Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1.931

Ședința publică din data de 18.06.2014

Completul constituit din:

Președinte - F________ G______ M____

Judecător – F_______ I______ M_______

Judecător - M_____ M_____

Grefier – E__ G________

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul M________ M____, cu domiciliul in Gornet Cricov, nr. 30, județ P______, împotriva sentinței civile nr. 9544/24.05.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60 jud. P______.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța, nemaifiind probe noi de administrat sau excepții de invocat, rămâne în pronunțare pe soluȚionarea cererii de recurs.

TRIBUNALUL

Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 06.09.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul M____ M________ a solicitat, în contradictoriu cu I.J.P. P______, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/21.08.2012 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că i-a explicat agentului constatator faptul că defecțiunea la sistemul de iluminare s-a produs în drum spre locul unde trebuia să ajungă pentru reparația tobei de eșapament, însă acesta a preferat să-i aplice amendă, în loc să-i acorde un termen pentru remedierea defecțiunilor.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

La plângere a fost anexată o copie a procesului verbal atacat.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

Intimatul a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, intimatul a arătat, în esență, că petentul a fost sancționat contravențional în mod legal și temeinic și că procesul verbal contestat se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, întrucât fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și ale O.G. nr. 2/2001.

Intimatul nu a solicitat încuviințarea niciunei probe în apărare, dar a anexat la întâmpinare documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința nr. 9544/24.05.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal supus controlului judecătoresc petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și avertisment, dispunându-se și reținerea certificatului de înmatriculare, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 11 și art. 148 alin. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 98 alin. 2 și art. 100 alin. 1 pct. 7 din același act normativ.

S-a reținut în sarcina petentului că la data de 21.08.2012 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________________________, având defecțiuni la sistemul de iluminare al autoturismului (semnalizare) și tubulara neetanșă - noxe.

Procesul verbal a fost semnat de către petent, purtând mențiunea „o duceam la reparat”.

Din punct de vedere al legalității actului sancționator, instanța apreciază că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001, neexistând nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi invocată din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că procesul verbal întocmit cu respectarea formalităților impuse de lege de către persoana împuternicită să procedeze astfel, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.

Prezumția de legalitate nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.

Contestatorul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în condițiile în care prin mijloace de probă se răstoarnă prezumția relativă de legalitate, agentului constatator urmează a-i incumba obligația probării temeiniciei procesului verbal.

Instanța mai reține însă, în conformitate cu jurisprudența CEDO, că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. Ținând seama de faptul că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este relativ mare, instanța constată că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiului conform căruia sarcina probei incumbă în totalitate acuzării ar duce la lăsarea nepedepsită a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.

De altfel, doar în situația în care fapta pentru care a fost sancționat petentul poate primi o calificare penală – în sens C.E.D.O. – prezumția de nevinovăție (garantată de art. 6 din C.E.D.O.) va prevala asupra celei de legalitate și temeinicie a procesului verbal, iar organul constatator are obligația de a proba în fața instanței toate elementele contravenției (potrivit hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza A_____ contra României ). Însă, față de natura faptei contravenționale reținute în sarcina contestatorului, regula în materie probatorie instituită de instanța de contencios european al drepturilor omului nu este aplicabilă în cauză.

Așa cum se menționa anterior, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție și instanța de judecată a încuviințat toate probele solicitate de acesta, în vederea dezbaterii lor contradictorii.

În speță, ținând seama că este vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, reținerea acestora fiind susținută și de raportul agentului de poliție care a întocmit procesul verbal atacat (fila 10), iar petentul recunoaște, prin însăși plângerea formulată, faptele comise, instanța apreciază că situația de fapt imputată și împrejurările reținute corespund adevărului.

Conchizând, în urma analizării materialului probator administrat și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, în calitate de act administrativ al autorității de stat, nu a fost răsturnată în cauză.

