Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 854/2013

Ședința publică din 22 mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D_____ S______

Judecător C______ B______

Judecător T___ P______

Grefier E____ L_______ B_____

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul petent N______ D_____ L_____ împotriva sentinței civile nr. 2799/2013 din 03 Aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata I.P.J. G___.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse de către recurent concluzii scrise, după care constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunal apreciază recursul în stare de judecată și a trece la soluționare având în vedere că s-a solicitat judecarea și în lipsă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2799/2013 din 03 Aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petentul N______ D_____ L_____ în contradictoriu cu intimata I.P.J. G___.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ xxxxxxx/19.08.2013 a fost sancționat petentul cu amendă în cuantum de 280 lei, reținându-se că în data de 19.08.2012, pe DN 66 Bumbești-J__, în zona imobilul 57 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția Tg-J__ în direcția Bumbești-J__, și s-a angajat în depășirea autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în raza de acțiune a indicatorului depășire interzisă, marcaj longitudinal continuu.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, instanța a constatat ca acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității, nulitate ce poate fi constatata și din oficiu, cauzele de nulitate invocate de petent în plângere nefiind prevăzute printre cauzele strict reglementate de lege drept cauze de nulitate.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, ocazie cu care avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni, în situația în care ar fi avut astfel de obiecțiuni.

Semnarea procesului verbal de contravenție de către petent face inutilă semnarea acestuia de către un martor asistent, având în vedere disp. art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, în conformitate cu care „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.

La situația de fapt reținută, instanța a avut în vedere disp. art 100 alin. 3 lit.e din OUG în conformitate cu care „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conductorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:… e) nerespectarea semnificației indicatoarelor si marcajelor de obligare”.

Cu privire la garanțiile procesuale recunoscute petentului în conformitate cu Convenția Europeană, instanța a constatat că prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta, prin aprecierea de către Curtea Europeană că fapta în discuție are caracter penal, a fost răsturnată prin recunoașterea parțială a petentului din acțiune, în sensul că este posibil ca după efectuarea depășirii revenirea pe sensul său de mers să se fi efectuat pe linie continuă, prin achitarea amenzii, ceea ce denotă nesiguranță, nefiind convins că va putea dovedi o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, precum și prin semnarea procesului-verbal de contravenție fără obiecțiuni.

De altfel, și prin solicitarea înlocuirii amenzii cu sancțiunea avertisment, instanța a constatat că petentul nu face decât să recunoască implicit contravenția săvârșită, motiv pentru care a fost respinsă și această cerere, deoarece astfel de practici sunt foarte des întâlnite în traficul rutier, cu consecințe implicite în asigurarea unui trafic care urmează a fi desfășurat în siguranță.

Împotriva sentinței a declarat recurs petentul N______ D_____ - L_____, solicitând prin motivele de recurs a se constata că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

La data de 21.12.2012 a depus la Judecătoria Hațeg, județul Hunedoara plângere împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 19.08.2012 încheiat de. I.P.J. G___ - Poliția Tg. J__, solicitând ca în baza probelor administrate și sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună în principal anularea procesului verbal de contravenție atacat și pe cale de consecință să se dispuneți exonerarea de la plata amenzii aplicate, a punctelor amendă aplicate și a sancțiunii de reținere a permisului, cu obligarea Primăriei Sălașu de Sus, județul Hunedoara de a-i restitui suma de 140 lei achitată în 2 zile, respectiv a 1/2 din amendă, potrivit chitanței aflată la dosar; iar în subsidiar în baza art. 7 din OUG 2/2001 înlocuirea amenzii cu aplicarea sancțiunii avertisment și anularea punctelor de penalizare și anularea sancțiunii de reținere a permisului de conducere - suspendare a dreptului de conducere.

Prin procesul verbal de contravenție contestat i s-a aplicat o amendă în cuantum de 280 lei cu mențiunea achitării în 2 zile lucrătoare a sumei de 140 lei, 4 puncte amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, reținându-se faptul că a circulat pe DN 66 și a intrat cu autoturismul într-o depășire neregulamentară fără pagube materiale.

Cu toate că în fața instanței a solicitat audierea unui martor, fiind în imposibilitate de a se deplasa până la Tg. J__ din lipsă de bani, a faptului că are o familie numeroasă, are 3 copii, toți la școală, doi părinți aflați în întreținere și nu ar avea posibilitatea deplasării, Judecătoria Hațeg, județul Hunedoara, a declinat competența de soluționare a plângerii la Judecătoria Tg. J__, județul G___, instanța investită a soluționa cererea sa, față de locul săvârșirii contravenției, iar eu nu s-a opus declinării.

Pentru primul termen de judecată, respectiv 20.02.2013 a depus cerere de amânare, prin care a solicitat ca în situația în care agentul constatator a depus acte la dosar să-i fie comunicate pentru a depune concluzii scrise, învederând totodată că nu se poate prezenta din cauza situației sale financiare, dar solicitând judecarea cauzei în lipsă și cu amânarea pronunțării în situația în care cauza va fi în stare de judecată, pentru concluzii scrise.

