Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 612/2013 din 26 iunie 2013 dată de Tribunalul SUCEAVA

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul SUCEAVA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Recurs

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
612/2013 din 26 iunie 2013

Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 612

Ședința publică din 26 iunie 2013

Instanța constituită din:

Președinte : Z______ C_____

Judecători: H_______ L______

P_______ I____

Grefier : H____ A___ O___

Pe rol, judecarea recursului formulat de petentul C______ Ș_____, domiciliat în loc. D______, ______________________, _____________.28, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 1566 din data de 04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în municipiul Suceava, _______________. 9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic Talpalariu G______ pentru intimat, lipsă fiind recurentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură din partea intimatului, întâmpinare în dublu exemplar.

Reprezentantul intimatului depune la dosar delegație de reprezentare.

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată probatoriul administrat ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, motiv pentru care acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Consilier juridic Talpalariu G______ pentru intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1566 din 04 decembrie 2012 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Gura Humorului a respins plângerea contravențională formulată de petentul C______ Ș_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție, ________ nr. 10 xxxxx din 26.08.2012 .

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție, ________ nr. 10 xxxxx din data de 26.08.2012, petentul C______ Ș_____ a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în sumă de 630 lei, în baza art. 102 alin.1 pct. 14 din OUG nr. 195/02, republicată, constând în aceea că în zilele de 18.07.2012, 16.08.2012, respectiv 26.08.2012 ora 15.00 în calitatea sa de proprietar al autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXX, nu a comunicat datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul susmenționat, care în ziua de 17.07.2012 a fost implicat într-un eveniment rutier soldat cu pagube materiale pe raza orașului Gura Humorului, plecând de la locul faptei.

Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare contestat.

Sub aspectul legalității, instanța a constatat că, în cauză, nu se poate reține existența vreunui motiv de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 prevăd sancțiunea nulității absolute doar pentru neindicarea numelui, prenumelui și calității agentului constatator, a numelui și prenumelui (respectiv a denumirii în cazul persoanei juridice) contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

Această nulitate este expresă, absolută și necondiționată de existența unei vătămări.

Din verificarea procesului verbal de contravenție contestat, a rezultat faptul că aceste mențiuni au fost respectate întocmai.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a avut în vedere sarcina probei într-o astfel de cauză.

În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6 din Convenția cu același nume, instanța a apreciat că actul de constatare și sancționare a contravenției trebuie să fie întemeiat pe probe.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a trebuit să administreze toate probele necesare în vederea aflării adevărului.

Așa cum rezultă din documentația anexată de agentul constatator întâmpinării, la data de 17.07.2012, s-a primit la Poliția Orașului Gura Humorului, plângerea numitului O______ S______, din municipiul G_____, județul G_____, prin care sesizează faptul că în cursul aceleiași zile a fost implicat într-un eveniment rutier soldat doar cu pagube materiale produse de către conducătorul autoturismului, marca Dacia, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXX, care însă a părăsit locul accidentului fără a putea fi identificat.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a autovehiculelor înmatriculate în România, s-a constatat faptul că proprietarul autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXX este numitul C______ Ș_____, din municipiul D______, _______________________ ________________, județul B_______, motiv pentru care agentul de poliție rutieră a procedat la întocmirea și înaintarea unei adrese către cel în cauză, în vederea comunicării datelor de identificare ale persoanei care a condus autoturismul respectiv la data de 17.07.2012, pe raza orașului Gura Humorului și, după ce a fost implicat în evenimentul rutier, a plecat de la fața locului.

Agentul șef S_____ D___ a înaintat prima adresă la data de 19.07.2012, la care nu a primit nici un răspuns și a revenit cu a doua adresă la data de 16.08.2012, la care de asemenea nu a primit nici un răspuns (petentul primind cele două adrese – fila 12 dosar) iar ulterior a întocmit procesul verbal contestat.

Petentul prin plângerea formulată a arătat că în luna iunie 2009 a vândut cu contract de vânzare – cumpărare autoturismul susmenționat, numitului V________ C_______ M____ din satul S____ M___, ____________________________ Suceava și din data respectivă nu mai cunoaște cine este proprietarul actual al autoturismului.

A mai arătat petentul că a comunicat organelor de poliție că nu este proprietarul autoturismului la data de 26.08.2012, dar din actele existente la dosar rezultă faptul că răspunsul la solicitarea organelor de poliție a fost comunicat la data de 11.09.2012 ( filele 16, 17 dosar).

În aceste condiții, instanța a reținut că situația de fapt reținută în procesul verbal este reală.

Potrivit art. 39 din OUG nr. 195/02, proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i s-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

În raport de situația de fapt reținută, instanța apreciază că petentul a încălcat obligația legală prin refuzul său de a comunica datele solicitate, deși la domiciliul acestuia solicitarea i-a fost comunicată de două ori, astfel că se face vinovat de săvârșirea contravenției, reținute în sarcina sa.

