvelopelor arata ca limita legal admisa este de 1,6mm , agentul constatator neutilizand nici un mijloc tehnic pentru determinarea acestei uzuri . De asemenea arat ca numai ISCTR are competenta de a efectua inspectii si controlul privind starea tehnica a autovehicolelor. Mai precizeaza faptul ca martorul asitent nu a fost de fata , procesul verbal neputand face dovada deplina a celor consemnate in conditiile jurisprudentei CEDO.

Plângerea contravențională a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cunatum de 20 lei.

Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicita respingerea plangerii si mentinerea procesului verbal.

În motivarea întâmpinării, intimatul arata ca in data de 07,06,2013 , ora 12,10 petentul a condus autoturismul marca Mecedes cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX pe DN 2-E85 –loc. N______ Balcescu , avand anvelopele din spete vizibil uzate peste limita admisa . de asemenea petenta nu a avut asupra sa certificatul de inmatriculare a autovehicolului condus, fapte prevazute de art.148 pct.16 din HG 1391/2006 respectiv de art.147 pct.1 din HG 1391/2006 si sanctionate de art.100 alin.1,pct.6 din OUG 195/2002 respectiv de art.101 alin.1,pct.18 din OUG 195/2002. Arata ca petenta a formulat obiectiuni , de fata la intocmirea procesului verbal fiind si martorul asistent. Invedereaza instantei faptul ca sanctiunile sunt echitabile si proportionale cu faptele retinute .

În drept, au fost invocate prevederile Cod procedură civilă, HG 1391/2006, OUG 195/2002 RMCU,O.G. 2/2001.

În susținerea întâmpinării nu a fost depus nici un act.

În baza art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat si a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei dar si proba testimoniala , fiind audiat martorul A____ M_____ C______, instanta apreciind probele ca concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.

II. Prin Sentința civilă nr. 1110/18.02.2014 Judecătoria Bacău a admis in parte plângerea contravențională, a anulat în parte procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/07.06.2013 cu privire la fapta de a conduce autoturismul cu pneuri uzate și a menținut procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/07.06.2013 ca legal si temeinic pentru cea de-a doua fapta reținuta.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele , „ Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 07,06,2013 de către intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 300lei+450lei pentru săvârșirea faptelor prevăzute de prevazute de art.148 pct.16 din HG 1391/2006 respectiv de art.147 pct.1 din HG 1391/2006 si sanctionate de art.100 alin.1,pct.6 din OUG 195/2002 respectiv de art.101 alin.1,pct.18 din OUG 195/2002.

S-a reținut în sarcina petentului de catre agentul constatator M_____ G_______ faptul că în data de 07,06,2013 ora 12,10, petenta a condus autoturismul marca Mecedes cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX pe DN 2-E85 –loc. N______ Balcescu , avand pneurile spate uzate peste limita admisa si a nu a avut asupra sa certificatul de inmatriculare .

Avand in vedere petentul a luat la cunostiinta despre intocmirea procesului verbal contestat la data de 07,06,2013 iar plangerea a fost formulata la data de 20,xxxxxx-plic postal –fila 14, instanta constata ca plangerea a fost formulata in termen.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal precum si a modului de individualizare a sanctiunii aplicate instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității proceselor verbale, instanța reține că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța mai reține, de asemenea și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică și a fost legal individualizată asa cum reiese si din analiza facuta mai sus.

Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent referitor la faptul ca agentul constatator nu avea competenta sa constate fapta referitoare la uzura anvelopelor , aceasta revenind inspectorilor ISCTR , instanta retine ca potrivit art.1 din Ordinul 995/2011 al Ministrului transporturilor , ISCTR reprezinta : “organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii desemnat să asigure inspecția și controlul la nivel național al respectării reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, în conformitate cu atribuțiile stabilite prin legislația în vigoare.”