Cu toate actele depuse la dosar și trimise prin fax la termenul de judecată din data de 20.02.2013 cauza i-a fost suspendată în baza art. 242 Cod procedură civilă, cu toate că la fișa dosarului, în ECRIS, pentru data respectivă apare la dosar înregistrată cererea sa.

Urmărind pe Portalul instanțelor de judecată să vadă ce s-a întâmplat cu cauza, a constatat că a fost suspendată la data de 21.02.2013 și a sunat la arhiva Judecătoriei Tg. J__ pentru a întreba dacă cererea sa apare înregistrată, fapt confirmat de serviciul arhivă. Neînțelegând de ce i s-a suspendat cauza, a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol la data de 21.03.2013, trimisă tot prin fax în care a arătat ce nedreptate i s-a făcut și că nu este vinovat de faptul că actele nu au fost depuse la dosarul cauzei deși apar ca înregistrate.

Urmare a actelor sale depuse la dosar, prin fax și a cererii sale, cauza a fost repusă pe rol și s-a acordat termen de judecată la data de 13.03.2013, termen pentru care a pregătit și trimis prin fax din nou concluzii scrise. La termenul de judecată din data de 13.03.2013, s-a mai acordat un nou termen de judecată pentru data de 03 aprilie 2013, pentru ca agentul constatator să depună la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, acte care trebuiau, împreună cu întâmpinarea să-i fie comunicate, însă nu s-a întâmplat acest aspect.

De altfel și din cele înserate la începutul sentinței civile, se poate vedea ca „s-a primit la dosar adresa nr. xxxxxx/01.04.2012 emisă de Poliția Bumbești-J__, însoțită de raportul agentului constatator... și fișa de evidență auto" și deși nu i s-a comunicat nici un act al agentului constatator la acest termen de judecată, respectiv 03.04.2013 i s-a respins plângerea, apreciind că a fost soluționată în mod tendențios.

Așa cum a arătat și în fața primei instanțe de judecată Judecătoria Hațeg și în fața Judecătoriei Târgu J__, învederează și în fața instanței de recurs faptul că procesul verbal de contravenție nu este lizibil întocmit de agentul constatator, chiar pe originalul procesului verbal neputând fi descifrată contravenția, deși pe dovada care se află la dosar agentul constatator a scris citeț, astfel că acesta avea posibilitatea de a încheia în mod citeț procesul verbal de contravenție, lucru pe care îl consideră obligatoriu.

Cu referire la solicitarea sa de anulare a procesului verbal de contravenție invocă faptul că agentul constatator nu a completat toate rubricile procesului verbal, astfel că susținerile părților trebuiau confirmate de cel puțin un martor potrivit art. 19 alin. (3) din OG nr. 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor .

Așa cum a invocat și în fața Judecătoriei Târgu J__ prin notele scrise, invocă și în fața instanței de recurs nulitatea procesului verbal de contravenție întrucât OG nr.2/2001 prevede la art. 16 că procesul verbal de contravenție trebuie să cuprindă în mod obligatoriu locul unde este încheiat și locul unde se poate depune plângere împotriva acestuia, așa încât lipsa celor două mențiuni duc la nulitatea acestuia.

De asemenea, agentul constatator nu i-a dat posibilitatea să formuleze obiecțiuni la procesul verbal de contravenție, această rubrică fiind lăsată necompletată, context în care apreciază că procesul verbal de contravenție devine un act unilateral al agentului constatator, la care nici o persoană străină, în calitate de martor nu și-a putut spune opinia.

Tot cu referire la greșelile agentului constatator, a arătat că pe dovada de circulație, agentul constatator nu i-a trecut numele întreg, în sensul că la prenumele Lionel, agentul a trecut doar litera L, aspect care conduce tot la nulitatea procesului verbal de contravenție

În situația în care se va trece peste aspectele invocate, a solicitat a se avea în vedere faptul că sancțiunile sunt prea multe și prea mari, astfel că pentru această contravenție, agentul constatator avea posibilitatea aplicării sancțiunii avertisment, având în vedere și faptul că nu va mai putea exercita meseria pe o perioadă de timp, deși depinde de autoturism în meseria pe care o practică.

Pentru toate cele arătate și având în vedere că nu a mai fost sancționat contravențional, iar martorul audiat a confirmat cele susținut și faptul că nu s-a produs nici un prejudiciu, sau vreo urmare gravă, pericolul concret al faptei fiind redus sau chiar inexistent, solicită admiterea recursului și să se dispună anularea procesului verbal de contravenție contestat, exonerarea sa de la plata amenzii aplicate, a punctelor de penalizare aplicate și a sancțiunii de suspendarea dreptului de conducere - reținerea permisului de conducere, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, anularea punctelor și a măsurii reținerii permisului de conducere.

Având în vedere că la dosar a fost depusă chitanța cu care face dovada achitării în două zile a ½ din amendă, respectiv 140 lei, solicită restituirea acesteia pentru a i se putea restitui suma achitată la Primăria Sălașu de Sus, județul Hunedoara, locul de domiciliu, deoarece are o familie numeroasă, are trei 3 copii toți la școală, are doi părinți aflați în întreținere și i-a fost foarte greu să achit această amendă, dar a dorit a demonstra că este un om de bună credință și respectă legile statului.