Sub aspectul sancțiunilor aplicate, instanța a apreciat că acestea sunt legale, corect individualizate,petentului aplicându-i-se sancțiunea minimă provăzută art. 102 alin. 1 pct. 14 din OUG nr. 195/02

Pentru considerentele expuse, instanța a respins plângerea.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs petentul C______ Ș_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că în luna iunie 2009 a vândut autoturismul Dacia cu nr. XXXXXXXXX, numitului V________ C_______ M____ din satul S____ M___, ______________________. Suceava, printr-un contract de vânzare-cumpărare, acesta din urmă trebuind să efectueze câteva activități și acte administrative, respectiv să solicite înmatricularea autoturismului pe numele său, lucru pe care cumpărătorul nu l-a mai făcut și pentru care petentul apreciază că nu poate fi el tras la răspundere.

A mai arătat că a efectuat demersurile necesare pentru a afla cine este proprietarul actual al autoturismului, însă nu a primit nici un răspuns concret pentru a se lămuri în această privință, motiv pentru care nu a putut comunica Poliției Orașului Gura Humorului datele solicitate.

Prin urmare, consideră că a fost sancționat pe nedrept atât timp cât deține un contract de vânzare – cumpărare ce atestă faptul că nu mai este proprietarul autoturismului, nefiind subiect al contravenției pentru care a fost sancționat, motiv pentru care solicită a se constata nelegalitatea și netemeinicia procesul – verbal de contravenție.

În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea avertismentului, pentru motivele arătate, conform art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Intimatul, legal citat, prin întâmpinarea formulată a arătat că la data de 26.08.2012, prin procesul verbal de constatare a contravenției susmenționate, a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 39 și sancționată de art. 102 al.1, pct.14 din OUG 195/2002 constând în aceea că, în zilele de 19.07.2012 și respectiv 18.08.2012, nu a comunicat Poliției Orașului Gura Humorului cine a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX la data de 17.07.2012, pe raza or. Gura Humorului.

Apreciază că sentința instanței de fond a analizat și s-a pronunțat motivat pe baza probatoriului administrat în cauză, iar actul de constatare a fost încheiat cu îndeplinirea condițiilor de formă și fond prevăzute de lege.

Mai mult, petentul nu a făcu dovada comunicării în termen legal a identității persoanei căreia i s-a încredințat vehiculul, nerespectându-și astfel obligația legală prevăzută de art. 39 din OUG nr. 195/2002, deși sancțiunea a fost aplicată în urm,a solicitărilor repetate de comunicare a datelor de identificare.

Pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate și implicit a procesului verbal de contravenție cu sancțiunile aplicate.

Analizând recursul declarat din prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:

Prima instanță a respins plângerea contravențională ca nefondată reținând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, petentul nefăcând proba contrarie celor constatate și consemnate în procesul verbal de contravenție.

Analizând procesul verbal în ceea ce privește legalitatea, tribunalul reține că în mod corect a apreciat prima instanță că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește temeinicia, tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art.1169 din vechiul cod civil și art.129 alin.1 teza finală C.p.c.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, s-a reținut că art.6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale nu interzice existența unor prezumții de fapt și de drept în măsura în care este respectată cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (în acest sens, cauzele Salabiaku împotriva Franței și Janosevic împotriva Suediei).

Se desprinde concluzia că procesul-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale legal întocmit face dovada, până la proba contrarie, asupra celor menționate în cuprinsul său, contravenientul având posibilitatea de a propune probe în apărarea sa.

Așadar, deși petentul a susținut că a vândut autoturismul numitului V________ C_______ M____ în iunie 2012, nu a prezentat probe în acest sens, de natură a răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, respectiv dovada contractului de vânzare-cumpărare sau a altui act de înstrăinare încheiat cu pretinsul cumpărător în condițiile art.1191 din vechiul cod civil.

Cum în baza de date a autovehiculelor înmatriculate în România, petentul figurează ca proprietar al autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX acestuia îi incumba obligația legală de a comunica poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Examinând și modul de individualizare a sancțiunii aplicate, tribunalul constată că pentru contravenția comisă de petent agentul constatator a aplicat acestuia amenda contravențională minimă prevăzută de lege pentru fapta respectivă, sancțiunea avertismentului nefiind justificată în condițiile în care fapta petentului a determinat tergiversarea și împietarea cercetării incidentului rutier din data de 17.07.2012.

Reținând că petentul nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea stabilită de agentul constatator, fiind respectate totodată criteriile de individualizare a sancțiunii reglementate de art.5 al.5 din OG nr.2/2001 și art.21 al.3 din același act normativ – petentul neprobând că necomunicarea relațiilor solicitate s-ar fi datorat unor cauze medicale, astfel cum a susținut, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel că se impune, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de petentul C______ Ș_____, domiciliat în loc. D______, ______________________, _____________.28, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 1566 din data de 04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în municipiul Suceava, _______________. 9, jud. Suceava, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 26 iunie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

Z______ C_____ H_______ L______ P_______ I____ H____ A___ O___

Red. H.L.

Jud. fond. C_____ M______

Tehnored. H.A.

Ex. 2/09.07.2013

Publicitate