Nu în ultimul rând, instanța apreciază, în conformitate cu art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2 /2001, că sancțiunile aplicate petentului, la nivelul minimului special prevăzut de lege, sunt proporționale cu gravitatea faptelor săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora, având în vedere că prin faptele sale, petentul a creat o stare de pericol pentru participanții la trafic.

De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2 /2001, la evaluarea individualizării sancțiunilor aplicate, instanța are în vedere și circumstanțele personale ale contravenientului, observând în acest sens că petentul a mai fost sancționat pentru săvârșirea de contravenții similare celei din speță, constând în nesocotirea regulilor de circulație pe drumurile publice (potrivit cazierului auto – fila 9).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul M________ M____ și a arătat că instanța de fond în mod eronat a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de acesta.

A arătat recurentul că la rubrica „alte mențiuni” din cuprinsul procesului verbal a specificat faptul că se deplasa cu autovehiculul la o persoană autorizată pentru a remedia defecțiunile, iar fapta acestuia prezintă un pericol social minim. A învederat acesta că a ales această modalitate de a transporta autovehiculul întrucât are un venit foarte mic, respectiv o pensie ce este poprită și nu a avut disponibilități bănești pentru a plăti și transportul autovehiculului.

A mai susținut recurentul că în ceea ce privește cazierul la care se face referire în sentința recurată acesta a mai fost sancționat doar o dată și nu avea legătură cu vreo defecțiune la autovehicul, în rest nu a mai fost anterior sancționat.

Recurentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu Avertisment.

Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

În drept, recurentul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 485 și urm. C. pr. civ.

Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.

Examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 și 304/1 Cod pr.civilă, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Tribunalul reține că în prezenta cale de atac, recurentul a înțeles să critice doar individualizarea sancțiunii aplicate, solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu Avertisment.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal atacat, instanța consideră că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor administrate în prezenta cauză reținând că recurentul petent nu a răsturnat prezumția de valabilitate a procesului verbal contestat, nefăcând dovada contrară a celor reținute de către organul constatator, împrejurare recunoscută de altfel chiar de recurent atât prin obiecțiunile formulate la procesul verbal, cât și prin cererea de recurs. Astfel, acesta a arătat că a circulat cu defecțiuni tehnice la sistemul de iluminare-semnalizare și tubulatură neetanșă-noxe întrucât ducea autovehiculul la reparat.

Pentru contravenția constând în defecțiuni tehnice la sistemul de iluminare-semnalizare, recurentului i s-a aplicat Avertisment, iar pentru cea de-a doua contravenție recurentului i s-a aplicat amendă în cuantum de 280 lei.

Referitor la individualizarea sancțiunii, Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond nu a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu Avertisment de vreme ce sancțiunea aplicată este orientată spre minimul special, iar punerea în circulație a unor vehicule ce emană noxe este de natură a polua mediul înconjurător, în aceste condiții instanța apreciind că sancțiunea aplicată este în măsură a realiza prevenția specială, în privința petentului, și are consecințe importante asupra prevenției generale (față de ceilalți destinatari ai legii) putându-i descuraja în nesocotirea legii. Mai mult, cu ocazia opririi în trafic a vehiculului condus de recurent au fost constatate 2 contravenții, pentru una fiindu-i deja aplicat un Avertisment, iar recurentul nu a făcut dovada veniturilor mici ale acestuia, venituri ce l-ar fi împiedicat să apeleze la o persoană autorizată care să-i transporte autovehiculul până la service, deși în conformitate cu prevederile art. 1169 C. Civ îi incumba sarcina probei pe acest aspect.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art.. 312 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de recurentul M________ M____, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLITIE P______, împotriva sentinței nr. 9544/24.05.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXX//2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de recurentul M________ M____, cu domiciliul in Gornet Cricov, nr. 30, județ P______, împotriva sentinței civile nr. 9544/24.05.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60 jud. P______, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F________ G______ F_______ M_______ M_____ M_____

GREFIER,

E__ G________

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. FIM/Tehored.E.G.

J.F. G_______ A______ G________ – Judecătoria Ploiești

2 ex./ 29.07.2014