Examinând criticile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și în raport de dispozițiile art. 304¹ C.pr.civ. tribunalul reține ca fiind nefondat recursul de față, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond pe baza unui probatoriu judicios administrat, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității și în deplină concordanță cu starea de fapt menționată de agentul constatator, constând în aceea că în data de 19.08.2012, orele 19,53, petentul N______ D_____ L_____ a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 66 Bumbești J__, din direcția Tg-J__, iar în zona imobilului cu nr. 57 s-a angajat în depășirea autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în raza de acțiune a indicatorului depășire interzisă, încălcând marcajul longitudinal continuu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

Pentru a reține această stare de fapt, instanța de fond a făcut o analiză a probelor administrate de părți în cauză, înlăturând motivat apărările formulate de petent.

Tribunalul constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, aceasta deoarece potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului acest gen de contravenție, intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul reține de asemenea că în cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011, Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție existentă în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu poate avea un caracter neașteptat pentru acesta având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut că petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă și că petentul nu a fost pus ______________________________ față de autorități pentru simplu fapt ca regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.

De asemenea, prin decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H______ și alții c. României Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției, atâta timp cât sistemul de drept conține garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.

Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Având în vedere aceste principii, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Reapreciind probatoriul administrat în cauză, tribunalul reține că starea de fapt menționată de agentul constatator și confirmată de instanța de fond este corespunzătoare realității, în sensul că într-adevăr, autoturismul condus de petent s-a angajat în depășirea altui autoturism în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu, petentul neadministrând nici o probă pentru a dovedi o stare de fapt contrară, acesta invocând doar motive de nulitate a procesului verbal contestat.

Critica recurentului în sensul că nu i s-a dat de către instanța de fond posibilitatea administrării probei cu martori nu poate fi reținută, din actele dosarului nerezultând că în fața Judecătoriei Tg-J__ ar fi fost formulată o astfel de cerere, în condițiile în care au fost acordate mai multe termene de judecată.

Neîntemeiată se privește a fi și critica în sensul că procesul verbal contestat este ilizibil, întrucât, pe de o parte acest aspect nu constituie un motiv de nulitate, iar pe de altă parte, se observă că acesta a fost scris lizibil de către agentul constatator.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, care prevăd că în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, întrucât, menționarea unui martor asistent în procesul verbal de contravenție, nu se face, potrivit art. 19 din OG 2/2001, pentru a confirma starea de fapt reținută de agentul constatator, ci pentru a confirma împrejurările datorită cărora procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului, sau a refuzului contravenientului de a semna procesul verbal, sau a imposibilității acestuia de a-l semna, iar în cauză, se observă că procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, fiind semnat de acesta.

De asemenea, susținerea că în procesul verbal nu a fost menționat locul unde a fost încheiat acesta și că agentul constatator nu trecut prenumele întreg al petentului este nefondată, deoarece, așa cum rezultă din procesul verbal contestat, agentul constatator a menționat ca loc al încheierii acestuia, localitatea Bumbești J__, iar numele și prenumele contravenientului a fost menționat în totalitate, și anume N______ D_____ L_____.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că agentul constatator nu i-a permis să facă obiecțiuni la cele consemnate în procesul verbal, tribunalul reține că aceasta este doar afirmație, nesusținută de nici un mijloc de probă, atâta vreme cât petentul a semnat personal că a luat la cunoștință de conținutul procesului verbal, astfel că avea posibilitatea să scrie și eventualele obiecțiuni pe care le-ar fi avut.

De altfel, acest motiv, la fel ca și motivul că agentul constatator nu a menționat Judecătoria la care se poate introduce plângerea împotriva procesului verbal de contravenție nu se regăsesc printre cele strict și limitativ prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 care reglementează cazurile de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, nerespectarea celorlalte dispoziții referitoare la întocmirea procesului verbal de contravenție fiind sancționate cu nulitatea relativă a actului, nulitate ce se poate dispune numai în condițiile dovedirii unei vătămări.

Or, în cauza dedusă judecății, recurentul petent nu a făcut dovada că ar fi suferit o vătămare ca urmare a respectivelor omisiuni ale agentului constatator.

Tribunalul nu va reține nici teza subsidiară invocată de recurentul petent în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, întrucât, fapta săvârșită nu poate fi considerată ca prezentând un pericol social redus, astfel de fapte fiind la originea multor accidente de circulație soldate cu pierderi de vieți omenești și importante pagube materiale.

Față de toate considerentele ce preced, tribunalul constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C.pr.civ., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul petent N______ D_____ L_____ împotriva sentinței civile nr. 2799/2013 din 03 Aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata I.P.J. G___.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013 la Tribunalul G___.

Președinte, D_____ S______	Judecător, C______ B______	Judecător, T___ P______
	Grefier, E____ L_______ B_____

red. D.S./thred.L.R.

jf. D______ P.

2 ex./22 iunie 2013