R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA III –A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 5/R/CA/2015

Ședința publică din 23 ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: R___ D_______

JUDECĂTOR: S______ C______ M____

JUDECĂTOR: U____ O_____ M_____

GREFIER: B____ E________

Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul Primăria Mun. Oradea- Poliția L_____ Oradea, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul G_____ J_____, cu dom. în Oradea, __________________________, ______________, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 7046 din 22.05.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, atât la prima strigare cât și la a doua strigare a cauzei nu se prezintă pățile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, că prezentul recurs este la primul termen de judecată, iar cererea este scutită de taxă de timbru, după care;

Președintele completului de judecată apreciază că este lămurit recursul de față, astfel că declară închise dezbaterile, în baza disp.art.150, V. Cod proc.civ., rămânând în pronunțare asupra acestuia.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 7046 din 22.05.2013, Judecătoria Oradea a admis plângerea contravențională formulată de petentul G_____ J_____ în contradictoriu cu intimatul Poliția L_____ a mun. Oradea și a anulat procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr. 322 din 05.09.2012.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție nr. 322/05.09.2012 (fila 4 dos.), petentul G_____ J_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991.

În fapt, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei contravenționale constând în placarea exterioară cu polistiren a apartamentului nr. 8 din bl. B54, __________________________, fără autorizație de construire – stadiul fizic realizat.

Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, prin prisma condițiilor de formă prevăzute de art. 16, 17 din OG nr. 2/2001 act., instanța a constatat că nu există motive de nulitate sub acest aspect, procesul verbal de contravenție conținând toate mențiunile acolo prevăzute de lege.

Cu referire la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:

Petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, efectuând, în lipsa unei autorizații de construire, lucrări de placare exterioară cu polistiren a apartamentului proprietatea sa, fapt ce constituie contravenție potrivit disp. art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991.

Însă fapta contravențională constatată prin procesul verbal de contravenție, a fost săvârșită în luna iunie a anului 2010, fapt ce rezultă indubitabil din declarația martorului K______ G____ (fila 25 dos.). Astfel, de la data săvârșirii faptei și până la constatarea acesteia și aplicarea sancțiunii contravenționale au trecut peste 2 ani, procesul-verbal fiind întocmit la data de 05.09.2012.

Conform disp. art. 31 din Legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26, se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

Într-adevăr, potrivit disp. art. 37 al. 5 din Legea nr. 50/1991 act., construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate.

Însă, prin Decizia nr. 7/2000 pronunțată de Secțiile Unite ale ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie potrivit disp. art. 330 ind. 7 C.pr.civ., s-a statuat că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute de Legea nr. 50/1991, se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, iar în „cazul construcțiilor finalizate, fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției”.

Prin urmare, la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, era prescris dreptul intimatei de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea contravențională pentru fapta săvârșită de petent, astfel că în temeiul disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 act., instanța a admis plângerea și a dispus anularea în totalitate a procesului verbal de contravenție contestat, iar cheltuieli de judecată nu s-au acordat în cauză, acestea nefiind dovedite în vreun fel de către petent.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a declarat recurs Primăria Mun. Oradea - Poliția L_____ Oradea, solicitând admiterea recursului ca fondat, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.

In fapt a arătat că prin hotărârea ce se atacă cu prezentul recurs instanța a admis plângerea în temeiul dispozițiilor art.31 din Legea nr.50/1991, s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție încheiat pe seama contestatorului, s-a constatat că procesul verbal este legal sub aspectul mențiunilor obligatorii care trebuie să le conțină sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de OG nr.2/2001.

Menționează recurenta că, potrivit art.16 din O.G.nr.2/2001, procesul verbal va cuprinde în mod obligatoriu datele și mențiunile privitoare la " data și locul unde a fost încheiat, datele personale din actul de identitate al contravenientului, codul numeric personal al acestuia, descrierea faptei contravenționale.............„.

Potrivit art.17 din același act normativ „lipsa mențiunilor privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, nulitate care se poate constata și din oficiu”.

In același context, se arată că potrivit art.19 din O.G. 2/2001 procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient.

