Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2949

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 743

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25 NOIEMBRIE 2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE M_______ G____

JUDECĂTOR V_______ D_________

JUDECĂTOR C_______ L___

GREFIER J___ D______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurent I____________ T_________ DE MUNCĂ și pe intimat N______ M_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție împotriva sentinței numărul860 din data de 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria Liești.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2014, s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași dată, cand instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cuazei la data de 25.11.2014.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față

Prin sent.civ. 860/27.11.2013 (ds XXXXXXXXXXXXX ) a Judecătoriei Liești s-a dispus:

„Admite în parte plângerea formulată de petentul P.F.A. N______ M_____, cu sediul în _____________________, județul G_____, în contradictoriu cu intimata I____________ T_________ de Muncă G_____, cu sediul în municipiul G_____, ________________________, nr. 46 A, județul G_____.

Înlocuiește amenda contravențională de 30.000 de lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 15 noiembrie 2012 cu sancțiunea contravențională ,,AVERTISMENT”.

Atenționează petentul asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Ia act de faptul că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.”

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 15 noiembrie 2012 de intimata I____________ T_________ de Muncă G_____, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 – în sarcina acestuia reținându-se faptul că în urma controlului efectuat din data de 14.11.2012, la punctul de lucru al PFA -ului din ____________________________, s-a constatat că societatea petentă a primit la muncă pe numiții I_____ M_____, P____ M_____ și N______ F____, fără a încheia contracte individuale de muncă.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea acestor condiții.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor,cu modificările și completările ulterioare „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”.

Art. 17 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor,cu modificările și completările ulterioare prevede :” Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.

Astfel instanța a reținut că doar încălcarea prevederilor din art. 17 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor,cu modificările și completările ulterioare, mai exact lipsa totală din procesul verbal a mențiunilor invocate în acest articol atrage nulitatea procesului verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu.

În ceea ce privește lipsa altor mențiuni partea care le invocă trebuie să dovedească o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului, așa cum prevede art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Nulitatea procesului verbal de contravenție nu poate fi antrenată de orice omisiune a unei mențiuni din procesul verbal de constatare și sancționare, ci numai de acele lipsuri declarate de lege ca fiind esențiale, mai exact cele indicate de art.17 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor,cu modificările și completările ulterioare sau acele lipsuri care atrag vătămări esențiale, constatate ca atare de instanță, care nu pot fi înlăturate decât prin anularea procesului verbal. O interpretare mult prea extensivă a cauzelor de nulitate ar contraveni intenției legiuitorului și ar fi de natură să încurajeze încălcarea normelor legale.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul verbal contestat este legal.

Pe fond, petentul a susținut că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21.02.1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A_____ împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională ( a se vedea paragrafele 66-69 din Hotărârea A_____ împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).

Față de cele expuse mai sus instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul convenției, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, iar instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul( cauza Bosoni împotriva Franței, Hotărârea din 07.09.1999) .

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinite și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Într-adevăr procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.

În ce privește temeinicia actului sancționator, instanța a constatat că intimata a făcut dovada temeiniciei situației de fapt.

Instanța, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că la data de 14.11.2012 la punctul de lucru al societății din ____________________________, societatea petentă a primit la muncă pe numiții I_____ M_____, P____ M_____ și N______ F____, fără a încheia contracte individuale de muncă.

Organele ITM G_____ au procedat la identificarea lucrătorilor de la punctul de lucru prin completarea de către aceștia a fișelor de identificare, după cum urmează:

Numitul I_____ M_____ a precizat în fișa de identificare că prestează activitate pentru PFA N______ M_____ ca muncitor necalificat de la data de 14.11.2012, cu un program de lucru de 4 ore/zi, de la ora 9,00 până la ora 13,00, că pentru munca prestată a negociat suma de 20 de lei pe zi și că nu a semnat un contract de muncă cu angajatorul. A mai precizat că lucrează împreună cu numiții N______ F____ și P____ M_____.

Numitul N______ F____ a precizat în fișa de identificare că prestează activitate pentru PFA N______ M_____ ca lăcătuș mecanic de la data de 01.11.2012, cu un program de lucru de 6 ore/zi, de la ora 9,00 până la ora 15,00 și că nu a semnat un contract de muncă cu angajatorul. A mai precizat că lucrează împreună cu numiții I_____ M_____ și P____ M_____.

Numitul P____ M_____ a precizat în fișa de identificare că prestează activitate pentru PFA N______ M_____ ca muncitor necalificat de la data de 14.11.2012, cu un program de lucru de 3 ore/zi, de la ora 09,00 până la ora 12,00, că pentru munca prestată a negociat suma de 20 de lei pe zi și că nu a semnat un contract de muncă cu angajatorul. A mai precizat că lucrează împreună cu numiții I_____ M_____ și N______ F____.

În fața instanței, martorul I_____ M_____ a declarat că a fost sunat de către N______ F____ pentru a-l ajuta la un saivan de oi, motiv pentru care s-a deplasat la acesta la ora 09.00 și l-a ajutat aproximativ o oră. Apoi, când a început să plouă a intrat în atelier pentru a tăia o foaie de pal, moment în care a fost depistat de organele ITM G_____ venite în control .Arată că nu a fost supus vreunei presiuni din partea organelor ITM G_____ și că îl ajuta pe N______ M_____ fără bani.

În fața instanței, martorul N______ F____ a declarat că în ziua respectivă construia un saivan de oi împreună cu I_____ M_____ și P____ M_____ și în momentul când a început să plouă a intrat în curte pentru a semna o foaie de pal. În acest context au apărut organele ITM G_____ în contro, solicitându-le să completeze niște fișe.