De asemenea potrivt art.13 din acelșasi ordin:

În exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii au dreptul să oprească:

a) orice vehicul rutier utilizat la efectuarea transporturilor rutiere, inclusiv vehiculele înmatriculate în alte state, cu excepția vehiculelor rutiere destinate transportului de mărfuri a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv remorca sau semiremorca, nu depășește 3,5 tone și a autovehiculelor destinate transportului de persoane, care prin construcție și echipare au cel mult 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto;

b) mașinile autopropulsate pentru lucrări care circulă pe drumurile publice, precum și pentru vehiculele rutiere utilizate la tipurile de transport prevăzute la art. 11 lit. b), c), j), k), l), m) și art. 19 lit. a), b), h), i), j) și k) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, pentru efectuarea controlului privind respectarea reglementărilor în vigoare privind masele și dimensiunile maxime admise/autorizate;

c) orice autovehicul utilizat la activitatea de pregătire practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.

F___ de aceste prevederi legale , instanta constata ca competenta de constatare a uzurii anvelopelor apartine agentilor de politie din cadrul I__ , in cauza gasindu-si aplicarea HG1391/2006 si OUG 195/2002.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator referitoare la prima fapta retinuta în procesul-verbal nu corespunde realității .

Astfel procesul-verbal are o forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. În cazul faptelor constatate în mod direct de către organul constatator, sarcina probei îi revine petentului. Simpla negare a acestuia în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât el nu aduce probe sau nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția născută în favoarea procesului-verbal.

Astfel in cauza , instanta retine faptul ca gradul de uzura a anvelopelor trebuie sa respecte un normativ special referitor la limita legal admisa pentru punerea lor in circulatie . Pentru determinarea acestui grad de uzura si implicit a limitei legal admise, instanta constata ca agentul constatator ar fi trebuit sa apeleze la un mijloc tehnic de masurare omologat. Acest lucru se impunea cu atat mai mult cu cat si martorul asistent audiat in prezenta cauza , a relatat faptul ca uzura cauciucurilor nu era evidenta.

Cu privire la cea de a doua fapta retinuta in procesul verbal , instanta constata ca petentul nu a facut dovada unei alte situatii de fapt decat cea retinuta in procesul verbal , chair procuratorul acesteia precizand ca certificatul de inmatriculare a fost prezentat doar in copie , tocmai pentru a nu fi retinut din cauza uzurii anvelopelor .

In consecinta, instanta constata ca petentul a facut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal contestat cu privire la prima fapta retinuta ,asa cum rezulta din probatoriul administrat in dosar, motiv pentru care acesta se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie doar partial.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga Taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002).

Forța probantă a proceselor verbale și a rapoartelor este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ vs.România, hotărârea CEDO din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța concluzioneaza că cele retinute in procesul-verbal de contravenție contestat corespund realitatii doar partial , petentul beneficiind de un proces echitabil in care a fost respectat pricipiul proportionalitatii.

Cu privire la individualizarea sanctiunii aplicate instanta retine ca in raport de dispozitiile art.34 din OG2/2001 , ca are posibilitatea sa aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

De asemenea, instanța reține că dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 impun ca sancțiunea stabilită să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În speță, instanța reține că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 450 lei în cuantumul legal prevazut de art. 101 alin.1,pct.18 din OUG 195/2002RMCU.Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum și de contextul în care fapta a fost săvârșită, gradul de pericol social , instanța apreciază că sancțiunea aplicata este corect individualizata, acesta putând fi considerata potrivita prin raportare la pericolul social concret al faptei contravenientului.

Față de considerentele de fapt și de drept expuse, reținând că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională nu a fost răsturnată și având în vedere și faptul că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată și este proporțională în raport de pericolul social concret al faptei, în baza art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța va admite in parte plangerea contraventionala formulata de petentul M____ R_____, in sensul ca va anula in parte procesul verbal de contraventie ________ nr.xxxxxxx/07.06.2013 cu privire la fapta de a conduce autoturismul cu pneuri uzate si va mentine procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/07.06.2013 ca legal si temeinic pentru cea de-a doua fapta retinuta.”

III. Împotriva acestei hotărâri petenta M____ R_____ a declarat apel solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal contestat.