Învederează instanței că procesul verbal cuprinde datele și mențiunile prevăzute ca fiind obligatorii sub sancțiunea anulării acestuia.

Pentru a dispune anularea procesului verbal, instanța a audiat un martor în cauză, constatând în final că fapta este prescrisă lucrarea, fiind efectuată în anul 2010.

Privitor la această împrejurare, aceea că fapta ar fi prescrisă, recurenta solicită înlăturarea acesteia, deoarece pe această cale se încearcă de fapt eludarea unor dispoziții legale și mutarea situației pe un alt făgaș.

Potrivit art.31 din Legea nr.50/1991, dreptul de a constata și sancționa contravențiile se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei. Dar având în vedere prevederile art.12 din O.G. nr.2/2001, în cazul contravențiilor continue, data săvârșirii este data constatării, motiv pentru care executarea lucrărilor de construire durând în timp, intră sub incidența acestor prevederi.

Față de prevederile art.37 (5) din Legea nr.50/1991, potrivit cărora „construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor potrivit legii nu se consideră finalizate și nu pot fi întabulate la cartea funciară" prin Deciziile nr.26/27.01.2004 și 431/13.09.2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, reținând ca dată a săvârșirii contravențiilor, data constatării acestora.

Arată că este cunoscută de altfel atitudinea unor contravenienți care încearcă să scape de sancțiunea aplicată, de a uza de astfel de tertipuri când alte mijloace legale nu le sunt la îndemână și ce poate fi mai simplu decât aducerea unei persoane care să fie audiată în calitate de martor și să declare anul edificării lucrării.

Dar chiar și în astfel de situații, recurenta consideră că sunt aplicabile prevederile legale sus citate, respectiv art.12 din OG nr.2/2001, privitoare la caracterul continuu al unor asemenea fapte, data săvârșirii lor fiind cea a constatării, fiind în prezența unor lucrări care se execută în timp.

Pentru toate aceste argumentații, solicită admiterea recursului ca fondat, a modificarea hotărârea recurate și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic.

In drept invocă art.304 pct.9, 312 C.pr.civilă, Legea nr.50/1991, O.G.nr.2/2001.

Prin Întâmpinarea depusă intimatul petent G_____ J_____, solicită ca respingerea recursului declarat ca fiind nefundat și menținerea Sentinței civile nr. 7046/2013 a Judecătoriei Oradea.

În susținerea recursului, intimata arată că, recurenta invocă nerespectarea de către instanța de fond a prevederilor art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora „construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor potrivit legilor nu se consideră finalizate și nu pot fi întabulate la cartea funciară". Totodată, recurenta invocă Deciziile nr. 26/2004 și 431/2005 a Curții Constituționale privind respingerea unor excepții de neconstituționalitate.

Intimatul consideră că recursul formulat este nefondat, instanța de fond în mod temeinic și judicios, a pronunțat soluția, aplicând prevederile art. 31 din Legea nr. 50/1991, privind aplicarea sancțiunilor contravenționale în termen de 2 ani de la săvârșirea faptei, cu respectarea Deciziei nr. 7/2000 pronunțată de Secțiile unite ale ÎCCJ.

Din textul art. 37 alin. 5. rezultă fără echivoc că ipoteza juridică artificial creată, respectiv considerarea ca nefinalizate a lucrărilor efectuate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea autorizației privește în mod exclusiv doar lucrările susceptibile a fi întabulate în cartea funciară, sancțiunea prevăzută de alineatul respectiv, reprezentând imposibilitatea de înscriere în cartea funciară a acestor lucrări de construcții.

Consideră că, în cazul în care s-ar admite că interpretarea dată de recurentă este ceea corectă, s-ar crea o situație juridică prin care s-ar asigura imprescriptibilitatea aplicării sancțiunilor contravenționale pentru toate contravențiile reglementate de Legea nr. 50/1991, ceea ce în mod evident nu a fost urmărit de legiuitor.

În mod evident, dacă legiuitorul intenționa să statueze imprescriptibilitatea aplicării sancțiunilor contravenționale atunci, era înserat în cuprinsul articolului 31.Interpretarea dată de recurentă art. 37 alin 5. golind practic de conținut articolul 31 precum și Decizia nr. 7/2000 a ÎCCJ.