În fața instanței, martorul P____ M_____ a declarat că în ziua respectivă construia un saivan de oi împreună cu I_____ M_____ și N______ F____ și în momentul când a început să plouă, a intrat în curte, context în care au apărut organele ITM G_____ în control solicitându-le să completeze niște fișe.

Din ancheta socială emisă de Primăria Comunei Piscu, județul G_____, sub nr. 2999 din 17.10.2013, rezultă faptul că petentul N______ M_____ nu a creat probleme primăriei, nu a deranjat ordinea publică și își plătește taxele și impozitele la zi.

Art.16 din Legea 53/2003 – Codul Muncii prevede:

„ (1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

(2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.

(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

(4) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă. ”

Conform art.260 alin.1 litera e din Codul Muncii:

„ (1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:

---------

e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.

Instanța reține faptul că legislația română în materie nu prevede ajutorul dat unui administrator de către unele persoane ca nefiind o formă de prestare a unei activități, munca fără formă legală antrenând sustragerea angajatorului de la achitarea obligațiilor datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat. Mai mult, Codul Muncii sancționează primirea la muncă a unei persoane fără contract individual de muncă.

Instanța, având în vedere prezumția de veridicitate și autenticitate de care beneficiază procesul verbal de contravenție și probatoriul administrat, ținând cont de depoziția martorilor în fața organelor de constatare și observând că petentul nu a făcut dovada contrară, va constata faptul că a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul verbal contestat este temeinic.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Codului Muncii au drept scop respectarea drepturilor persoanelor salariate generate în temeiul contractului de muncă împotriva oricăror abuzuri aduse de angajator.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 30.000 de lei, fiind vorba de minimul prevăzut în art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind excesiv în raport cu gravitatea faptei săvârșite.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, iar în baza art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

În această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptei comise de petent, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că fapta contravențională săvârșită de petent prezintă un pericol social concret diminuat, apreciind că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

Astfel, chiar dacă în norma de sancționare a fost prevăzută ca și sancțiune contravențională doar amenda, acest aspect nu împiedică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret. Această interpretare fiind conformă cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Concluzionând, prin unicitatea faptei contravenționale, inexistența unor pagube minime constatate, conduita și persoana contravenientei, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că această faptă nu va mai fi repetată, motiv pentru care va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea amenzii de 30.000 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare a contravenției, cu sancțiunea contravențională „Avertisment”.

De asemenea, în temeiul art. 38 alin. 3 din OG 2/2001, instanța a atenționat petentul asupra pericolului social al faptei și i-a recomandat ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța a luat act de faptul că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs I____________ T_________ de Muncă G_____. A invocat art. 304 pct. 9 C.p.c. A solicitat:

- admiterea recursului

- modificarea sentinței

- în rejudecare, respingerea plângerii ca nefondată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că prima instanță nu a apreciat în mod corect gradul de pericol social al faptei săvârșite. Arată că prin sentința pronunțată se încurajează munca la neagră. Solicită a se reține faptul că munca fără forme legale are consecințe negative în primul rând asupra persoanei care o prestează: necuprinderea într-un sistem de asigurări și protecție socială. lipsirea de drepturile elementare cuprinse în legislația muncii. Gradul ridicat de pericol social al faptei rezultă din însăși gradul ridicat al sancțiunii prevăzute de legiuitor.

Intimata – petentă P.F.A. N______ M_____ nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță.

În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, precum și din oficiu conform art. 304 ind. 1 C.p.c., instanța de control judiciar a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Respectând disp. art. 34 al. 1 din OG 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa, constatând că procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit. A considerat că se impune reindividualizarea sancțiunii, motiv pentru care a înlocuit amenda de 30.000 lei cu avertisment.

Această soluție este greșită în ce privește reindividualizarea sancțiunii.

Contrar susținerii primei instanțe, nu se poate reține că cele 3 persoane doar îl ajutau ocazional pe administrator să construiască un saivan de oi. Din planșele foto aflate la dosarul de fond f. 16 – 22, 43 – 44 reiese cu evidență faptul că cele 3 persoane se aflau într-u atelier de tâmplărie dotat corespunzător (f. 43, 44) iar administratorul ținea evidența comenzilor pe un caiet (f. 16 – 22 , comenzi de mese scaune, șifonier, recamier, uși).

În concret, gravitatea unei fapte contravenționale este dată elemente cum ar fi: împrejurările comiterii contravenției, urmările acesteia, persoana contravenientului, să existe o proporționalitate între sancțiunea stabilită și gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului ( Hotărârea Muller c. Franța, Hotărârea Handyside c. Regatul Unit).

Astfel, sancțiunea trebuie apreciată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

În consecință, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită (cele 3 persoane prestau activitate cu caracter de continuitate iar nu ocazional), Tribunalul apreciază că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins prin aplicarea avertismentului, impunându-se menținerea amenzii în cuantumul minim aplicat de agentul constatator.

Prin urmare, Tribunalul reține că în prezenta cauză este incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.p.c, urmând ca în baza art. 312 al. 1 C.p.c. să admită recursul, să modifice sentința recurată iar în rejudecare să respingă plângerea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurent INPECTORATUL T_________ DE MUNCĂ și pe intimat N______ M_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție împotriva sentinței numărul 860 din data de 27.11.2013 a Judecătoriei Liești.

Modifică sentința recurată și, în rejudecare, respinge plângerea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică , azi, 25.11.2014.

Președinte, M_______ G____	Judecător, V_______ D_________	Judecător, C_______ L___
	Grefier, J___ D______

Red. M.G. 09 Decembrie 2014

Tehnored. JD/29.12.2014

Fond: HA.