În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că, formulează cale de atac numai cu privire la cea de-a doua faptă reținută de către instanță respectiv neprezentarea actelor către agentul de poliție arătând faptul că, a prezentat actele în original organului de control însă motivat de faptul că, acesta dorea să îi încheie proces verbal de contravenție și să îi rețină certificatul pentru o faptă care nu există a refuzat predarea in original a certificatului de înmatriculare

În drept, apelului nu a fost motivat.

IV. Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării a arătat în esență faptul că, agentul constatator a aplicat sancțiunile contravenționale „ex propriis sensibus” în conformitate cu prevederile legislative în vigoare conform art. 109 alin. 1 și 2 din OUG 195/2002 iar faptele constate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

În drept, a invocat disp. art. 205- 206 din Legea 134/2010, HG 1391/2006, OUG 195/2002, OG 37/2007, OG 2/2001.

V. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de apelant, prin prisma înscrisurilor aflate la dosar, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt prin prisma tuturor motivelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal invocate de către petentă în susținerea plângerii, motive care au fost analizate complet și argumentate în mod pertinent.

Cu privire la motivul de apel invocat prin notele scrise depuse la data de 25.11.2014 respectiv prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat întrucât potrivit art. 13 alin. 1 din Ordonanța Guvernului 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, rezultând faptul că agentul constatator poate întocmi actul sancționator și aplica sancțiunea contravențională în termen de 6 luni de la data constatării faptei contravenționale. Astfel se constată faptul că, agentul constatator a respectat prevederile legale, întocmind procesul verbal la data de 07.06.2013 chiar în ziua constatării faptei, nefiind incident nici un motiv de nulitate.

Cu privire la critica privind greșita reținere a temeiniciei procesului verbal cu privire la fapta prevăzută de art.147 pct.1 din H.G.1391/2006 si sancționată de art.101 alin.1, pct.18 din O.U.G. 195/2002 Tribunalul reține faptul că, aceasta este nefondată întrucât, la momentului controlului în trafic, proba faptului că avea asupra sa originalul certificatului de înmatriculare se putea face numai prin prezentarea acestuia agentului de poliție, or petenta prin chiar motivele de apel arată faptul că, nu a predat agentului acest act întrucât nu considera corectă sancționarea sa pentru uzura anvelopelor.

Așadar, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel a arătat faptul că, nu a predat agentului certificatul de înmatriculare, or lipsa predării acestuia spre verificare în mod corect s-a reținut faptul că, nu îl avea asupra sa. Susținerea petentei în sensul că, a prezentat actele dar fără a le preda echivalează practic cu neprezentarea acestora întrucât în momentul efectuării verificării agentul constatator trebuie să poată verifica cu propriile simțuri ce acte i-au fost prezentate, dacă acestea sunt în original și dacă sunt actele prevăzute de lege. În esență, prezentarea nu se poate concepe în lipsa predării acestora în cazul de față.

Prin urmare, se reține faptul că, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt prin prisma materialului probator administrat cu privire la fapta reținută în sarcina petentei, motiv pentru care având în vedere dispozițiile art. 480 alin. 1 NCPC, pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat.

Prezenta decizie este definitivă, în conformitate cu dispozițiile art. 634 pct. 4 NCPC.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul ca nefondat, formulat de apelanta M____ R_____ domiciliată în Mun. PIATRA N____, ________________________, _____________, _____________, J____ N____, petent M____ R_____ PRIN PROCURATOR P_______ G_______-A_____ din Mun. PIATRA N____, __________________, _____________, _____________ în contradictoriu cu intimatul I__ B____ - SERVICIUL RUTIER cu sediul în Mun. B____, ____________________. 2, jud. Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2014

Președinte, B_______ P______		Judecător, L_______ G______
	Grefier, A______ A____ O_____

Redactat sentință T______ M____ C_______

Red/tehn. Decizie B.P./26.02.2015

Tehnored. practica A.O. 10 Februarie 2015 – 5 ex.