În speță, din probațiunea administrată a rezultat fără echivoc că lucrările de termoizolare au fost finalizate cu mai mult de doi ani înainte de întocmirea procesului-verbal atacat, astfel că acestei contravenții se aplică prevederea art. 31 din Legea nr. 31/1995, în conformitate cu cele dispuse prin Decizia nr. 7/2000 a ÎCCJ.

În ceea ce privește deciziile Curții Constituționale invocate acestea privesc aspectele privind aplicarea legii în timp.

Intimatul petent consideră că sunt relevante și aspectele privind necesitatea efectuării lucrărilor de termoizolare, în condițiile în care fără efectuarea acestor lucrări ar fi fost imposibilă mutarea familiei sale în apartament. Apreciază că, Primăria Oradea ar avea obligația de a sprijini cu programe de finanțare, efectuarea lucrărilor de termoizolare a blocurilor de locuință și nu să organizeze campanii de sancționare a celor care au efectuat aceste lucrări din fonduri proprii.

Menționează că desființarea lucrărilor efectuate, așa cum se dispune prin procesul-verbal atacat, echivalează cu distrugerea fațadei blocului de locuințe și cu compromiterea totală a capacității de izolare termică a apartamentului.

Față de cele arătate solicită respingerea recursului declarat.

În recurs nu au fost administrate probe.

Procedând la analiza recursului, prin prisma prev. art. 304/1 și 306 alin. 2 C.pr.civ., Tribunalul constată că acesta este nefondat urmând a fi respins în consecință.

Prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx nr. 322/05.09.2012 încheiat de Poliția Locala Oradea petentul G_____ J_____ a fost sancționat cu amendă în sumă de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 lit.a din Lg. 50/1991, constând în aceea că, in data de 5. 09. 2012, agentul constatator din cadrul intimatei a constatat ca petentul a executat fără a deține autorizație de construire, lucrări de placare cu polistiren la fațada apartamentului nr. 8 din bl. B54, __________________________, – stadiul fizic realizat .

Față de probele administrate, instanța de fond în mod corect a apreciat că procesul verbal de contravenție este nelegal întocmit și în consecință a dispus anularea acestuia, și exonerarea petentului de plata amenzii.

Deși procesul verbal de contravenție e un act juridic administrativ unilateral, ce emană de la o autoritate publică, care are în competența sa constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, totuși, acesta nu trebuie să ignore prezumția de nevinovăție a persoanelor contraveniente și nu scutește organul constatator de obligația de a susține cu dovezi temeinicia procesului verbal de contravenție, atunci când acesta este contestat. Apreciem că intimata a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție prin aducerea la fondul cauzei a unui martor care a confirmat susținerile petentului din plângere, în sensul că acesta a finalizat lucrările de placare cu polistiren a fațadei apartamentului in iunie 2010.

Tribunalul constata ca, in mod legal si temeinic instanța a făcut aplicarea dispozițiilor Deciziei nr. VII din 20.11.2000, obligatorii pentru toate instanțele, raportat si la art. 31 din Lg. 50/1991 și față de probele administrate a reținut corect ca la data constatării faptei si aplicării sancțiunii, 05.09.2012, dreptul intimatei de a constata contravenția si a aplica sancțiunea era prescris, dând corect întâietate dispozițiilor legii speciale față de cele prev. de OG nr. 2/2001, termenul de prescripție fiind împlinit in iunie 2012.

Întrucât recurenta nu a dovedit prin alte probe, starea de fapt descrisă în procesul-verbal atacat, iar intimata a reușit să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție, apreciem corectă sentința pronunțată de instanța de fond urmând a respinge recursul declarat în cauză.

Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul Primăria mun. Oradea - Poliția L_____ Oradea, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul G_____ J_____, cu dom. în Oradea, __________________________, ______________, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 7046 din 22.05.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totalitate.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R___ D_______ S______ C______ M____ U____ O_____ M_____

GREFIER

B____ E________

Red.dec.jud.S.C.M.

Jud. fond. G.L.

Teh.red.gref.B.E.

2 ex/.31.03.2015